ICCJ. Decizia nr. 1075/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1075/2010
Dosar nr. 1070/271/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 557/26 mai 2009 Tribunalul Bihor a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâţii T.M. şi T.F., a luat act de renunţarea la judecată faţă de pârâţii SC C.P. SRL prin administrator Ţ.A.F., N.V.I. şi G.C. şi a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC C.P. SRL Talpoş, prin administrator H.P. în contradictoriu cu pârâţii T.M. şi T.F.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat apel SC C.P. SRL Batăr solicitând în principal desfiinţarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, iar în subsidiar modificarea în totalitate în sensul admiterii acţiunii sale precizate şi constatarea nulităţii hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 87/C din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., reţinând că instanţa de fond n-a cercetat fondul cauzei, neclarificând cadrul procesual cu care a fost învestită.
Reclamanţii au formulat recurs, în termenul legal, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza ori obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi, respectiv ale art. 295 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanţa de apel nefiind ţinută doar de motivele de apel, motivele de ordine publică putând fi invocate şi din oficiu. Aceasta trebuia să invoce inadmisibilitatea apelului, în condiţiile în care acţiunea a fost pornită de persoana fizică H.P. împotriva recurenţilor şi a pârâtei SC C.P. SRL şi a fost respinsă, astfel încât această din urmă pârâtă nu avea, nici calitatea şi nici interesul să promoveze calea de atac, iar instanţa de apel nu avea căderea să desfiinţeze hotărârea instanţei de fond pe motiv că prima instanţă nu a clarificat cadrul procesual fixat de reclamantul H.P. care a abandonat acţiunea şi că nu au fost analizate motivele de nulitate absolută cerute de acesta, societatea comercială apelantă, fiind pârâtă în cauză.
În cauză, au formulat întâmpinare intimata – pârâtă N.V.I. solicitând respingerea recursului, ca nefondat, respectiv H.P. şi SC C.P. SRL, prin administrator H.P., care au solicitat, de asemenea, respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, acţiunea a fost, într-adevăr, iniţial, promovată de H.P., ca persoană fizică, împotriva mai multor pârâţi persoane fizice şi a SC C.P. SRL
La termenul de judecată din 12 mai 2009, reclamantul H.P. în nume propriu dar şi ca reprezentant al SC C.P. SRL a arătat că înţelege să se judece doar cu pârâţii T.M. şi T.F. şi că renunţă la judecata cererii faţă de celelalte părţi.
În aceste condiţii, prin dispozitivul hotărârii, s-a luat act atât de renunţarea la judecată faţă de pârâta SC C.P. SRL prin administrator Ţ.A.F., dar, în acelaşi timp s-a respins acţiunea formulată de SC C.P. SRL, prin administrator H.P., fără a rezulta în concluzie care este cadrul procesual cu care s-a considerat instanţa învestită din punctul de vedere al calităţii părţilor, cu atât mai mult cu cât aceasta a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a numitului H.P., dar pe fond s-a pronunţat faţă de SC C.P. SRL, în calitate reclamantă, astfel că nu se poate susţine încălcarea art. 294 C. proc. civ., instanţa de apel prin aplicarea dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., dând indicaţii tocmai în sensul acesta, deoarece faţă de soluţia pronunţată nu a fost posibil controlul judiciar.
Pe de altă parte, nu se poate susţine nici încălcarea art. 295 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., deoarece recurenţii nu se referă la eventuale motive de apel de ordine publică pe care instanţa de apel le-ar fi putut invoca, ci chiar la admisibilitatea apelului din perspectiva interesului părţii care nu a căzut în pretenţii, ori interesul şi implicit calitatea procesuală de a ataca hotărârea există, astfel că excepţia nu este întemeiată, atât timp cât prin apelul formulat de SC C.P. SRL, faţă de criticile aduse hotărârii în ceea ce priveşte modul de rezolvare a fondului cauzei apelanta şi-a atribuit calitatea de reclamantă, încât revine primei instanţe, în rejudecare să analizeze în raport de dispoziţiile de procedură care reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de chemare în judecată cât şi limitele legale în care aceasta poate fi modificată, dacă a fost legal învestită şi care este cadrul procesual, potrivit art. 129 C. proc. civ., nefiind permis instanţei să se pronunţe în afara limitelor acestuia.
Prin urmare, nici din perspectiva acestor dispoziţii legale nu se poate susţine că s-a adus atingere principiului disponibilităţii şi al aflării adevărului, soluţia pronunţată în apel fiind de natură tocmai a garanta respectarea acestora.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii T.M. şi T.F., împotriva deciziei Curţii de Apel Oradea nr. 87 din 27 octombrie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1074/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1076/2010. Comercial → |
|---|
