ICCJ. Decizia nr. 50/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 50/2009
Dosar nr. 28502/3/2006
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 23 august 2006, reclamantul A.F. a chemat în judecată pe pârâta SC S.T.I. SRL solicitând instanţei să dispună anularea hotărârii nr. 2 din 29 iunie 2006 a Adunării Generale a Asociaţilor şi pe cale de consecinţă să înlăture menţiunile efectuate la ORC Tribunalul Bucureşti în temeiul hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 7763 din 7 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite excepţia prescrierii dreptului la acţiune privind cererea având ca obiect nulitatea relativă a hotărârii AGA din 29 iunie 2006 şi pe cale de consecinţă respinge cererea ca prescrisă.
Respinge cererea formulată de reclamantul F.A., cu domiciliul în Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, în contradictoriu cu pârâtele SC S.T.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGA din 29 iunie 2006, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul este asociat al societăţii pârâte SC S.T.I. SRL, contestând în prezenta cauză hotărârea AGA nr. 2 din 29 iunie 2006 prin care s-a stabilit repartizarea de dividende din profitul nerepartizat pe anul 2005 în cuantum de 45.000 RON şi majorarea capitalului social de la 400 RON la 10.000 RON, cu modificarea cotei de participare la profit şi pierderi a părţilor.
Hotărârea poartă semnătura celor doi asociaţi S.A. şi A.F. astfel că, până la dovada contrarie se prezumă că aceştia şi-au exprimat voinţa cu privire la cuprinsul hotărârii semnate.
Reclamantul susţine că la momentul semnării hotărârii, aceasta nu cuprindea dispoziţia referitoare la majorarea capitalului social, împrejurare nedovedită prin niciun mijloc de probă.
Potrivit art. 196 din Legea nr. 31/1990 hotărârea adunării generale se atacă în termen de 15 zile de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale pe care o atacă, în ce priveşte motivele de nulitate relativă ale acesteia, şi reţinând că reclamantul nu a făcut în speţă dovada inserării ulterioare a unor alte dispoziţii în hotărârea atacată, rezultă că data la care acesta a luat cunoştinţă de hotărâre este data semnării acesteia, 30 august 2006, dată faţă de care acţiunea având ca obiect anularea acesteia pe motive de nulitate relativă apare ca tardiv formulată.
Reclamantul a invocat şi motive de nulitate absolută a hotărârii atacate, referitoare la nerespectarea dispoziţiilor legale privind convocarea, majorarea capitalului social, respectiv menţiuni cu privire la majorarea capitalului social.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor alin. (3) rezultă că acţionarii care au luat parte la adunarea generală, cum este şi cazul reclamantului care a semnat hotărârea adoptată, nu pot ataca hotărârea.
Referitor la societăţile cu răspundere limitată, art. 195 prevede modalităţile de convocare a adunării asociaţilor, în forma prevăzută în actul constitutiv sau în lipsa unei dispoziţii speciale prin scrisoare recomandată cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi .
Dispoziţiile generale privind convocarea sunt prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, dat fiind că sunt dispoziţii legale care ocrotesc un interes public. În speţă, întrucât adunarea a avut loc în prezenţa tuturor asociaţilor reprezentând întreg capitalul social, respectarea dispoziţiilor nu era necesară, faţă de dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, din cuprinsul paragrafului 3 din hotărârea adunării generale referitoare la majorarea capitalului social se deduce implicit că s-a modificat valoarea părţilor sociale la 100 RON, faţă de 10 RON cât era în actul constitutiv, în final precizându-se numărul de părţi sociale ce revin fiecăruia dintre asociaţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 40 din 4 februarie 2008, admite apelul declarat de apelantul F.A., domiciliat în comuna Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov şi ales în Bucureşti, la CA C.G., în contradictoriu cu intimata SC S.T.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei comerciale nr. 7763 din 7 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 28502/3/2006.
Schimbă în parte sentinţa comercială atacată în sensul că admite în parte acţiunea conexă completată şi precizată.
Constată nulitatea absolută a hotărârii nr. 2 din 29 iunie 2006 a AGA SC S.T.I. SRL.
Respinge cererea de radiere a menţiunilor ca neîntemeiată şi menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei comerciale atacate.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată către apelantul reclamant în sumă de 1.048,2 lei în fond şi apel.
Instanţa de apel a reţinut că adunarea generală a asociaţilor nu s-a ţinut la sediul societăţii intimate în data de 29 iunie 2006 aşa cum susţine intimata, iar martorii audiaţi în cauză, factori de decizie nu aveau cunoştinţă despre existenţa vreunui registru de Procese-verbale sau vreunui registru al asociaţilor.
Intimata nu a probat sustragerea respectivelor documente de către reclamant sau de către terţe persoane, dar a înţeles să le invoce în instanţă în favoarea afirmaţiei sale potrivit căreia ordinea de zi a adunării generale a fost stabilită de comun acord cu reclamantul la data de 29 iunie 2006, fiind consemnată în caietul de Procese-verbale al adunării generale, iar instanţa în baza acestei afirmaţii a concluzionat că reclamantul ar fi participat la adunarea generală, motiv pentru care nu ar mai fi fost necesară convocarea sa potrivit dispoziţiilor statutare.
Instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea doar pe simplul fapt al semnării de către reclamant a hotărârii AGA, nu şi a Procesului-verbal de ţinere a adunării generale din 29 iunie 2006, singurul document în măsură să ateste dacă asociaţii au fost prezenţi, care a fost ordinea de zi a adunării generale, dacă convocarea asociaţilor a fost efectuată în conformitate cu dispoziţiile legale şi statutare, menţiuni care nu se regăsesc într-o hotărâre AGA, hotărârea fiind întocmită în urma încheierii Procesului-verbal de ţinere a adunării generale a asociaţilor şi semnării acestuia pentru conformitatea şi realitatea legalităţii ţinerii adunării generale şi a hotărârii adoptate.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC S.T.I. SRL Bucureşti a precizat că reclamantul a susţinut că a semnat la 30 iunie 2006, astfel cum rezultă din hotărârea atacată, un proces-verbal al Adunării, dar care avea inserate numai dispoziţii cu privire la distribuirea dividendelor şi că ulterior a aflat că pe lângă aceste dispoziţii au fost inserate, fără a avea acordul acestuia, prin adăugire după semnarea înscrisului în cauză, şi menţiuni referitoare la majorarea capitalului social, cota de participare la capitalul social, participarea la beneficii şi pierderi, precum şi cele referitoare la revocarea reclamantului din funcţia de administrator.
Cele două expertize criminaliste efectuate au concluzionat că nu se poate stabili dacă menţiunile respective au fost adăugate ulterior celorlalte, deoarece diferenţele constatate în privinţa modalităţii de depunere a substanţei scripturale pe suport se regăsesc şi la nivelul menţiunilor care nu sunt în litigiu.
Cercetarea şi analiza s-au efectuat pe documentul original, obţinut de organele de poliţie de la Registrul Comerţului. Aceste aspecte conduc la concluzia că reclamantul a luat cunoştinţă de hotărârea atacată, cel târziu la data de 30 iunie 2006, când a semnat-o, dată la care curge termenul de 15 zile prevăzut de art. 196 din lege, situaţie faţă de care acţiunea este tardiv formulată.
Instanţa de apel a făcut exclusiv analiza declaraţiilor martorilor şi a faptului că nu s-a prezentat registrul de procese-verbale ale adunării generale a asociaţilor şi celelalte registre ale societăţii, concluzionând că aceste dovezi confirmă susţinerile reclamantului că nu a fost convocat la adunarea generală din 29 iunie 2006, constatând astfel nulitatea absolută a hotărârii.
De asemenea, se precizează că reclamantul a avut un comportament contradictoriu privind susţinerile referitoare la momentul când a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii atacate.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei comerciale nr. 40 din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, cu cheltuieli de judecată.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Criticile recurentei privesc motive de netemeinicie şi nu de nelegalitate. Critica pentru interpretarea greşită a probelor nu poate fi reţinută întrucât Decizia recurată este, cu privire la situaţia de fapt, expresia convingerii intime a judecătorului, formată pe baza probelor legale şi concludente administrate în prezenta cauză.
Recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
În speţă, societatea intimată nu a dovedit prin niciun mijloc de probă faptul că în absenţa unei convocări legale a reclamantului, aceasta ar fi suplinită de prezenţa sa la şedinţa adunării generale, în lipsa oricărui probatoriu în acest sens, societatea nefiind în măsură să prezinte instanţei registrele societăţii de procese-verbale ale adunării generale a asociaţilor, registrul părţilor sociale şi nici originalul hotărârii AGA nr. 2 din 29 iunie 2006 a cărui nulitate s-a solicitat.
Neprezentarea de către intimată, la cererea instanţei şi a reclamantului a documentelor menţionate care să ateste prezenţa acestuia la adunarea generală din 29 iunie 2006, creează prezumţia în favoarea reclamantului, în sensul confirmării susţinerilor că nu a fost convocat potrivit dispoziţiilor legale şi statutare să participe la adunarea generală a asociaţilor stabilită la data de 29 iunie 2006 şi nici nu i-a fost adusă la cunoştinţă ordinea de zi, deşi era obligatoriu, întrucât cuprindea măsuri ce vizau modificarea actului constitutiv.
Aşa fiind, instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile legale ce atrag nulitatea absolută a hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC S.T.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 40 din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul F.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.T.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 40 din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli către intimatul F.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 49/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 52/2009. Comercial → |
|---|
