ICCJ. Decizia nr. 1094/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1094/2010
Dosar nr. 7275/1/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2407 din 23 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială în dosarul nr. 7659/63/2008, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC C.C. SA Craiova împotriva pârâtelor SC R.M. SA Craiova şi SC B.O. SA Craiova.
S-a reţinut că, încheierea unui contract de schimb, având ca obiect lucrul altuia, ca şi vânzarea - cumpărarea lucrului altuia, în cunoştinţă de cauză are o cauză ilicită şi, deci, este, nulă absolut, în baza art. 984 C. civ., însă, conform prevederilor art. 967 C. civ., cauza fiind prezumată licită, incumbă celui care invocă existenţa unei cauze nelicite - prohibită de legi sau contra bunelor moravuri şi ordinii publice - să administreze proba pentru a răsturna prezumţia.
Prin contractul de vânzare – cumpărare, autentificat din 15 mai 2000, reclamantul a făcut dovada achiziţionării de la SC S. SA devenită SC R.M. SA a terenului în suprafaţă de 650,87 mp, cu imobilele situate pe acesta din Craiova, ulterior intabulând dreptul de proprietate, însă prin probele administrate în cauză, acesta nu a făcut dovada că pârâţii au încheiat contractul de schimb, în cunoştinţă de cauză, ştiind că o parte din imobilele ce au făcut obiectul schimbului, sunt proprietatea reclamantei.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC C.C. SA Craiova criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 165 din 7 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa, astfel, a reţinut, contrar situaţiei de fapt reţinută de prima instanţă, că ambii copermutanţi au cunoscut la momentul încheierii convenţiei că o parte din imobile au fost înstrăinate către reclamantă, dar dreptul acesteia era contestat, intimata- pârâtă SC B.O. SA acceptând să primească în schimb de la intimata- pârâtă SC R.M. SA Craiova o parte din imobilele ce făceau obiectul unei judecăţi.
Aceasta a intervenit în proces făcând toate apărările găsite de cuviinţă, însă acţiunea pornită şi continuată de SC R.M. SA de constatare a nulităţii contractului de vânzare - cumpărare al apelantei - reclamante, s-a respins irevocabil.
Problema, în cauză, este aceea dacă, în aceste circumstanţe, scopul părţilor la încheierea contractului de schimb, a fost ilicit.
Vânzarea dreptului litigios este o manifestare a principiului libertăţii contractuale, operaţiune juridică permisă de lege.
Potrivit art. 1403 C. civ., un drept este litigios când este supus unei contestaţii judiciare. În cazul în care înainte de finalizarea procesului, titularul dreptului litigios îl înstrăinează, vânzarea are caracter aleatoriu, vânzătorul negarantând existenţa dreptului, ceea ce s-a întâmplat şi în speţă, demersul judiciar al pârâtelor, fiind fără câştig pentru acestea.
S-a concluzionat, astfel, că actul juridic ce are ca obiect şi imobilele înstrăinate anterior apelantei - reclamante, nu este lovit de nulitate, deşi părţile cunoşteau acest aspect, deoarece dreptul apelantei era la acel moment contestat în justiţie, iar părţile au înţeles să vândă, respectiv să cumpere şi dreptul litigios, operaţiune valabilă cu excepţia cazurilor anume reglementate când dreptul litigios nu se poate înstrăina, ceea ce nu este cazul, în speţă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, în termenul legal, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca motiv de recurs şi a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei şi admiterea apelului cu consecinţa schimbării hotărârii primei instanţe şi a admiterii acţiunii.
A susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, prevăzute de art. 948, art. 966 şi art. 968 C. civ. şi ale Protocolului nr. 1 C.E.DO., deoarece sintagma, „în cunoştinţă de cauză" are înţelesul că părţile au cunoscut la momentul încheierii convenţiei că bunul este proprietatea altei persoane, ceea ce dovedeşte intenţia de a produce o pagubă adevăratului proprietar, fondată pe cauză ilicită, prin contract procedându-se nu numai la vânzarea drepturilor litigioase, ci şi la transferarea dreptului de proprietate ca efect juridic al schimbului de imobile şi la intabularea acestora, pe numele intimatei- pârâte.
Este de principiu că nu poate fi bună-credinţă acolo unde există culpă.
Prin urmare, nu se poate vorbi despre o vânzare cu caracter aleatoriu, fără garantarea existenţei dreptului de proprietate aşa cum a reţinut instanţa de apel, deoarece indiferent de rezultatul demersului juridic din dosarul nr. 3029/com/2001, dreptul de proprietate al intimatei- pârâte SC B.O. SA continuă să existe şi este evident că intimatele- pârâte nu au avut decât un scop cu ocazia încheierii contractului de schimb acela de a o păgubi pe recurenta- reclamantă, ca adevărat proprietar al bunurilor ce au făcut obiectul contractului.
Intimata- pârâtă SC B.O. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, pentru argumentele de fapt şi de drept invocate la fond şi în apel.
Analizând recursul se găseşte fondat.
Instanţa de apel a reţinut ca situaţie de fapt, contrar celei reţinute de prima instanţă, împrejurarea că intimatele- pârâte au fost în cunoştinţă de cauză la momentul încheierii contractului cu privire la faptul că cele două bunuri imobile, identificate în actul juridic contestat, au făcut anterior şi obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între recurenta- reclamantă şi pârâta- intimată SC S. SA devenită SC R.M. SA, dar a concluzionat că această împrejurare nu este de natură a afecta contractul de o cauză ilicită, prin reţinerea relei – credinţe şi a fraudei în dauna adevăratului proprietar, atât timp cât s-a convenit asupra vânzării drepturilor litigioase în legătură cu aceste imobile, ce făceau la acel moment obiectul dosarului nr. 3029/com/2001, având ca părţi pe recurenta- reclamantă şi intimata- pârâtă SC R.M. SA (fostă SC S. SA), tranzacţie valabilă potrivit legii.
Observând însă obiectul raportului juridic, se constată că priveşte un contract de schimb, astfel încât greşit s-a dat eficienţă juridică aşa-zisului retract litigios, din perspectiva analizei bunei-credinţe a părţilor la momentul încheierii contractului defăimat, atât timp cât, prin definiţie, în cazul retractului litigios părţile urmăresc un profit, transmisiunea dreptului litigios având loc printr-o cesiune cu titlu oneros, care în cauză nu există, părţile procedând la un schimb de imobile şi nu la o vânzare – cumpărare, încât nu se poate vorbi despre rezoluţiunea cesiunii, faţă de caracterul aleatoriu al convenţiei şi desfiinţarea retroactivă a dreptului cesionarului, în speţă a dreptului de proprietate al SC B.O. SA Craiova, aşa cum a reţinut instanţa de apel, în reţinerea bunei-credinţe a intimatelor- pârâte.
Or, pentru a reţine buna-credinţă a părţilor, instanţa trebuia să verifice dacă retractul litigios putea fi exercitat ceea ce nu a făcut decât din perspectiva dispoziţiilor art. 1403, art. 1404 C. civ., nu şi a dispoziţiilor art. 1402 C. civ., privitor la existenţa unui drept litigios „vândut". Este evident, că părţile au cunoscut această situaţie la momentul încheierii contractului de schimb, anume că retractul litigios nu ar fi putut oricum opera, recurenta- reclamantă – ca debitor cedat neavând ce oferi în schimb intimatei- pârâte SC B.O. SA Craiova - ca cesionar, pentru păstrarea bunurilor sale.
Aşa fiind, rezultă că părţile au acţionat cu rea-credinţă, contractul fiind lovit de nulitate absolută, faţă de prevederile art. 948, art. 966 şi art. 968 C. civ., situaţie în care în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis şi hotărârea modificată în sensul admiterii apelului şi a schimbării sentinţei, cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Văzând şi art. 274 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.C. SA Craiova, împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 165 din 7 iulie 2009, pe care o modifică în sensul că admite apelul formulat de reclamantă, împotriva sentinţei Tribunalului Dolj nr. 2407 din 23 septembrie 2008 pe care o schimbă, în tot, şi în consecinţă, admite acţiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA Craiova, în contradictoriu cu pârâtele SC R.M. SA Craiova şi SC B.O. SA Craiova, constată nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat din 3 septembrie 2004 de B.N.P. T.M.D.
Rectifică C.F., referitor la imobil, în sensul că dispune radierea acestui imobil din Cartea Funciară.
Obligă intimatele - pârâte să plătească recurentei - reclamante suma de 4.393,90 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1093/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1095/2010. Comercial → |
|---|
