ICCJ. Decizia nr. 1093/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1093/2010
Dosar nr. 896/59/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 17, pronunţată la data de 5 august 2009, secţia comercială a Curţii de Apel Timişoara a admis cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta debitoare SC L. SA Gurahonţ, în contradictoriu cu pârâta SC M.T. SRL, a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei comerciale nr. 760 din 21 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 3251/108/2008, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în apel şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 12.536 ron, cu titlu de onorariu de avocat şi suma de 10,15 cu titlu de taxă de timbru şi timbru judiciar, reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia vremelniciei, având în vedere că măsura s-a solicitat a fi dispusă numai până la termenul de judecată din 20 octombrie 2009, acordat în vederea soluţionării apelului; că neprejudecarea fondului cauzei, prin admiterea cererii, este asigurat de aprecierea aparenţei de dreptate şi de finalitatea practică a măsurii dispuse, având în vedere aspectele prezentate de reclamantă şi interpretarea pe care aceasta o dă prevederilor contractuale şi modului de desfăşurare a raporturilor cu pârâta, în sensul că nu datorează suma solicitată şi că neexecutarea contractului îi incumbă acesteia, iar posibilitatea funcţionării normale a societăţii nu poate fi realizată prin blocarea plăţilor ce ar trebui efectuate în viitorul apropiat, o executare prematură a sentinţei fiind de natură să perturbe iremediabil activitatea reclamantei, care ar fi în imposibilitate să-şi plătească angajaţii şi să achite datoriile către furnizori.
Împotriva menţionatei încheieri a formulat recurs pârâta SC M.T. SRL, solicitând modificarea, în tot, a acestei hotărâri, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât cererea reclamantei nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. proc. civ., cu referire la aparenţa dreptului dedus judecăţii, la urgenţă şi prejudiciu, condiţii analizate superficial de prima instanţă pe baza argumentelor reclamantei şi că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. în ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, fără dovada acestor cheltuieli.
Intimata a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală, în speţă fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 şi următoarele C. proc. civ. referitoare la aparenţa dreptului, urgenţă şi prejudiciu, iar obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut în mod temeinic, întrucât factura fiscală reprezintă documentul generator de venit care se înregistrează în contabilitate în baza căruia se plătesc taxele şi impozitele aferente.
Recursul este fondat.
Astfel, potrivit art. 581 C. proc. civ., ordonanţa preşedinţială este un mijloc procedural ce întruneşte condiţiile unei acţiuni civile cu caracter specific, determinat de însuşi caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale, perspectivă ce înlătură afirmarea unui drept subiectiv în cazul unor astfel de cereri, întrucât cercetarea fondului este incompatibilă cu natura şi caracterul procedurii reglementate de art. 581 – art. 582 C. proc. civ., criteriile pe baza cărora se poate aprecia asupra urgenţei sunt de natură obiectivă, cele subiective fiind irelevante sub aspectul urgenţei impuse de precitatul art. 581 C. proc. civ., iar, în împrejurarea analizată, urgenţa rezultă din necesitatea de a înlesni executarea cât mai grabnică a hotărârii executorii, neputând fi invocată şi reţinută pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi la executare, scopul urmărit de lege fiind acela de a asigura imediata executare a titlurilor, evitându-se întârzierile şi cheltuielile.
Este de observat că, în speţă, nu se pune problema examinării aparenţei dreptului dedus judecăţii câtă vreme acest drept a fost dezlegat pe fondul pricinii printr-o hotărâre judecătorească executorie, că, în lipsa unor demersuri de punere în executare a hotărârii judecătoreşti executorii, nu se justifică urgenţa, iar condiţia prejudiciului nu este îndeplinită în situaţia în care plata sumei datorate are la bază menţionata hotărâre nu o simplă apreciere asupra aparenţei dreptului dedus judecăţii.
Cum factura depusă la dosar nu face dovadă valabilă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform cerinţelor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se constată că instanţa de fond a nesocotit precitatele dispoziţii acordând cheltuielile cu acest titlu.
Aşa fiind, constatând întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I alin. (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat în cauză, va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială având ca obiect suspendarea vremelnică a executării sentinţei comerciale nr. 760 din 21 aprilie 2009, pronunţată în dosarul Tribunalului Arad nr. 3251/108/2008, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării aceleiaşi sentinţe formulată în apel, şi, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga intimata, în culpă procesuală, să plătească recurentei cheltuielile de judecată pe care aceasta le-a efectuat în recurs, reprezentând onorariu avocat, astfel cum a solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC M.T. SRL Bucureşti, împotriva încheierii Curţii de Apel Timişoara nr. 17 din 5 august 2009, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei Tribunalului Arad nr. 760 din 21 aprilie 2009.
Obligă intimata – reclamantă să plătească recurentei – pârâte suma de 5.950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1091/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1094/2010. Comercial → |
|---|
