ICCJ. Decizia nr. 1082/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1082/2010
Dosar nr. 8348/1/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2063 din 13 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea principală formulată de reclamanta SC A.P.C. SRL şi cererea reconvenţională formulată de pârâta SC M.H. SRL, ca inadmisibile.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că părţile nu au îndeplinit procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. privind concilierea prealabilă.
Prin Decizia comercială nr. 11 din 17 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins excepţia tardivităţii apelului declarat de reclamantă şi admiţând apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A reţinut că potrivit dovezilor de la dosar, reclamanta a încercat concilierea prealabilă, împrejurarea că pârâta a propus o altă dată în vederea soluţionării litigiului neputând lipsi de consistenţă demersurile legale ale reclamantei care a promovat acţiunea cu respectarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ., ceea ce face ca şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă să fie considerată regulat introdusă faţă de dispoziţiile art. 7205 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta pe motiv că instanţa de apel a dat o rezolvare greşită excepţiei tardivităţii apelului, încălcând art. 93 şi art. 98 C. proc. civ. şi că s-a denaturat şi conţinutul dovezilor existente la dosar din care rezultă că, în realitate, reclamanta nu a încercat concilierea cu pârâta.
Prin Decizia nr. 2344 din 8 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul, ca nefondat, reţinând că hotărârea a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.
Ca urmare, la 26 octombrie 2009, în termenul legal, pârâta a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunţată în recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., potrivit motivelor dezvoltate prin cererea depusă la 25 noiembrie 2009 şi a solicitat desfiinţarea hotărârii şi rejudecând recursul să se dispună admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei şi respingerea apelului formulat de reclamantă, ca tardiv sau nefondat.
A arătat că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute, respectiv lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procesuale a persoanei care a semnat documentul prin care s-a susţinut că a fost ales un alt sediu la care să fie citată reclamanta şi nu a analizat legalitatea acestuia, ceea ce a condus la respingerea greşită a excepţiei tardivităţii apelului.
De asemenea, prin menţinerea soluţiei date excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, s-a încălcat practica judiciară a instanţei supreme, privind procedura concilierii prealabile, instanţa de recurs neavând în vedere finalitatea prevăzută de legiuitor prin adoptarea art. 7201 C. proc. civ. şi incorectitudinea procesului – verbal de conciliere F.N. din data de 26 februarie 2007.
În finalul cererii a mai arătat că hotărârea nu este motivată corespunzător tuturor criticilor aduse prin cererea de recurs, raportat la temeiurile de drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii revizuirii faţă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile limitativ prevăzute la pct. 1 – 9 C. proc. civ.
Pot, deci, constitui obiect al revizuirii, hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare şi hotărârile pronunţate de instanţa de recurs când s-a evocat fondul, adică cele prin care s-a admis recursul şi s-a modificat hotărârea atacată, admisibilitatea cererii fiind condiţionată, în prealabil, de o judecată pe fond.
Or, Decizia atacată prin prezenta cerere de revizuire nu a evocat fondul cauzei, instanţa de recurs limitându-se la a respinge recursul, ca nefondat, cu menţinerea în totalitate a stării de fapt şi de drept, astfel cum aceasta a fost stabilită de către celelalte două instanţe, situaţie în care prin prisma art. 322 alin. (1) C. proc. civ. mai sus arătat, hotărârea nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire.
Aşa fiind, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 326 C. proc. civ., se va admite excepţia, cu consecinţa respingerii ca inadmisibilă a prezentei cereri întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Văzând art. 274 alin. (3) C. proc. civ., raportat la volumul de muncă efectiv prestat de apărător în funcţie şi de soluţia pronunţată, urmează ca instanţa să diminueze cheltuielile de judecată solicitate cu titlu de onorariu avocat în sarcina revizuientei, la 2.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2344 din 8 octombrie 2009, formulată de revizuienta SC M.H. SRL Bucureşti, ca inadmisibilă.
Obligă revizuienta să plătească intimatei SC A.P.C. SRL Bucureşti suma de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1080/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1083/2010. Comercial → |
|---|
