ICCJ. Decizia nr. 1012/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1012/2010
Dosar nr. 1102/100/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 22 decembrie 2008 reclamantul B.A.L. a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.S. SRL Bârgău solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 22 noiembrie 2007 şi a actului adiţional din 23 noiembrie 2007 şi să dispună radierea din registrul comerţului a menţiunilor cuprinse în hotărâre şi actul adiţional atacat.
A arătat în cererea sa că hotărârea A.G.A. din 22 noiembrie 2007, de care a luat cunoştinţă la data de 20 decembrie 2007, este nulă absolut întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (8), art. 195 alin. (1), art. 226 alin. (1), art. 202 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, prin convocatorul de participare la această adunare generală nefiindu-i comunicat proiectul de act adiţional care urma să fie aprobat, convocarea fiind realizată de cei doi administratori ai societăţii şi nu de către administratorul statutar al acesteia, că pentru cesionarea părţilor sociale era necesar acordul unanim al societăţii nefiind posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi deoarece cesiunea s-a realizat către o terţă persoană, hotărârea trebuia să îndeplinească cvorumul legal respectiv 75%, fiind obligatorie respectarea prevederii privind exercitarea dreptului de preemţiune a celorlalţi asociaţi.
Tribunalul Maramureş secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea obligându-l pe reclamant la 1.500 lei cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1155 din 1 iulie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că Legea nr. 31/1990 nu prevede sancţiunea nulităţii absolute, pentru încălcări ale dispoziţiilor acestui act normativ, că niciuna dintre cauzele care atrag nulitatea absolută a actului juridic civil nu este invocată în cerere, respectiv legea consimţământului, încălcarea regulilor privind capacitatea civilă, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, lipsa cauzei, încălcarea ordinii publice, fraudarea legii.
Prin Decizia nr. 213 din 6 noiembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamantului, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare primei instanţe.
Rejudecând cauza, Tribunalul Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei, reţinând prin sentinţa nr. 1391 din 13 mai 2009 că, încălcarea art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 nu poate fi invocată deoarece modificarea actului constitutiv şi reactualizarea sa prin act adiţional s-a hotărât chiar în acea adunare generală, că art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu prevede sancţiunea anulării convocării, că au fost respectate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind inserarea tuturor elementelor privitoare la modificarea actului constitutiv, precum şi cele ale art. 193 alin. (3) din acelaşi act normativ, că este nefondată apărarea reclamantului referitoare la nerespectarea art. 202 alin. (2), şi că invocarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 este irelevantă atâta vreme cât retragerea din societate nu îl vizează pe acesta ci, pe un alt asociat.
Apelul declarat de reclamant a fost respins de către Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 128/2009 din 6 octombrie 2009 conform căreia a fost obligat recurentul să-i plătească intimatei 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a apreciat că motivarea primei instanţe, deşi concisă şi sintetică, răspunde exigenţelor procedurale reţinând corect starea de fapt, făcând o analiză a textelor legale incidente prin raportare la cele patru motive de nulitate invocate de reclamant şi că în condiţiile caracterului devolutiv al apelului va suplini orice omisiune sau imperfecţiune a judecătorului primei instanţe, care însă nu vor schimba soluţia de respingere a apelului deoarece argumentele expuse cu privire la cele patru motive de nelegalitate a hotărârii A.G.A. nu pot fundamenta modificarea hotărârii, dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 nefiind încălcate, convocatorul cuprinzând textul integral al propunerilor, că adunarea generală a fost convocată legal întrucât administratorul statutar a demisionat, nefiind încălcate dispoziţiile art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în această situaţie convocarea putând să o facă şi ceilalţi doi asociaţi care deţineau împreună 70% din capitalul social; că art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se referă la retragerea asociatului din societate iar alin. (2) şi (3) nu sunt aplicabile, terţul preluând participaţia asociatului cedent în schimbul preţului cesiunii, cesiunea fiind reglementată de art. 202 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, astfel că Decizia de cesiune a fost adoptată în condiţii de deplină legalitate, fiind cuprinsă pe ordinea de zi; că nerespectarea dreptului de preemţiune nu vatămă un interes general care să determine nulitatea hotărârii şi că toate argumentele invocate de recurent în susţinerea cererii de chemare în judecată implicit a apelului se circumscriu unor cauze de nulitate relativă, iar demersul acestuia de a transpune pretinsa vătămare din planul nulităţii relative în planul nulităţii absolute, nu poate fi acceptat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, reclamantul a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei astfel încât pe fond să fie admisă acţiunea.
Prin cererea de recurs, reclamantul a redat cererea introductivă şi a susţinut în completarea acesteia că a fost încălcat art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 nefiind comunicat proiectul actului adiţional, convocatorul fiind extrem de vag, fiind propusă schimbarea noului sediu fără a menţiona adresa şi nefiind indicată identitatea persoanei propuse pentru funcţia de administrator, fiind astfel încălcate şi dispoziţiile art. 117 alin. (6) din acelaşi act normativ. De asemenea a arătat că în mod nelegal au procedat cei doi administratori când l-au convocat, convocarea realizându-se în altă localitate decât sediul social al societăţii, fără ca actul constitutiv să deroge de la dispoziţiile art. 195 alin. (1) Legea nr. 31/1990 şi că pentru cesiunea părţilor sociale ale T.T.L.M. GmbH către A. Austria, era necesar acordul unanim al asociaţilor, fără a exista posibilitatea aplicării art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi nefiind realizat cvorumul legal de 75% din capitalul social pentru cesiunea părţilor sociale către un terţ şi nerespectat dreptul de preemţiune al celorlalţi asociaţi aşa cum se menţionează în art. 8 din actul constitutiv cu întrunirea votului de 3/4 din capitalul social, obligaţie menţionată expres în art. 202 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990.
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate se poate cere atunci când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Cu alte cuvinte invocând acest temei de drept, recurentul a avut în vedere interpretarea greşită a textelor invocate în recurs dar şi calificarea greşită a faptelor în raport de exigenţa acestora, motive care faţă de hotărârile pronunţate de cele două instanţe, nu pot fi primite întrucât cele două instanţe au soluţionat corect acţiunea reclamantului, interpretând şi aplicând corect dispoziţiile art. 117 alin. (1) pct. 7, art. 195 alin. (1), art. 226 alin. (1) şi art. 202 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990.
Curtea constată că instanţa de apel a răspuns tuturor motivelor invocate în susţinerea apelului, făcând o analiză detaliată a situaţiei de fapt pe care a raportat-o temeiului de drept, reţinând corect că exigenţele art. 117 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 31/1990 au fost pe deplin respectate de convocator, că în mod corect instanţa de apel a reţinut respectarea art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în convocarea adunării generale de către cei doi asociaţi în condiţiile în care administratorul a demisionat iar demisia a fost analizată în adunarea generală din 20 septembrie 2009, când reclamantul a fost prezent şi a votat în acest sens, iar cei doi asociaţi care au convocat adunarea generală deţinând împreună 70% din capitalul social, fiind respectată astfel şi condiţia cerută de art. 195 alin. (2) din aceeaşi lege şi că nu este interzisă convocarea adunării generale într-o altă locaţie decât sediul social, fără a fi vătămat interesul asociaţilor.
De asemenea corect a fost interpretat art. 226 din Legea nr. 31/1990 în sensul că acesta reglementează retragerea asociaţilor din societate şi nicidecum cesiunea drepturilor, fiind inaplicabil în speţă şi tot aşa de corect a fost aplicat art. 202 din acelaşi act normativ referitor la transmiterea părţilor sociale între asociaţi, hotărârea A.G.A. fiind aprobată conform alin. (2) al acestui articol care prevede o reprezentare de 3/4 din capitalul social şi nu unanimitate şi art. 8 din actul constitutiv referitor la dreptul de preemţiune, care se aplică retragerii din societate, nu cesiunii.
În acest context se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică astfel recursul este nefondat şi conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.A.L. împotriva deciziei nr. 128/2009 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1007/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1013/2010. Comercial → |
|---|
