ICCJ. Decizia nr. 3339/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3339/2009
Dosar nr. 23110/3/2008
Şedinţa publică din 11 decembrie 2009
Deliberând asupra apelului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 10762 din 17 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamanţilor P.S. BUCUREŞTI şi a C.L.S. BUCUREŞTI, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a P.S.B. şi a fost anulată acţiunea formulată de reclamanţii P.S. Bucureşti şi C.L.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC A.D.P.P.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea formulată de P.S.B. în contradictoriu cu pârâta SC A.D.P.P. SA ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a reţinut că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 188.660,37 lei, reprezentând dividende aferente anului 2005, la care se adăugă majorări de întârziere în cuantum de 97.537,41 lei, calculate pentru perioada 30 mai 2006 - 30 octombrie 2007 adică 517 zile întârziere, obligarea pârâtei şi la plata sumei de 165.744,06 lei dividende pe anul 2006, cu majorări de întârziere de 31.755,33 lei, la care se adaugă majorări legale de întârziere în valoare de 31.755, 33 lei, calculate până la data de 23 ianuarie 2008, adică 237 zile întârziere motivat de faptul că în conformitate cu H.C.L. nr. 43/2001 a fost transformată A.D.P. în societate comercială pe acţiuni, cu acţionar majoritar C.L.S., iar pentru anii menţionaţi în acţiune societatea pârâtă nu a virat sumele stabilite cu titlu de dividende, deşi C.L.S. deţine 51 % din acţiunile societăţii.
Pârâta a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a celor doi reclamanţi, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a P.S.B.
Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiate cele două excepţii, cu următoarele considerente: în ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a P.S. şi C.L.S., a reţinut că, în conformitate cu Legea nr. 215/2001, consiliile locale sunt autorităţi ale administraţiei publice cu atribuţii deliberative, fără personalitate juridică, iar primăria reprezintă o structură fără personalitate juridică, lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, singura instituţie cu personalitate juridică fiind P.
În ce priveşte cea de-a doua excepţie, s-a reţinut că dividendele se cuvin numai acţionarilor, iar P.S.B. nu deţine o asemenea calitate, el fiind terţ faţă de contractul de societate. A fost înlăturată apărarea P.S.B. referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi ale Hotărârii nr. 61/2004, aceste acte făcând vorbire despre calitatea de reprezentant a primarului în litigiile supuse soluţionării instanţelor judecătoreşti, dar nu îi conferă acestuia calitatea de titular al cererii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel P.S. BUCUREŞTI, prin P. şi C.L.S., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, apelanţii au arătat că prima instanţă a admis în mod greşit cele două excepţii, întrucât, se justifică, în speţă, calitatea sa procesuală prin coroborarea dispoziţiilor art. 80 şi 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 cu cele ale art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 care menţionează expres că autorităţile administraţiei publice au competenţa de a urmări şi încasarea oricăror venituri ale unităţilor administrativ teritoriale, prin compartimentele proprii de specialitate.
Prin Decizia nr. 50 din 2 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul şi, în consecinţă a fost desfiinţată sentinţa apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
În considerentele deciziei s-a reţinut că tribunalul a soluţionat pricina doar sub aspectul excepţiilor, fără însă a analiza aceste excepţii prin raportare la întreaga legislaţie relevantă, precum şi la probatoriul administrat, în ce priveşte reprezentarea intereselor C.L.S. de către P.
Împotriva celei din urmă hotărâri pârâta SC A.D.P.P. SA BUCUREŞTI a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
1. În susţinerea criticii întemeiată pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta arată, în esenţă, că plata dividendelor se face prin Hotărârea Generală a Acţionarilor atât în ceea ce priveşte cuantumul lor, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de folosire al acestora, şi, cum nu s-a stabilit un termen de plată a acestora, sunt incidente dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1999, potrivit cărora termenul limită este de 6 luni. Mai arată recurenta că acest termen de plată dela A.G.A. în care s-a stabilit şi aprobat situaţia financiară a societăţii este fixat în favoarea debitorului pentru a se evita blocarea activităţii societăţii de obligaţia dividendelor către acţionari.
2. În ce priveşte cea de-a doua critică
Referitor la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că prima instanţă a aplicat greşit prevederile art. 20 lit. b) din Legea nr. 273/2006 coroborat cu Legea nr. 215/2001, în loc de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi a Legii nr. 215/2001.
Mai arată recurenta că în apel a invocat excepţia lipsei de interes al reclamantelor în executarea unei astfel de acţiuni, dat fiind H.A.G.A. nr. 14/2008 prin care s-a votat în unanimitate majorarea capitalului social cu echivalentul valoric al dividendelor neplătite acţionarilor şi dobânzile aferente acestora, ceea ce face ca acţiunea să rămână fără obiect.
În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi menţinerea sentinţei tribunalului.
Recursul este nefondat.
Din examinarea criticilor formulate prin cele două motive de nelegalitate evocate de recurentă, rezultă că recurenta pune în discuţie îndreptăţirea reclamanţilor la plata dividendelor solicitate, cu alte cuvinte, însăşi fondul dreptului dedus judecăţii. Or, în cauză tribunalul s-a pronunţat numai cu privire la excepţiile invocate şi nu a analizat fondul, astfel că în raport de dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în mod corect şi legal instanţa de apel a apreciat că se impune desfiinţarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Aşa fiind, constatând că soluţia pronunţată de instanţa de apel prin hotărârea atacată se înscrie în ipoteza reglementată de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.D.P.P. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 50 din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3338/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3344/2009. Comercial → |
|---|
