ICCJ. Decizia nr. 1083/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1083/2010
Dosar nr. 9012/1/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine că revizuienta R.A.A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar Bucureşti a solicitat revizuirea deciziei secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2382 din 13 octombrie 2009, prin care s-a admis recursul pârâtei SC I.E. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 45 din 28 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care a modificat-o, în sensul că a respins apelul reclamantei R.A.A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 7906 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Revizuienta a invocat explicit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi implicit şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ. susţinând că actul nou este Decizia nr. 2501 din 20 octombrie 2009 care nu era pronunţată la data soluţionării dosarului de recurs şi a arătat că sunt hotărâri pronunţate de Înalta Curte care sunt contradictorii.
Intimata a depus întâmpinare şi a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă pentru că Decizia atacată nu se încadrează printre cele prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar ca nefondată.
Înalta Curte, analizând mai întâi excepţia invocată, conform art. 137 C. proc. civ. urmează a o respinge pentru că Decizia a cărei revizuire se cere este pronunţată de o instanţă de recurs invocând fondul pricinii.
Pe fond, cererea revizuientei va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Nu se poate aprecia că au fost descoperite înscrisuri doveditoare noi şi nici nu s-a modificat sau desfiinţat vreo hotărâre pe care să se fi întemeiat Decizia comerciala nr. 2382 din 13 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs în cazul în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În cazul în care ar fi existat înscrisuri doveditoare noi, nu s-a făcut în niciun mod dovada că acestea au fost reţinute de partea potrivnică sau a fost imposibilă în vreun mod înfăţişarea acestora.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că înscrisul nou evocat de revizuentă, respectiv Decizia nr. 2501 din 20 octombrie 2009 nu este contemporană recursului soluţionat prin Decizia a cărei revizuire se cere şi nici nu a fost reţinut de partea potrivnică.
În sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin înscrisuri noi se înţeleg acele înscrisuri care existau la data judecăţii, deoarece numai în această situaţie ele ar fi putut fi reţinute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta. Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză, poate justifica cererea de revizuire. Admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterioară judecăţii a unor acte noi dar şi de imposibilitatea înfăţişării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Nu s-a făcut dovada existenţei vreunei hotărâri ulterioare deciziei comerciale nr. 2382 din 13 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, care să fie modificată sau casată şi care să aibă un rol determinant în soluţionarea acesteia.
După pronunţarea hotărârii atacate, un singur litigiu dintre cele două părţi a mai fost soluţionat, respectiv dosarul nr. 2931/1/2009, la data de 20 octombrie 2009, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dar această hotărâre nu poate fi considerată ca temei al deciziei comerciale nr. 2382 din 13 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, având un cu totul alt obiect (contestaţie în anulare).
Mai mult decât atât, Decizia amintită dispune respingerea unei contestaţii în anulare, deci nici casarea şi nici modificarea vreunei hotărâri.
Art. 322 pct. 7 prevede ca motiv de revizuire dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia puterii lucrului judecat. Pentru a fi admisibil motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: obiect, cauză şi părţi.
După pronunţarea hotărârii atacate, un singur litigiu dintre cele două părţi a mai fost soluţionat, respectiv dosarul nr. 2931/1/2009, la data de 20 octombrie 2009, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Obiectul acestui litigiu a fost însă o contestaţie în anulare.
Un alt litigiu pe care revizuenta şi-ar putea întemeia pretenţiile, anterior de această dată a pronunţării deciziei a cărei revizuire se solicită, este dosarul nr. 18485/3/2007, soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 25 februarie 2009. Obiectul acestui litigiu a fost însă un recurs împotriva deciziei de apel prin care a fost respinsă o acţiune în constatare. Se poate lesne constata că nu există tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză) între aceste litigii.
Pentru aceste considerente se va respinge excepţia inadmisibilităţii şi se va respinge cererea de revizuire a deciziei secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2382 din 13 octombrie 2009 formulată de revizuienta R.A.A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar Bucureşti, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia inadmisibilităţii.
Respinge cererea de revizuire a deciziei Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2382 din 13 octombrie 2009, formulată de revizuienta R.A.A.P.P.S., sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar Bucureşti, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1082/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1091/2010. Comercial → |
|---|
