ICCJ. Decizia nr. 854/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 854/2010
Dosar nr. 5905/99/2008
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 685/com, pronunţată la data de 6 martie 2009, în dosarul nr. 5905/99/2008, Tribunalul Iaşi, secţia comercială, contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul R.L.O., în contradictoriu cu pârâţii Y.H. şi SC Y.L. SRL şi a obligat reclamantul R.L.O. la plata către pârâtul Y.H. a sumei de 1.000 ron, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, reclamantul R.L.O.
Curtea de Apel Iaşi- Secţia Comercială, prin Decizia nr. 84, pronunţată la data de 12 octombrie 2009, a respins apelul formulat de reclamantul R.L.O. împotriva sentinţei civile nr. 685/COM din 6 martie 2009 a Tribunalului Iaşi, hotărâre pe care a păstrat-o, şi a obligat apelantul să-i plătească intimatului Y.H. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei nr. 84 din 12 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a declarat recurs, în termen, reclamantul R.L.O., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei menţionate şi, pe fond, admiterea acţiunii.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamantul a relevat situaţia de fapt în cauză şi a criticat Decizia instanţei de apel deoarece „a apreciat, în mod greşit, probele administrate", făcând trimitere la fişa cont card şi bonurile notificare client bancomat emise de B.C. şi S.P.D. Bank, şi, respectiv, la factura emisă la data de 21 mai 2007, în valoare de 9.263 dolari S.U.A., de la S.B.M. (Hong Kong).
Examinând recursul, Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurentul- reclamant în susţinerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situaţia de fapt sau aspecte de apreciere a probelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înţelege a critica hotărârea atacată.
În cauză, recurentul nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aceasta deoarece recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, recurentul trebuie să-şi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, întrucât casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.
De asemenea, nefiind incidente în cauză motive de ordine publică, spre a se face aplicarea prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs, prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul- reclamant R.L.O. împotriva deciziei nr. 84 din 12 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 851/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 860/2010. Comercial → |
|---|
