ICCJ. Decizia nr. 786/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 786/2009
Dosar nr. 3363/2/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5072 din 9 aprilie 2002, pronunţată de Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a fost admisă cererea privind emiterea unei somaţii de plată, împotriva debitoarei SC U.I.E. SRL pentru suma de 100.000 dolari S.U.A., creanţă certă, lichidă şi exigibilă la 4 august 2001.
Instanţa a reţinut refuzul nejustificat la plată al debitoarei care nu a achitat suma la scadenţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) raportat la art. 6 alin. (2) din OG nr. 5/2001, debitoarea SC U.I.E. SRL a formulat cerere în anulare, prin care a invocat nelegala citare precum şi neîntrunirea condiţiilor de admisibilitate impuse de OG nr. 5/2001.
Prin sentinţa comercială nr. 13470 din 9 decembrie 2004, Tribunalului Bucureşti a admis excepţia tardivităţii formulării cererii în anulare şi a respins cererea.
Împotriva acestei sentinţe debitoarea SC U.I.E. SRL a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 390 din 21 ianuarie 2005, Tribunalul Bucureşti a respins contestaţia în anulare ca neîntemeiată reţinând că în soluţionarea pricinii, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 4 din OG nr. 5/2001, ceea ce exclude aplicarea art. 317 C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată, SC U.I.E. SRL a formulat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. cerere de revizuire a sentinţei comerciale nr. 5072/2002.
În cuprinsul cererii s-a făcut referire, de asemenea şi la sentinţa comercială nr. 390 din 21 ianuarie 2005.
Prin sentinţa comercială nr. 10324 din 17 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia tardivităţii, a respins cererea ca tardiv formulată.
Au fost avute în vedere dispoziţiile art. 322 şi art. 328 C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată în 2007 debitoarea SC U.I.E. SRL a formulat cerere de revizuire a sentinţei comerciale nr. 10324 din 17 noiembrie 2006, pronunţată în dosar nr. 26822/3/2006, invocând dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 4352 din 29 martie 2007, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia insuficientei timbrări; a anulat contestaţia ca insuficient timbrată.
Au fost avute în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Prin Decizia comercială nr. 476 din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul formulat de către debitoarea SC U.I.E. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 4352 din 29 martie 2007; a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din probatoriul administrat a rezultat îndeplinirea obligaţiei de timbrare a cererii, soluţia instanţei de fond fiind greşită.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs creditoarea SC E.A. SA invocând motive de nelegalitate.
Prin Decizia nr. 1327 din 2 aprilie 2008, pronunţată în dosarul nr. 4055/3/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul; a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. în condiţiile în care a omis a se pronunţa cu precădere asupra excepţiilor invocate de către intimată a inadmisibilităţii căii de atac şi a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al debitoarei a numitului C.Ş., excepţii ce fac inutilă cercetarea fondului litigiului.
În apel după casare, pricina a fost înregistrată.
Prin Decizia comercială nr. 404 din 22 septembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins apelul declarat de apelantul C.Ş., în calitate de administrator al SC U.I.E. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 4352 din 29 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că hotărârile pronunţate cu privire la fondul litigiului, cât şi sentinţei nr. 4352 din 29 martie 2007 sunt irevocabile încât apelul declarat este inadmisibil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs C.Ş. în calitate de administrator al SC U.I.E. SRL în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, anularea sentinţei nr. 10324/2006 a Tribunalului Bucureşti şi pe fond modificarea sentinţei comerciale nr. 5072 din 9 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti în sensul adăugării şi sumei de 574 dolari S.U.A. aşa cum rezultă din procesul - verbal al hotărârii A.G.E.A. din 4 iulie 2001.
Intimata SC E.A. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil iar în subsidiar ca nefondat.
Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. excepţia invocată în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile incidente, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi pe cale de consecinţă se va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente.
Art. 6 din OG nr. 5/2001 prevede la pct. 2 că, judecătorul, când constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi termenul de plată.
Art. 8 din aceeaşi ordonanţă prevede că împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cerere de anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. Din aceste texte de lege rezultă că ordonanţa privind somaţia de plată este supusă numai cererii de anulare iar sentinţa prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.
Dispoziţiile legale menţionate care prevăd expres căile de atac ce pot fi exercitate în procedura somaţiei de plată derogă de la dreptul comun.
În speţă prin sentinţa comercială nr. 5072 din 9 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost admisă cererea privind emiterea unei somaţii de plată şi prin sentinţa comercială nr. 13470 din 9 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost admisă excepţia tardivităţii formulării cererii în anulare şi a fost respinsă cererea în anulare.
Faţă de dispoziţiile menţionate împotriva sentinţa nr. 4352 din 29 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti prin care s-a anulat cererea ca insuficient timbrată nu se poate exercita nici apel şi nici recurs.
Pentru aceste considerente Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului formulată de C.Ş. în calitate de administrator al SC U.I.E. SRL Clejani şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.Ş. administrator al SC U.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 404 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 784/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 787/2009. Comercial → |
|---|
