ICCJ. Decizia nr. 41/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 41/2009
Dosar nr. 34824/3/2006
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5884/4/2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reclamanta SC M.C. SRL a chemat în judecată A.C.C.U., solicitând instanţei prelungirea contractului de închiriere nr. 3656 din 01 august 2002, potrivit clauzelor acestuia.
S-a arătat în motivarea cererii că între părţi a intervenit un contract de locaţiune având ca obiect închirierea unui spaţiu comercial, contract încheiat pentru o perioadă determinată, cu posibilitatea prelungirii prin acordul comun al părţilor, acord ce a intervenit tacit, ulterior împlinirii termenului, reclamanta continuând sa utilizeze spaţiul şi să achite chirie pârâtei.
Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat evacuarea reclamantei din spaţiul ocupat fără titlu, obligarea la plata daunelor reprezentând echivalentul chiriei datorate şi a utilitarilor, pentru ocuparea abuzivă a spaţiului cu începere de la data de 16 mai 2006 până la data predării efective a spaţiului.
S-a învederat că pentru perioada ulterioară împlinirii termenului stipulat în contract, raporturile juridice dintre parţi au fost guvernate de dispoziţiile art. 1437 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4714 din 06 septembrie 2006, pronunţată în Dosar nr. 5884/4/2005, Judecătoria Sectorului 4 a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de către pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
După declinare pricina a fost înregistrată sub nr. 34824/3/2006, pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Pârâta a renunţat la excepţia autoritarii lucrului judecat, iar cu privire la cererea reconvenţională, precizată de către pârâta reclamantă succesiv, instanţa a dispus disjungerea prin încheierea de la 11 octombrie 2007.
Prin sentinţa comercială nr. 13464 din 15 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiata.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză a intervenit tacita relocaţiune conform art. 1437 c. civ., contractul, în această situaţie fiind considerat fără termen, însa pârâta a notificat concediul conform art. 1452 C. civ., cu respectarea termenului de preaviz astfel că a intervenit încetarea locaţiunii. De asemenea s-a reţinut că instanţa nu poate suplini lipsa consimţământului contractantului, încuviinţând prelungirea efectelor contractului de locaţiune.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Apelul a fost respins ca nefondat cu motivarea că reclamanta a ocupat spaţiul comercial aflat în incinta cimitirului S.V. din Bucureşti, în temeiul contractului de locaţiune din 01 august 2002, contract încheiat pe perioadă determinata, de trei ani, valabilitatea acestuia încetând la data de 31 iulie 2005.
Instanţa de apel a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1436 alin (1) C. civ., raportul de locaţiune încetează de drept, prin simpla trecere a termenului, fără să fie necesară o prealabilă înştiinţare întrucât, după expirarea termenului stipulat prin contract, locatarul a rămas şi fost lăsat în posesie, locaţiunea fost reînnoită în condiţiile art. 1437 C. civ., efectele locaţiunii fiind reglementate, ulterior împlinirii termenului potrivit dispoziţiilor art. 1436 şi 1437 C. civ. Notificarea concediului prin adresa din 08 mai 2006, cu respectarea termenului de preaviz a avut drept consecinţa încetarea raporturilor de locaţiune, locatarului revenindu-i obligaţia eliberării spaţiului.
Instanţa de apel a mai considerat că nu poate suplini consimţământul locatorului decât cu încălcarea principiului libertăţii de voinţă stipulat de art. 5 şi art. 969 C. civ., imixtiunea acesteia în raporturile de drept privat nefiind permisă.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că şi ulterior notificării a operat tacita relocaţiune.
La dosar a fost depus de către recurentă contractul de închiriere – prelungire termen - privitor la spaţiul în litigiu, din care rezultă că recursul a rămas fără obiect. De altfel, ambele părţi au învederat Curţii că recursul a rămas fără obiect.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 214 din 21 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 214 din 21 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 42/2009. Comercial → |
|---|
