ICCJ. Decizia nr. 109/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 109/2010
Dosar nr. 1174/90/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 878 din 30 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1174/90/2006 al Tribunalului Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.I.G. împotriva pârâtei S.N.L.O. SA care a fost obligată la plata sumei de 148.801,20 lei, cu titlu de despăgubiri, din care: 32.600 lei, contravaloare teren afectat de 1812,76 mp; 69.000 lei cu titlu de despăgubiri heleşteu; 27.630 lei, contravaloare gard; 15.300 lei, contravaloare lucrări de refacere drum acces; 2.340 lei producţie agricolă de pe terenul de 3000 mp aferentă anilor 2005 - 2006; 1.931, 20 lei, contravaloare producţie peşte.
Totodată, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Berbeşti împotriva aceleaşi pârâte cu consecinţa obligării acesteia la plata sumei de 30.568 lei cu titlu de despăgubiri, din care: 7.030 lei, contravaloare 19 mc cherestea fag; 9.460 lei, contravaloare 43 mc lemn rotund răşinoase; 3.018 lei, contravaloare piese schimb şi 11.060 lei, contravaloare lucrări de decolmatare canalizare precum şi la plata sumei de 20.940,98 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamanţi în prezentul litigiu şi 2.008,50 lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. 1094/90/2006 având ca obiect cererea pentru asigurarea de dovezi.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 265.000 lei către reclamantul M.I.G. şi respectiv 29.400 lei către reclamanta SC R. SRL, cu titlu de despăgubiri, precum şi la ridicarea sterilului depus pe terenul proprietatea reclamantului M.I.G. şi readucerea terenului în stare de folosinţă şi la acoperirea canalului de 40 ml săpat abuziv pe terenul său, arătând în motivare că este proprietarul unui teren de peste 1 ha situat în localitatea Berbeşti, teren pe care este amplasată gospodăria şi un heleşteu pentru creşterea şi reproducerea peştilor. Pe aceeaşi suprafaţă se află şi un depozit de cherestea aparţinând societăţii reclamante. Acest imobil este învecinat pe o latură cu râul Tărâia, unde se află Exploatarea Minieră Berbeşti, care a depozitat pe malul râului o haldă de steril încălcând zona de protecţie a râului, astfel că în vara anului 2005, când râul a ieşit din matcă, din cauza ploilor abundente, a fost antrenat şi sterilul ajungând pe terenul reclamanţilor pe care l-au distrus producând pagube estimate valoric la sumele anterior menţionate.
Tribunalul a apreciat, în temeiul expertizelor efectuate în cauză că sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei deoarece aceasta nu a respectat proiectul de execuţie şi nu a executat lucrările de consolidare necesare ca urmare a fenomenelor de eroziune, tasare şi alunecare ale haldei, produse în perioada 2001 - 2005, iar neefectuarea acestor lucrări a generat un prejudiciu pe care urmează să-l repare, în conformitate cu dispoziţiile art. 998 C. civ.
Totodată, au fost înlăturate apărările pârâtei referitoare la existenţa unor cauze exoneratoare de răspundere, cu motivarea că pentru a produce un astfel de efect este necesar ca anterior să nu fi existat o faptă ilicită şi culpabilă a autorului, condiţie neîndeplinită, însă, în speţă.
În acest context s-a reţinut că, inundaţiile din 22 - 23 august 2005, nu se încadrează în categoria calamităţilor naturale, în sensul Legii nr. 481/2004, deoarece nu au depăşit nivelul specific de gravitate stabilit prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, aceste evenimente având caracter de forţă majoră. Însă nici această împrejurare nu poate exonera pârâta de răspundere, aceasta fiind în culpă pentru nerespectarea obligaţiei legale de depozitare a sterilului, de respectare a zonei de protecţie a cursurilor de apă şi de refacere a mediului, deşi instabilitatea haldei a fost reţinută încă din anul 2001, iar D.G.A.I. Vâlcea a stabilit în sarcina pârâtei obligaţia executării acestor lucrări.
În consecinţă, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată în parte acţiunea reclamantului M.I.G., admiţând-o în această măsură, respingând însă cererea referitoare la plata contravalorii pomilor fructiferi şi la obligarea pârâtei la acoperirea canalului, cu motivarea că probele administrate nu confirmă susţinerile reclamantului sub acest aspect. Totodată, instanţa a constatat că solicitarea acestuia, formulată doar prin concluziile scrise, referitoare la contravaloarea producţiei aferente anilor 2007 - 2008 şi la aplicarea indicelui de inflaţie nu a fost pusă în discuţia părţilor, potrivit principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, astfel încât nu s-a pronunţat asupra acestor cereri. Cât priveşte cererea reclamantei SC R. SRL aceasta a fost admisă în întregime.
Prin Decizia nr. 99 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis apelul formulat de reclamantul M.I.G. cu consecinţa modificării în parte a sentinţei în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 17.472 lei reprezentând valoarea de înlocuire a nucilor distruşi şi 10.150 lei, valoarea prunilor şi a obligării pârâtei să acopere canalul săpat pe terenul reclamantului, dispunându-se şi indexarea sumei ce reprezintă creanţa reclamantului, de la data pronunţării sentinţei şi până la îndeplinirea obligaţiei de plată. Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC R. SRL şi pârâta S.N.L.O. S.A., fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei, iar intimata-pârâtă a fost obligată şi la plata sumei de 1.826 lei cheltuieli de judecată către reclamantul M.I.G.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., nelegalitatea sentinţei, prin prisma criticii formulate de pârâtă, referitoare la excepţia necompetenţei materiale, instanţa a respins-o, ca nefondată, în considerarea faptului că dispoziţiile art. 4 C. com., instituie o prezumţie de comercialitate pentru toate obligaţiile comerciale sferă ce o include şi pe aceea a obligaţiilor derivate din săvârşirea unor fapte ilicite, care în speţă rezultă din nerespectarea condiţiilor de desfăşurare a activităţii comerciale.
Referitor la apelul reclamantului M.I.G., instanţa a apreciat că probele administrate demonstrează temeinicia pretenţiilor acestuia, situaţie în care se impune modificarea sentinţei în sensul anterior menţionat, inclusiv în privinţa solicitării de indexare a contravalorii despăgubirilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 294 C. proc. civ., deoarece această cerere nu a fost supusă dezbaterilor în faţa primei instanţe. S-a înlăturat însă critica formulată în privinţa acordării despăgubirilor pentru producţia agricolă şi piscicolă doar aferentă anilor 2005 - 2006 cu motivarea că solicitarea din acţiunea introductivă se referea doar la această perioadă, iar probele administrate în cauză au privit acest interval.
În privinţa apelului declarat de reclamanta SC R. SRL, instanţa a apreciat că acesta este formal şi lipsit de obiect, în condiţiile în care pretenţiile acestei părţi au fost admise în totalitate.
Au fost, de asemenea, înlăturate criticile formulate de pârâtă în privinţa modului de soluţionare a fondului litigiului şi a respingerii cererii referitoare la efectuarea unei expertize în specialitatea mine-geologie, în considerarea faptului că raportat la obiectul dedus judecăţii o atare probă nu era utilă cauzei.
Pe de altă parte, în apel nu s-a solicitat efectuarea acestei probe, cele administrate în faţa primei instanţe coroborate cu poziţia procesuală a pârâtei care nu a exclus responsabilitatea sa în legătură cu consolidarea haldei din zona afectată şi respectiv obligaţia de despăgubire a proprietarilor.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul M.I.G. şi pârâta S.N.L.O. SA.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., reclamantul M.I.G. arată că hotărârea instanţei de apel încalcă prevederile art. 998 şi 1084 C. civ., care reglementează principiul reparării integrale a prejudiciului deoarece pentru stabilirea valorii despăgubirilor instanţele au avut în vedere o suprafaţă a lacului mai mică decât în realitate, deşi în această privinţă existau probe care să permită un calcul corect.
De asemenea, arată recurentul, în mod greşit despăgubirile acordate cuprind doar contravaloarea puietului cu care a fost populat lacul în anul 2004 şi a furajelor, deşi prejudiciul efectiv suferit constă în valoarea reală a cantităţii de peşte care se găsea în lac la data de 22 - 23 august 2005.
Pârâta S.N.L.O. SA, critică Decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., invocând faptul că litigiul este de competenţa instanţelor civile şi nu comerciale pentru că în cauză se solicită în condiţiile dreptului comun angajarea răspunderii civile delictuale conform art. 998 şi 999 C. civ., şi nu nerespectarea unei obligaţii ce intră în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 4 C. com., referitoare la faptele subiective de comerţ.
O altă critică vizează înlăturarea eronată de către instanţa de apel a criticilor referitoare la respingerea de către prima instanţă a cererii referitoare la efectuarea unei expertize tehnice de specialitatea mine-geologie având în vedere că haldele de steril sunt construcţii miniere, astfel încât pentru justa soluţionare a cauzei era necesară şi administrarea acestei probe. Sub un alt aspect, pentru stabilirea exactă a prejudiciului suferit de societatea reclamantă se impunea şi verificarea actelor contabile ale acesteia cu privire la rulajul şi stocul de produse aferente lunii august 2005, însă şi această probă a fost nelegal respinsă.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiile legale anterior menţionate, Curtea constată că sunt nefondate.
Astfel, în privinţa recursului reclamantului, se impune precizarea că potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate în situaţiile expres limitative prevăzute de lege.
Din această perspectivă, se vor examina doar criticile privind încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale, respectiv art. 998 şi 1084 C. civ., celelalte critici vizând motive de netemeinicie, care exced controlului de legalitate, adică modul de interpretare a probatoriilor fiind atributul exclusiv al instanţei de apel în considerarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac.
Sub acest aspect, se constată că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale anterior menţionate, şi verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe în limitele învestirii sale prin cererea de apel şi argumentând totodată, pe baza probelor, cuantumul despăgubirilor la plata cărora a fost obligată pârâta pentru repararea prejudiciului cauzat, având în vedere totodată şi dispoziţiile art. 998 şi 1084 C. civ., care au fost corect aplicate.
În acest context, critica formulată de reclamant referitoare la interpretarea de către instanţele anterioare a expertizelor efectuate în cauză, vizează în esenţă temeinicia hotărârii recurate şi nu o încălcare a prevederilor legale menţionate, motiv pentru care recursul reclamantului fiind nefondat va fi respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Referitor la recursul pârâtei, Curtea reţine că prima critică este nefondată şi că contrar susţinerilor acesteia, natura cauzei este comercială şi nu civilă.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 C. com., „se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerţ, celelalte contracte şi obligaţii ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul". Calitatea de comerciant a pârâtei este incontestabilă, dar nici prezumţia de comercialitate instituită de textul legal anterior citat nu a fost răsturnată; ci dimpotrivă s-a demonstrat că pârâta în desfăşurarea obiectului său de activitate a săvârşit o faptă ilicită, în sensul art. 998 – art. 999 C. civ., urmând a fi obligată la repararea prejudiciului cauzat reclamanţilor.
Cât priveşte lipsa de temei legal a deciziei recurate derivate din respingerea criticii referitoare la necesitatea administrării de către prima instanţă a expertizei în specialitatea mine-geologie, Curtea constată că instanţa de apel, în mod corect, raportat la obiectul litigiului a înlăturat această critică.
Pârâta, nu a solicitat, în condiţiile art. 292 C. proc. civ., prin apelul formulat, efectuarea unei astfel de probe, iar necesitatea administrării acesteia, nu a rezultat din dezbateri, situaţie în care Decizia instanţei este legală şi sub acest aspect precum şi în privinţa întinderii prejudiciului la plata contravalorii căruia a fost obligată faţă de societatea reclamantă, critica formulată vizând, în realitate, netemeinicia hotărârii, exclusă însă a fi cenzurată din perspectiva dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
În concluzie, recursul pârâtei este nefondat şi va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul M.I.G. şi de pârâta S.N.L.O. SA Tg. Jiu împotriva deciziei nr. 99/ A-C din 8 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 992/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 122/2010. Comercial → |
|---|
