ICCJ. Decizia nr. 784/2009. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 784/2009

Dosar nr. 81/87/2008

Şedinţa publică din 10 martie 2009

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 18 februarie 2008 dată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, s-a admis în parte cererea petentei SA A. Salcia, judeţul Teleorman, de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 274 din 21 mai 1996 a Tribunalului Teleorman, în sensul de a se trece în loc de 46.823.185 lei, penalităţi, 46.823.185 lei drept dobânzi, în considerente şi în dispozitiv. Prin aceeaşi hotărâre s-a respins cererea pentru îndreptarea erorii în ce priveşte rezilierea contractelor de credit.

Petenta a solicitat prin cererea introductivă ca, în contradictoriu cu intimata R.B. SA să se dispună îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele şi dispozitivul sentinţei nr. 274 din 21 mai 1996 cu privire la destinaţia sumei acordate (dobânzi, în loc de penalităţi), precum şi menţionarea clară a rezilierii contractelor de credit.

În considerentele încheierii s-a reţinut că sunt incidente prevederile art. 281 C. proc. civ. în ceea ce priveşte primul petit, iar cu privire la cel de-al doilea s-a considerat că este neîntemeiat întrucât cererea de chemare în judecată nu a vizat şi rezilierea contractelor de credit.

Apelul declarat de SA A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale a fost admis prin Decizia nr. 343 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.

Prin această decizie, încheierea atacată a fost schimbată în parte, în ceea ce priveşte cererea de completare şi lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 274 din 21 mai 1996 a Tribunalului Teleorman, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare – pe acest aspect – la aceeaşi instanţă, menţinându-se celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Pentru a se pronunţa în acest mod, instanţa apelului a reţinut nelegalitatea hotărârii atacate în raport de faptul că cererea petentei, ce a vizat atât îndreptarea erorii materiale cât şi lămurirea dispozitivului sentinţei, a fost soluţionată fără a se lua în considerare că pentru cel din urmă petit se impunea citarea băncii intimate aşa cum prevăd dispoziţiile art. 281/2 C. proc. civ.

Soluţionând cererea numai în raport de dispoziţiile ce reglementează instituţia îndreptării erorii materiale, instanţa de control judiciar a statuat că s-a procedat la o calificare greşită a cererii cu care a fost sesizată şi la implicit la o judecată prin care s-a încălcat principiul contradictorialităţii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs R.B. SA, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susţine următoarele:

- instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 297 alin (1) C. proc. civ., trimiţând cauza spre rejudecare fără a observa că cererea petentei s-a soluţionat cu citarea intimatei.

- pe fondul cererii, recurenta susţine că petitul ce a vizat lămurirea dispozitivului deciziei a fost soluţionat în mod corect, în condiţiile în care acţiunea nu a vizat şi rezilierea contractelor de credit.

Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor recurentei, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În mod just s-a statuat că cererea introductivă a vizat două petite ce presupuneau două proceduri diferite conform normelor ce le reglementează şi anume – îndreptarea erorii materiale (art. 281 C. proc. civ.) şi completarea dispozitivului (art. 281/2 C. proc. civ.).

Din modul de soluţionare a cauzei în faţa instanţei fondului rezultă că s-a dat o calificare corectă cererii petentei, fiind analizate fiecare dintre petitele acesteia.

Este adevărat că soluţionarea cererii s-a făcut fără citarea intimatei numai că, în apelul petentei aceasta nu se putea prevala de încălcarea normelor privind necitarea intimatei la instanţa de fond şi nici instanţa din oficiu nu o putea invoca (de altfel, din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă ca instanţa anterioară ar fi invocat din oficiu această neregularitate astfel încât să fie supusă discuţiei părţilor), ci singura care putea să invoce o asemenea neregularitate, era doar partea în favoarea căreia au fost instituite normele respective, singura care putea justifica o vătămare.

Or, intimata avea posibilitatea declarării căii de atac a apelului pe acest considerent şi nu a făcut-o, mai mult chiar în cuprinsul cererii de recurs a menţionat în mod expres că nu înţelege să invoce necitarea sa la instanţa de fond.

În atare situaţie, instanţa de apel avea posibilitatea de a-şi exercita atribuţiile de control judiciar în raport de criticile apelantei ce au vizat doar soluţia dată cererii de completare a dispozitivului.

În raport de prevederile art. 281/2 C. proc. civ. potrivit cu care, în situaţia în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, Înalta Curte constată că acţiunea introductivă soluţionată prin sentinţa a cărei completare s-a solicitat nu a cuprins şi un petit care să vizeze rezilierea contractelor de credit despre care face vorbire petenta SA A. care, în cadrul acelui litigiu a avut calitatea de pârâtă, situaţie reţinută corect de prima instanţă,

În raport de considerentele expuse urmează a se admite ca fondat recursul declarat împotriva deciziei cu consecinţa modificării acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de SA A. împotriva încheierii din 18 februarie 2008 a Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta R.B. SA Bucureşti.

Modifică Decizia nr. 343 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii din 18 februarie 2008 a Tribunalului Teleorman, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 784/2009. Comercial