ICCJ. Decizia nr. 1078/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1078/2010
Dosar nr. 8323/105/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 8323/105/2008 reclamanta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC A.L. SA Câmpina a solicitat în principal obligarea pârâtei la majorarea capitalului social, prin emiterea de noi acţiuni în favoarea reclamantei, în schimbul noului aport în natură, cu referire la diferenţa dintre valoarea reactualizată a terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20 iunie 2007 emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi valoarea cu care societatea a procedat la majorarea capitalului social, conform art. 12 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 137/2002, coroborat cu art. 6 din HG nr. 834/1991. În subsidiar, a solicitat, în cazul neconformării pârâtei la dispoziţia instanţei în termen legal de 30 de zile, autorizarea reclamantei, să solicite O.R.C. înregistrarea majorării capitalului social, cu referire la corecţia acestuia, pe cheltuiala societăţii pârâte, conform dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 137/2002 coroborat cu art. 6 din HG nr. 834/1991.
Tribunal Prahova a respins excepţiile tardivităţii formulării acţiunii şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, ca neîntemeiate, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâtă şi a respins, ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva pârâtei SC A.L. SA Câmpina.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 110 din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul, ca nefondat.
A reţinut că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică întrucât apelanta avea posibilitatea să atace încheierea din 2008 dată de judecătorul delegat la O.R.C. prin care s-a dispus înregistrarea în registrul comerţului a modificării numărului de acţiuni şi a majorării capitalului social subscris cu 110.773,90 lei şi adăugarea acţionarului A.V.A.S., căruia îi revine un număr de 110.773,90 acţiuni, pentru aportul la capitalul social.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, apelanta putea formula recurs împotriva încheierii judecătorului delegat în termen de 15 zile de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Prin cererea formulată apelanta a solicitat obligarea pârâtei la modificarea actului constitutiv, modificare ce poate avea loc numai prin procedura reglementată de Legea nr. 31/1990 şi a Legii nr. 26/1990.
Orice majorare a capitalului social presupune modificarea actului constitutiv în condiţiile prevăzute de lege şi înregistrarea în Registrul Comerţului a respectivei modificări, iar persoanele interesate le pot contesta în măsura în care se consideră prejudiciate, cu respectarea termenelor şi condiţiilor prevăzute de lege şi nu în modalitatea folosită de apelantă.
Prin hotărârea nr. 1 din 18 septembrie 2007 a A.G.E.A. a pârâtei s-a aprobat majorarea capitalului social ca urmare a dobândirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20 iunie 2007, iar prin hotărârea din 18 septembrie 2007 s-a aprobat modificarea statutului şi a contractului de societate ca efect al majorării capitalului social, cu dobândirea de către reclamantă a calităţii de acţionar – cu 1.107.739 acţiuni nominative.
Apelanta nu a atacat nici hotărârea din 18 februarie 2007 prin care a devenit acţionar al societăţii pârâte cu 22,40% din capitalul social.
Reclamanta a formulat, în termenul legal, recurs împotriva acestei hotărâri invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
A invocat în legătură cu critica subsumată primului motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că hotărârea conţine motive contradictorii deoarece, deşi, se reţine că abia cu ocazia adoptării hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 18 februarie 2007 recurenta a devenit acţionară, i se impută faptul că nu a atacat această hotărâre, cu toate că nu avea calitate procesuală activă, situaţie ce atrage şi incidenţa motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În legătură cu criticile subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. a arătat, de asemenea, că instanţa a greşit atunci când a reţinut că prin acţiunea introductivă s-a urmărit contestarea hotărârii A.G.E.A. privind majorarea capitalului social în temeiul dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 şi nu o obligaţie de a face, anume stabilirea participaţiei corecte a recurentei – reclamante la capitalul social, modificarea actului constitutiv fiind o cerere subsidiară.
În fine, a arătat că soluţia dată în privinţa admisibilităţii acţiunii este greşită, instanţa de apel confirmând de fapt soluţia instanţei de fond deşi ambele instanţe au depăşit limitele cenzurii impuse de excepţia invocată, motivând hotărârile, pe fond.
Analizând recursul, se găseşte nefondat.
În ceea ce priveşte prima critică, subsumată atât motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cât şi a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este nefondată, deoarece contradictorialitatea trebuie să existe în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, ori instanţa de apel s-a referit la hotărârea A.G.E.A. în legătură cu soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, chiar recurenta recunoscând că a dobândit calitatea de acţionar în baza adunării generale de aprobare a majorării capitalului social şi a modificării actului constitutiv, încât, avea posibilitatea să o atace dacă ar fi considerat că a fost prejudiciată fie chiar şi în calitate de terţ interesat, pe calea dreptului comun nu numai ca acţionară a societăţii, pentru acţiunile primite, în baza acesteia.
Prin urmare, în mod legal, a constatat instanţa de apel că nu se poate obţine modificarea actelor constitutive ale unei societăţi pe o altă cale decât cea legală, neputându-se, deci, reţine în această privinţă, nici, incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nici critica încadrată greşit în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în loc de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondată, instanţa de apel cenzurând hotărârea primei instanţe în limitele cererii reclamantei, pe excepţia inadmisibilităţii acesteia, chiar recurenta – reclamantă recunoscând că doreşte, prin cererea formulată, stabilirea corectă a participaţiei sale la capitalul social.
Cât priveşte pretinsa nelegalitate a hotărârii legată de modul de soluţionare a acestei excepţii, instanţa de fond şi în consecinţă şi cea de apel nu au încălcat dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii fiind o excepţie de fond prin intermediul căreia se analizează încălcarea unor norme în legătură cu exerciţiul dreptului la acţiune, ceea ce instanţele au şi făcut atunci când au analizat dacă, în raport cu dispoziţiile legale, incidente, în cauză, reclamanta avea sau nu dreptul să formuleze o astfel de acţiune prin care se tinde la obţinerea altei participări la capitalul social fără a se fi cerut în prealabil, modificarea/desfiinţarea, actelor juridice prin care s-a hotărât deja potrivit procedurilor legale în materie, structura capitalului social.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi va fi respins.
Văzând şi art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei – pârâte SC A.L. SA Câmpina cheltuieli de judecată în limita sumei de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, instanţa apreciind astfel asupra activităţii apărătorului părţii prin raportare la complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti nr. 110 din 6 octombrie 2009, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei – pârâte SC A.L. SA Câmpina suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1076/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1079/2010. Comercial → |
|---|
