ICCJ. Decizia nr. 452/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 452/2009
Dosar nr. 15/63/2005
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată la data de 7 februarie 2005 pe rolul Judecătoriei Craiova reclamanţii C.C.R., C.M.C. şi G.E.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.L., SC A. SA Craiova, prin lichidator N.S.P.R.L., SC A. SA P. prin lichidator O.C., Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Prefecturii Dolj şi Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Consiliului Local al Comunei Coşoveni, să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de schimb nr. 2417 încheiat la data de 27 ianuarie 1994 între pârâtul M.L. şi pârâtele societăţi comerciale în ce priveşte terenul în suprafaţă de 1 ha situat în tarlaua 12, parcela 184/6 punctul Fântâna Înaltă.
Potrivit reclamanţilor, terenul în litigiu a fost proprietatea autorului lor, defunctul C.D., cu care acesta s-a înscris în C.A.P. Coşoveni, figurând în evidenţele registrului agricol pe anii 1960-1963.
Terenurile fostului C.A.P. Coşoveni au trecut în folosinţa I.A.S. Banu Mărăcine, fără să existe un act translativ de proprietate, regimul juridic al terenurilor date astfel în folosinţă rămânând cel iniţial, respectiv proprietate de grup al foştilor membrii C.A.P.
Reclamanţii susţin că după apariţia Legii Fondului Funciar terenurile preluate de I.A.S. trebuiau restituite C.A.P. - ului şi puse la dispoziţia Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii nr. 18/1991, astfel încât schimbul de terenuri consfinţit prin contractul de schimb încheiat între pârâtul persoană fizică şi cele două societăţi agricole, în care este cuprinsă şi suprafaţa de un ha ce a aparţinut autorului lor este lovit de nulitate deoarece coschimbaşa SC A. SA nu era titulara dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de un ha.
În drept reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. III alin. (1) pct. 2 şi art. III alin. (1) lit. g) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii Fondului Funciar nr. 18/1991.
II. Judecătoria Craiova prin sentinţa civilă nr. 2034 din 15 martie 2005 şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială, apreciind că litigiul are natura comercială, deoarece contractul de schimb a cărui nulitate parţială se solicită a fost încheiat între două societăţi comerciale.
III. Tribunalul Dolj, secţia comercială prin sentinţa nr. 4121 din data de 31 octombrie 2007 a respins acţiunea introductivă formulată de reclamanţi împotriva pârâtei SC A. SA pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, societatea fiind radiată urmare închiderii procedurii falimentului, conform adresei nr. 41920 din 2 octombrie 2007 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj; acţiunea promovată împotriva pârâţilor M.L. şi SC A. P. a fost respinsă pe excepţia lipsei de interes, tribunalul apreciind că reclamanţii cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991 pe numele autorului lor, pentru suprafaţa de 4,47 ha, prin anularea contractului de schimb ce face obiectul judecăţii nu ar obţine nici un folos practic, personal şi direct, deoarece admiterea acţiunii nu ar avea ca efect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în beneficiul reclamanţilor, în condiţiile în care procedura pe Legea 18/1991 a fost finalizată în ce-i priveşte.
Referitor la cele trei comisii de fond funciar tribunalul a reţinut că aceste entităţi juridice nu au calitate procesual pasivă în cauză, fiind terţi faţă de contractul de schimb a cărei nulitate se cere a se constata.
IV. Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei fondului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 119 pronunţată la data de 23 aprilie 2008.
Răspunzând criticilor formulate, instanţa de control judiciar confirmă dezlegarea dată de tribunal pe aspectul lipsei de interes al reclamanţilor în condiţiile în care aceştia au obţinut titlul de proprietate definitiv şi nu au contestat suprafeţele de teren sau amplasamentele stabilite.
V. Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs, prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2008 solicitând casarea sentinţei şi deciziei pronunţate în cauză cu trimiterea spre rejudecare în fond instanţei competente, Judecătoria Craiova.
Motivele de recurs dezvoltate prin cererea de recurs au vizat sub un prim aspect necompetenţa materială a instanţelor comerciale care s-au pronunţat în cauză, dat fiind natura civilă a litigiului, întemeiat pe dispoziţiile speciale ale legii fondului funciar, ceea ce atrăgea competenţa instanţelor civile.
Sub un al doilea aspect recurenta critică soluţia adoptată în cauză, pe excepţia lipsei de interes, soluţie contrară dispoziţiilor şi finalităţii Legii 18/1991.
Recurenţii şi-au încadrat criticile formulate în drept pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ.
VI. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
1. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. vizează pronunţarea unei hotărâri de o instanţă necompetentă.
Recurenţii invocă în cadrul acestui motiv încălcarea normelor imperative care reglementează competenţa de atribuţiune în cauzele privind materia fondului funciar, punând în discuţie subsumat acestui motiv şi calificarea greşită a litigiului dedus judecăţii de către instanţele care s-au pronunţat în cauză, ca fiind de natură comercială.
În acest context, Curtea, verificând actele dosarului, constată că, recurenţii reclamanţi prin acţiunea introductivă tind să îşi valorifice drepturile conferite de Legea nr. 18/1991, Legea fondului funciar, astfel cum a fost modificată şi completată, legitimându-se procesual activ ca persoane îndreptăţite, potrivit legii, la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren agricol ce a aparţinut autorului lor.
În această calitate şi în temeiul art. III alin. (1) lit. g) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar recurenţii solicită constatarea nulităţii absolute a actului de schimb de terenuri agricole încheiat de pârâţi, apreciind că au fost încălcate dispoziţiile Legii Fondului Funciar, care reglementează astfel de operaţiuni cu terenurile agricole, cu consecinţa încălcării drepturilor lor conferite de aceiaşi lege.
Prin urmare, rezultă cu forţa evidenţei din obiectul cererii introductive şi temeiul de drept invocat, natura civilă a litigiului de faţă ataşat materiei fondului funciar.
Calificarea litigiului de faţă, ca aparţinând jurisdicţiei comerciale, datorită participării la schimbul de terenuri agricole a două societăţi comerciale este lipsită de orice fundament legal, prezumţia simplă de comercializate instituită de art. 4 din C. com. fiind răsturnată datorită naturii esenţialmente civile a actului a cărui nulitate se cere.
Cu alte cuvinte, operaţiunea de schimb de terenuri agricole, consfinţită prin actul de schimb dedus judecăţii, nu constituie un fapt obiectiv de comerţ în sensul art. 3 C. com. şi nici un fapt subiectiv în sensul art. 4 C. com., litigiul dedus judecăţii, ataşat materiei fondului funciar având natură civilă.
Aşa fiind, constatând că prin hotărârile pronunţate în cauză instanţele comerciale au încălcat normele imperative care reglementează competenţa de atribuţiune în materia fondului funciar, astfel cum este reglementată de art. 1 pct. 1 cu referire la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite prezentul recurs pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi va casa Decizia şi sentinţa pronunţată cu trimiterea cauzei la Judecătoria Craiova pentru soluţionare pe fond în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii C.C.R., C.M.C. şi G.E.L. împotriva Deciziei nr. 119 din 23 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 4121 din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi trimite cauza la Judecătoria Craiova pentru soluţionarea pe fond în primă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 454/2009. Comercial → |
|---|
