ICCJ. Decizia nr. 3283/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3283/2009
Dosar nr. 1070/1371/2007
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 319 pronunţată la data de 2 aprilie 2008 de Tribunalul Comercial Mureş în dosarul nr. 1070/1371/2007, s-a respins excepţia privind lipsa de interes a reclamantei S.K., cu referire la extinderea de acţiune privind rectificarea CF Sângeorgiu de Pădure, invocată de pârâţii SC E. SRL, B.E. şi B.M.; s-a respins ca nefondată acţiunea reconvenţională formulată de pârâţii menţionaţi, având ca obiect excluderea pârâtei reconvenţionale S.K. din SC E. SRL Sângeorgiu de Pădure; s-a admis acţiunea principală astfel cum a fost formulată şi extinsă de reclamantă şi în consecinţă:
- s-a încuviinţat retragerea acesteia din societatea menţionată, cu efectul diminuării capitalului social corespunzător celor 8 părţi sociale deţinute de aceasta, astfel încât structura capitalului social rămâne deţinută de către pârâţii B.E. – 10 părţi sociale, iar B.M. – 2 părţi sociale;
- s-a dispus rectificarea CF Sângeorgiu de Pădure, prin înscrierea suprafeţei reale de teren de 510 mp, conform raportului de expertiză topografică, efectuat de M.M.; iar societatea pârâtă a fost obligată să predea reclamantei în contul dreptului reglementat de art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 corespunzător retragerii din societate, următoarele bunuri:
active situate administrativ în Sângeorgiu de Pădure, judeţul Mureş, amplasate pe terenul înscris în CF, astfel:
- spălătorie auto, în valoare de 54.761,86 lei;
- atelier lăcătuşerie în valoare de 23.093,20 lei;
- magazin cu depozite şi pivniţă în valoare de 110.394,23 lei;
- suprafaţa aferentă de 204 mp din terenul menţionat, în valoare de 915,96 lei;
depozitul în valoare de 26.085,08 lei, situat pe terenul concesionat de societate de la Primăria Sângeorgiu de Pădure;
suma de 4.050,87 lei.
S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de L.K.E. şi în consecinţă, pârâţii au fost obligaţi să recunoască dreptul de proprietate dobândit de intervenientă şi să lase acesteia deplina posesie şi folosinţă, asupra următoarelor active ale societăţii, adjudecate conform procesului – verbal de licitaţie încheiat la 30 martie 2006:
- hanul L. – Hotel;
- hanul L. – casă de vacanţă;
– restaurant L.
Pârâta B.E. a fost obligată la plata sumei de 9.218,68 lei şi respectiv pârâtul B.M. la 1.843,73 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei au formulat apel pârâţii B.M., B.E. şi SC E. SRL precum şi intervenienta L.K.E.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Decizia nr. 31/A din 23 martie 2009 prin care a admis apelul declarat de L.K.E., domiciliată în Târgu Mureş, judeţul Mureş, împotriva sentinţei nr. 319 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Comercial Mureş, şi în consecinţă: a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâţii să recunoască dreptul de proprietate al intervenientei, şi să lase acesteia în deplină posesie şi folosinţă şi activul „anexe – grajd pentru cai", adjudecat prin procesul – verbal de licitaţie din 30 martie 2006.
A menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată.
A respins apelul declarat de B.M. şi B.E., ambii domiciliaţi în Sângeorgiu de Pădure, judeţul Mureş şi SC E. SRL Sângeorgiu de Pădure, împotriva aceleiaşi hotărâri.
A obligat pârâţii apelanţi la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către S.K.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut în primul rând că faţă de obiectul tuturor cererilor cu care a fost învestită instanţa de fond calea de atac este apelul şi nu recursul, chiar dacă s-a formulat şi o cerere privind retragerea din societate.
În privinţa apelului formulat de pârâţi s-a reţinut că excepţia de inadmisibilitate a acţiunii a fost corect rezolvată potrivit înscrisurilor de la dosar din care rezultă că părţile s-au întâlnit la conciliere şi s-a încheiat şi un proces - verbal, scopul legii fiind atins.
Pe fond, s-a reţinut că s-au aplicat corespunzător dispoziţiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 faţă de starea de fapt reţinută din probele dosarului, iar în ceea ce priveşte cerea de rectificare a CF s-au aplicat corect dispoziţiile art. 33 şi urm. din Legea nr. 7/1996.
În ceea ce priveşte apelul intervenientei, s-a reţinut că, aşa cum rezultă din procesul – verbal de licitaţie şi expertiza în construcţii, din activul „Lot" face parte şi construcţia „anexe grajd pentru cai" asupra căreia instanţa de fond a omis să se pronunţe.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs pârâţii, în termenul legal, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 1, 3, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi fără a structura motivele de recurs cu raportare la aceste dispoziţii legale au arătat, că instanţa de apel nu a clarificat situaţia de fapt în ceea ce priveşte patrimoniul societăţii, bunurile nu au fost evaluate corespunzător, instanţa bazându-şi motivarea pe concluziile unei expertize incorecte din acest punct de vedere, nu s-a dat eficienţă corespunzătoare probelor administrate în ceea ce priveşte cererea de excludere şi s-au încălcat dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind calea de atac împotriva hotărârii prin care s-a luat act de retragerea din societate şi compunerea instanţei, încât se impune casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În privinţa motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 şi 3 C. proc. civ., se constată că instanţa de apel a soluţionat cererea pârâţilor prin raportare la limitele învestirii instanţei de fond atât în privinţa criticilor referitoare la modul de rezolvare dat acţiunii principale având ca obiect retragerea din societate a reclamantei şi acordarea drepturilor băneşti cuvenite cât şi a cererii reconvenţionale privind excluderea din societate a acesteia, respectiv a cererii de intervenţie în interes propriu.
Prin urmare, cererile fiind rezolvate în acelaşi cadru procesual este lipsit de relevanţă că una dintre cereri este supusă căii de atac a recursului, potrivit art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, R, în cauză, în aceste condiţii, calea de atac fiind apelul, conform art. 282 C. proc. civ., iar compunerea este de doi judecători, conform art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind Normele de organizare judecătorească, instanţa de apel fiind competentă, prin urmare, să soluţioneze cauza.
În privinţa motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., trebuit arătat că, precizarea textului de lege şi a sensului în care s-a săvârşit încălcarea legii este o condiţie necesară pentru ca instanţa de recurs să îşi poată exercita controlul, simpla enumerare a unor dispoziţii legale în lipsa unor critici care să poată fi subsumate acestora nefiind suficientă pentru a atrage casarea sau modificarea hotărârii potrivit art. 304 C. proc. civ.
Prin criticile subsumate de către recurenţi motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., aceştia îşi manifestă de fapt nemulţumirea faţă de modul de administrare şi apreciere a probelor, critici care vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii, pentru a putea fi, încadrate în aceste dispoziţii legale.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi art. 274 C. proc. civ. recurenţii - pârâţi, fiind în culpă procesuală, vor fi obligaţi să plătească intimatei - reclamante cheltuielile de judecată aferente recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii B.M., B.E. şi SC E. SRL Sângeorgiu de Pădure, împotriva deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 31 din 23 martie 2009, ca nefondat.
Obligă recurenţii să plătească intimatei - reclamante S.K. suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3276/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3284/2009. Comercial → |
|---|
