ICCJ. Decizia nr. 1053/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1053/2010
Dosar nr. 9272/1/2009
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3115 din 29 octombrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1882/36/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC U.S.A. SRL Constanţa împotriva deciziei civile nr. 212 din 1 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că examinarea considerentelor deciziei recurate nu relevă nicio referire la plata făcută din eroare, nedatorată, în sensul art. 992 – art. 997 C. civ., cum eronat susţine recurenta, iar prin referirile exprese la „acţiunea de in rem verso", incidentă în toate cazurile în care există o îmbogăţire fără justă cauză, rezultă că instanţa de apel nu a nesocotit precizarea de acţiune formulată de reclamantă, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., situaţia fiind identică şi în privinţa criticii întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de apel a dat eficienţă acestui text legal prin modul în care a examinat şi analizat înscrisurile din cauză.
Contestatoarea SC U.S.A. SRL Constanţa a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei instanţei de recurs, cu motivarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului – în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată deoarece cauza a fost soluţionată de un judecător al Secţiei comerciale a Tribunalului Constanţa şi nu de judecătorul sindic.
Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivului invocat şi dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru ipoteza prevăzută la pct. 2, respectiv „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
În speţă, deşi contestatoarea SC U.S.A. SRL a formulat recurs, motivele sale au vizat nelegalitatea deciziei pronunţate în apel, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, nu şi cele ale pct. 3 referitoare la încălcarea competenţei altei instanţe.
Prin urmare, omisiunea formulării unei astfel de critici în recurs, nu deschide calea pentru promovarea contestaţiei în anulare, deoarece imposibilitatea invocării în căile de atac anterioare reprezintă o condiţie esenţială pentru admiterea contestaţiei, partea neavând un drept de opţiune între o cale de atac de reformare şi calea de atac de retractare.
În concluzie, nefiind îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC U.S.A. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 3115 din 29 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1037/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1071/2010. Comercial → |
|---|
