ICCJ. Decizia nr. 3338/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3338/2009
Dosar nr. 15242/3/2008
Şedinţa publică din 11 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor de la dosar constată următoarele.
Prin sentinţa comercială nr. 8164 din 2 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul L.S., în contradictoriu cu pârâta SC B.D.G.I. SRL Bucureşti şi s-a dispus anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor nr. 23 din 31 ianuarie 2006.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că primul motiv invocat în nulitatea hotărârii adunării generale, cel potrivit cu care reclamantul nu ar fi fost încunoştiinţat de ţinerea adunării, este nefondat întrucât s-a dovedit că acesta a fost convocat la domiciliul ce coincide cu cel indicat în acţiunea ce face obiectul prezentei cauze, iar plicul prin care s-a transmis convocarea a fost restituit cu menţiunea „expirat termenul de păstrare".
S-a considerat că cel de-al doilea motiv este întemeiat întrucât la data adoptării hotărârii contestate, art. 16 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevedea interdicţia de majorare a capitalului social cu aport în creanţe la societatea cu răspundere limitată indiferent că aceasta aparţinea asociaţilor ori terţilor, motiv pentru care s-a considerat că este inutilă analizarea acestei creanţe din perspectiva caracterului cert ori a oportunităţii împrumutului.
Instanţa a mai considerat că această argumentare acoperă şi motivul de nulitate potrivit căruia, reclamantului i-au fost fraudate interesele pentru că ceilalţi asociaţi nu au dovedit nevoia de lichidităţi a societăţii.
De asemenea, s-a constatat că este nefondat şi motivul ce a vizat nerespectarea dreptului de preferinţă al asociatului minoritar câtă vreme reclamantul nu a înţeles să participe la creditarea societăţii alături de ceilalţi asociaţi, reţinând totodată că nu s-au respectat prevederile actului constitutiv relative la cvorum, fiind înlăturate apărările pârâtei pe acest aspect.
Prin Decizia nr. 551 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat sentinţa apelată şi, rejudecând cauza, a admis excepţia tardivităţii acţiunii reclamantului pe care a respins-o ca atare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 nu se poate face decât prin raportare la dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care condiţionează anularea unor acte procedurale îndeplinite cu neobservarea formelor legale, de pricinuirea unei vătămări părţii respective, care nu poate fi înlăturată prin altă modalitate.
În cauza dedusă judecăţii s-a constatat că încheierea de amânare a pronunţării din data de 26 iunie 2008 a fost dată în camera de consiliu, iar sentinţa comercială apelată în şedinţă publică şi, atâta vreme cît nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 105 alin. (2) teza 1 C. proc. civ., justifică aplicarea sancţiunii nulităţii respectivei hotărâri judecătoreşti, astfel cum pretinde apelanta astfel încât acest prin motiv de apel va fi respins ca nefondat.
Referitor la excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în anulare a hotărârii A.G.A. nr. 23/2006 s-a avut în vedere certificatul de înregistrare menţiuni eliberat de O.R.C.T.B., la data de 27 februarie 2006, în care există consemnată menţiunea referitoare la modificarea actului constitutiv al apelantei cuprinsă în hotărârea adunării generale a asociaţilor nr. 23 din 31 ianuarie 2006, menţiune ce a fost înscrisă în R.C., la data de 24 februarie 2006, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 8930 din 23 februarie 2006. Hotărârea A.G.A. nr. 23/2006 a fost publicată în M. Of. al României la data de 14 martie 2006 astfel cum atestă respectivul document existent la dosar fond.
Coroborând aceste date cu dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevăd că, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, cu faptul că cererea de anulare a hotărârii A.G.A. nr. 23/2006 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 23 aprilie 2008, Curtea, constatând că termenul de decădere defipt de lege a fost cu mult depăşit, iar instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la excepţia tardivităţii invocată în perioada de amânare a pronunţării, în baza dispoziţiilor art. 297 alin. (2) teza finală C. proc. civ., a admite apelul şi a anulat sentinţa atacată.
Referitor la susţinerea intimatului potrivit căreia acesta a luat cunoştinţă de hotărârea A.G.A., la data de 13 februarie 2006, Curtea a considerat că este neîntemeiată, deoarece aşa cum rezultă (M. Of. nr. 821/14.03.2006), intimatul - reclamant prin semnarea hotărârii B. nr. 46 din 13 februarie 2006 a luat practic cunoştinţă de hotărârea A.G.A. nr. 23, aceasta din urmă constituind unul din punctele supuse dezbaterii celei dintâi.
Referitor la susţinerea intimatului potrivit căruia frauda la lege este un motiv de nulitate absolută şi deci acţiunea în anulare ar fi imprescriptibilă, Curtea a considerat că acest adevăr juridic se referă la situaţii în care părţile au încălcat intenţionat dispoziţii imperative ale legislaţiei în vigoare cu ocazia încheierii sau executării unui act juridic.
Or, în cazul de faţă, toate prevederile legale invocate de intimat ocrotesc interese personale şi nu generale motiv pentru care nulitatea invocată este una relativă şi deci prescriptibilă.
Împotriva deciziei, reclamantul a declarat recurs prin care a invocat următoarele critici:
- Instanţa de apel a soluţionat în mod greşit excepţia tardivităţii acţiunii în nulitatea hotărârii adunării generale, în condiţiile în care, excepţia a fost formulată de pârâtă prin concluziile scrise, depuse după închiderea dezbaterilor la instanţa de fond, în perioada în care instanţa dispusese amânarea pronunţării.
Consideră că modul în care a procedat pârâta constituie un abuz de drept ce trebuie sancţionat ca atare.
- Instanţa apelului a apreciat greşit prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 ce reglementează termenul de 15 zile în care poate fi atacată hotărârea adunării generale, acesta fiind unul de prescripţie a dreptului la acţiune şi nu unul de decădere.
Pe de altă parte, susţine că potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, prevede că dreptul la acţiune este imprescriptibil atunci când se invocă motive de nulitate absolută, iar prin acţiune au fost invocate asemenea motive în nulitatea actului atacat.
2. Frauda la lege, definită ca fiind acea operaţiune prin care anumite dispoziţii legale sunt folosite în alte scopuri decât acelea pentru care au fost edictate, pentru a fi eludate, este de natură a atrage nulitatea actului juridic încheiat în aceste condiţii.
Recurentul susţine că, prin actul atacat s-au eludat dispoziţiile imperative ale Legii nr. 31/1990 privind majorarea capitalului social şi condiţiile de cvorum pentru adoptarea hotărârilor adunărilor generale ce au drept obiect majorarea capitalului social.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
- Cu privire la primul motiv de recurs prin care se susţine greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii acţiunii, excepţie invocată la instanţa de fond după închiderea dezbaterilor, în perioada de amânare a pronunţării, se constată că instanţa de apel procedat în mod nelegal.
Potrivit dispoziţiilor art. 150 C. proc. civ., închiderea dezbaterilor marchează finalizarea procedurii contradictorii desfăşurate în faţa instanţei, urmând deliberarea şi pronunţarea hotărârii în cauza dedusă judecăţii. Cum concluziile scrise se depun la dosar după închiderea dezbaterilor, pe calea acestora nu se pot invoca alte aspecte decât cele invocate pe parcursul judecării cauzei, pentru că altfel s-ar încălca principiul contradictorialităţii, al oralităţii şi al dreptului la apărare.
Ori, sub acest aspect, primind concluziile scrise în perioada de amânare a pronunţării, prima instanţă a procedat în mod legal neluând în seamă excepţia invocată de pârâtă, dând eficienţă şi respectând atât principiile menţionate anterior dar şi drepturile procesuale ale părţilor.
În atare situaţie, instanţa de apel a procedat în mod nelegal când a considerat că nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiei tardivităţii acţiunii, invocată în perioada de amânare a pronunţării, prin concluziile scrise, atrage nulitatea sentinţei.
Mai mult, instanţa de apel avea a observa că, prin acţiune, reclamantul a invocat motive de nulitate absolută a hotărârii adunării generale [(lipsa convocării, încălcarea prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în forma contemporană actului atacat, nerespectarea condiţiilor de cvorum, frauda la lege)] situaţie în care deveneau incidente prevederile art. 132 alin. (3) din legea societăţilor comerciale, privind imprescriptibilitatea dreptului la acţiune.
- Referitor la celelalte motive de recurs se constată că vizează aspecte ce ţin de fondul cauzei şi nu se impun a fi analizate, în condiţiile în care instanţa anterioară s-a pronunţat pe excepţie şi nu pe fondul pricinii.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul este fondat, motiv pentru care va fi admis ca atare, iar în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S.L. împotriva deciziei nr. 551 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3337/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3339/2009. Comercial → |
|---|
