ICCJ. Decizia nr. 42/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 42/2009
Dosar nr. 2567/104/2007
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 51 din 25 ianuarie 2008, Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.R.C. şi a obligat-o pe pârâta SC E. SA – SC F.Î.S.E.E.S. SA – S.Î.S.E. Craiova – A.Î.S.E. Slatina judeţul Olt să-i vândă reclamantei apartamentul situat în Municipiul Slatina, judeţul Olt, pentru preţul stabilit prin raportul de evaluare întocmit la 15 decembrie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că acţiunea este întemeiată, întrucât reclamanta este salariata pârâtei şi are calitatea de chiriaş al apartamentului locuinţă de serviciu situat în Slatina, pentru care pârâta a demarat procedura de vânzare către titularii contractelor de închiriere, conform OUG nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005.
A mai reţinut că refuzul pârâtei de a încheia contractul de vânzare - cumpărare este nejustificat şi nelegal, în condiţiile în care s-a întocmit raportul de evaluare prevăzut de art. 4 din OUG nr. 130/2004 de către un expert autorizat A.N.E.V.A.R. desemnat pe baza unui concurs de oferte, iar certitudinea stabilirii preţului revine evaluatorului; sunt îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de OUG nr. 130/2004, în sensul că reclamanta a dovedit calitatea de salariat şi chiriaş, precum şi faptul că apartamentul este în patrimoniul pârâtei, fiind construit din fonduri proprii; faptul că actul normativ menţionat mai sus a prevăzut procedura de vânzare numai facultativ a fost considerat ca lipsit de relevanţă juridică, în contextul în care pârâta a trecut la vânzarea apartamentelor către titularii contractelor de închiriere, a desemnat evaluatorul, raportul de evaluare a fost întocmit, iar apartamentul a cărei chiriaşă este reclamanta a fost evaluat, potrivit raportului, aprobat prin Hotărârea C.A. nr. 24/400/8717 din 1 august 2005 şi a Notei din 19 iulie 2005.
Prin Decizia nr. 135 din 14 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul formulat de pârâta SC E. SA – SC F.Î.S.E.E.S. SA Bucureşti şi a schimbat sentinţa apelată în parte, în sensul că preţul stabilit prin raportul de evaluare întocmit la data de 15 decembrie 2005 va fi actualizat cu indicele de inflaţie la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare. A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut în esenţă că din observarea cererii de chemare în judecată se constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la vânzarea imobilului la preţul stabilit în raport de evaluarea întocmită la data de 15 decembrie 2005, reactualizat cu indicele de inflaţie la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, aşa încât, având în vedere că, potrivit principiului disponibilităţii, instanţa este ţinută să se pronunţe în limitele investirii, asupra obiectului determinat al pricinii, stabilit de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, se constată că sunt întemeiate criticile ce vizează nereactualizarea cu rata inflaţiei a preţului stabilit prin raportul de evaluare.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamant A.R.C. şi pârâta SC E. SA F.Î.S.E.E.S. SA Bucureşti.
Recurenta - reclamantă îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, modificarea deciziei curţii de apel, în sensul respingerii apelului şi menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de tribunal.
În motivarea recursului său, recurenta susţine în esenţă că, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că însăşi reclamanta în acţiunea introductivă a solicitat ca pârâta să-i vândă imobilul la preţul stabilit în raportul de evaluare întocmit la data de 15 decembrie 2005, reactualizat cu indicele de inflaţie la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, fixând astfel limitele cererii de chemare în judecată, întrucât este vorba doar de-o regretabilă eroare de dactilografiere strecurată în acţiunea introductivă cu privire la reactualizarea preţului cu indicele de inflaţie la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, semnalată de altfel instanţelor, dar înţeleasă corect doar de instanţa de fond, care a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, ce se impune a fi menţinută.
Recursul reclamantei este fondat şi va fi admis potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Din examinarea dispoziţiilor art. 2 din OUG nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005, aplicabile în cauză, se constată că singurele condiţii prevăzute de lege pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare sunt calitatea de salariat sau fost salariat al societăţii comerciale, de titular al contractului de închiriere şi ca preţul să fie cel stabilit printr-un raport de evaluare întocmit de un expert.
În speţă, se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile OUG nr. 130/2004 aprobată prin Legea nr. 189/2005, întrucât reclamanta are calitatea de salariat, este titulara contractului de închiriere, atât reclamanta, prin cererea formulată, cât şi pârâta, prin numirea comisiei de evaluare şi desemnarea expertului şi-au manifestat acordul de voinţă în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar preţul este cel stabilit de către expertul autorizat A.N.E.V.A.R., desemnat pe baza unui concurs de oferte, printr-un raport de evaluare, răspunderea pentru corectitudinea stabilirii preţului de vânzare revenindu-i evaluatorului, ce întocmeşte raportul de evaluare potrivit art. 4 din OUG nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005.
Astfel fiind, se reţine că refuzul pârâtei de a încheia contractul de vânzare - cumpărare la preţul stabilit prin raportul de evaluare este nejustificat, iar criticile recurentei-reclamante sunt întemeiate, deoarece respectând cu adevărat principiul disponibilităţii şi voinţa reală a reclamantei de a cere obligarea pârâtei să-i vândă apartamentul în discuţie, rezultă fără tăgadă că s-a avut în vedere preţul stabilit potrivit dispoziţiilor legale, printr-un raport de evaluare şi nu preţul reactualizat cu indicele de inflaţie, fiind de altfel şi ilogic ca reclamanta, lipsită de culpă să solicite pârâtei, care cu rea credinţă a refuzat încheierea contractului de vânzare - cumpărare, vânzarea apartamentului la preţul stabilit prin raportul de evaluare, reactualizat cu indicele de inflaţie.
În consecinţă, se va admite recursul reclamantei, se va modifica Decizia atacată şi se va respinge apelul pârâtei împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută ca legală.
În ce priveşte recursul pârâtei, se constată că la dosarul cauzei există doar declaraţia de recurs, prin care se cere „schimbarea în tot a solicitării reclamantei", fără ca recursul să fie motivat.
Drept urmare, în soluţionarea excepţiilor puse în discuţie din oficiu, cu privire la acest recurs, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., care dispun imperativ că este nul recursul nemotivat în termenul prevăzut de lege, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi articol.
În consecinţă, reţinându-se că recursul pârâtei nu a fost motivat în termenul legal şi că nu există motive de ordine publică, ce ar urma să fie puse în discuţia părţilor, se constată că recursul declarat de pârâtă este nul potrivit dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantei A.R.C. declarat împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtei împotriva sentinţei nr. 51 din 25 ianuarie 2008 a Tribunalului Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ pe care o menţine.
Constată nul recursul pârâtei SC E. SA F.Î.S.E.E.S. Bucureşti declarat împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 44/2009. Comercial → |
|---|
