ICCJ. Decizia nr. 1037/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1037/2010
Dosar nr. 10811/3/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.P.E.I.A. SA, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la executarea obligaţiei asumate prin clauza 9.9 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 27 martie 2006, respectiv plata datoriilor SC S. SA, în cuantum de 28.876,08 lei, actualizată până la data achitării integrale şi plata penalităţilor de întârziere în sumă de 872.900 lei.
Pârâta SC C.P.P.E.I.A. SA a formulat cerere reconvenţională şi întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, excepţia lipsei de obiect şi a inadmisibilităţii şi a solicitat să se constate abuzul procesual şi să fie obligată reclamanta A.V.A.S. Bucureşti la plata de daune în sumă de 901.776,08 lei, potrivit dispoziţiilor art. 723 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 13846 din 15 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate, iar pe fondul cauzei, a respins atât cererea principală cât şi cererea reconvenţională, ca neîntemeiate.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, iar prin Decizia nr. 264 din 27 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 27 martie 2006, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 154.744 acţiuni nominative emise de SC S. SA, reprezentând 50,7074% din valoarea capitalului social subscris al societăţii.
S-a mai reţinut că deşi prin art. 9.9 din contractul de vânzare - cumpărare, intimata - pârâtă în calitate de cumpărător, s-a obligat să asigure plata datoriilor SC S. SA către reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, reprezentând dividende şi daune moratorii, în termen de 60 de zile de la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, iar în situaţia în care SC S. SA nu va achita sumele datorate, cumpărătorul se obliga să plătească datoriile societăţii, în termen de 30 de zile de la împlinirea termenului de 60 de zile.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa a reţinut că pretenţiile constând în daunele moratorii aferente dividendelor neachitate la termen pentru anii 1998 şi 1999, au fost achitate integral, astfel cum s-a reţinut prin sentinţa nr. 633 din 23 ianuarie 2002 şi sentinţa nr. 3424 din 10 martie 2004 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială. În ceea ce priveşte sumele datorate pentru anii 2001 şi 2004, instanţa a reţinut de asemenea, că acestea au fost achitate, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa obligării pârâtei la executarea obligaţiei asumate prin clauza 9.9 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni, respectiv plata sumei de 28.876,08 lei actualizată până la data achitării integrale şi a sumei de 872.900 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a reiterat susţinerile formulate în faţa instanţei de apel, arătând în esenţă că pârâta nu şi-a executat obligaţia asumată prin contract, iar potrivit dispoziţiilor art. 970 C. civ., părţile sunt obligate să respecte clauzele contractuale, principiu ce a fost nesocotit, având în vedere că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a fost avută în vedere oferta cumpărătorului.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata - pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Înalta Curte constată a fi neîntemeiată având în vedere că deşi recurenta nu a indicat în mod expres dispoziţia legală interpretată sau aplicată greşit, din redactarea motivelor de recurs, rezultă că se face referire la dispoziţiile art. 970 C. civ.
Aşa fiind, în raport de cele reţinute anterior, potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată excepţia invocată a fi neîntemeiată şi pe cale de consecinţă, urmează a o respinge.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează interpretarea sau aplicarea greşită a legii, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt sau extinderea unei norme legale la situaţii neaplicabile în speţă.
Faţă de aceste precizări prealabile şi având în vedere caracterul nedevolutiv al căii de atac extraordinare a recursului, Înalta Curte va examina criticile referitoare la pretinse aspecte de nelegalitate, respectiv interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 970 C. civ.
În acest context, se constată că recurenta a invocat dispoziţiile legale sus citate, criticând Decizia recurată prin prisma soluţiei de respingere a apelului, susţinând că pârâta datorează sumele solicitate, astfel cum s-a prevăzut prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat.
Analizând Decizia atacată, în raport de critica formulată şi de dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte constată că instanţa de control judiciar a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii.
Nu poate fi reţinută critica recurentei cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 970 C. civ., având în vedere că instanţa a constatat achitarea integrală a sumelor solicitate, respectiv executarea de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin contract.
În ceea ce priveşte celelalte critici formulate, care constau de altfel în istoricul cauzei şi modalitatea de apreciere a probatoriului de către instanţa de control judiciar, acestea nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 264 din 27 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1033/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1053/2010. Comercial → |
|---|
