ICCJ. Decizia nr. 1108/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1108/2010
Dosar nr. 6134/120/2007
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2007, şi precizată ulterior reclamanta G.M. a chemat în judecată pârâta SC S.D.F.E.E.E.M.N. SA Târgovişte solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la mutarea cablurilor aparţinând pârâtei şi eliberarea amplasamentului proprietate particulară, arătând că pe un astfel de teren nu poate construi datorită faptului că pârâta deţine cabluri subterane, conform avizului nefavorabil eliberat de pârâtă privind amplasarea unui spaţiu comercial pe acest teren.
De asemenea a solicitat şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile ce reprezintă lipsa de folosinţă a terenului de 30 mp situat în Târgovişte.
După administrarea probatoriilor cu acte, interogatorii, expertiza contabilă şi expertiză tehnică, Tribunalul Dâmboviţa a pronunţat sentinţa nr. 1175 din 20 noiembrie 2008 prin care a respins cererea privind obligaţia de emitere a avizului nefavorabil în construcţie, ca fiind rămasă fără obiect şi a admis capătul de cerere formulat de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA, privind pretenţiile şi a obligat pârâta la 3.582 euro despăgubiri şi la 2.855 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanta G.M. a solicitat pârâtei emiterea unui aviz favorabil în vederea construirii unui spaţiu comercial de tip chioşc pe terenul său, aviz pe care pârâta a refuzat să-l emită pe motivul că terenul reclamantei este subtraversat de cabluri electrice.
A reţinut Tribunalul că astfel cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, terenul reclamantei nu a fost subtraversat de nici un cablu electric, pârâta apreciind în mod eronat asupra acestui lucru.
Tribunalul a reţinut şi faptul că urmare acestei expertize, pârâta a eliberat avizul favorabil reclamantei pentru amplasarea chioşcului, motiv pentru care instanţa a respins primul capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantei privind folosul nerealizat tribunalul a reţinut că datorită refuzului pârâtei de avizare al amplasamentului chioşcului pe terenul reclamantei, aceasta a fost prejudiciată, motiv pentru care potrivit art. 998 – art. 999 C. civ., a constatat că în speţă există un prejudiciu suferit de către reclamant pentru lipsa de folosinţă a terenului în vederea amplasării unui spaţii comercial, datorat faptei imputabile a pârâtei care din eroare a susţinut că pe teren se află un cablu electric, având în vedere şi raportul de cauzalitate între prejudiciul creat reclamantei şi fapta ilicită a pârâtei.
Prin Decizia nr. 53 din 10 aprilie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar înlăturând criticile apelantei a reţinut că nu se poate reţine critica privind încălcarea principiului disponibilităţi de către prima instanţă având în vedere şi cererea completatoare prin care s-a determinat obiectul cererii.
Temeiul de drept al acţiuni formulate rezidă în despăgubiri sau daune civile în baza răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C. civ., datorită faptului că apelanta nu a emis avizul energetic pentru construcţia ce urma să o edifice intimata - reclamantă, s-a întârziat construcţia acesteia cauzându-i o pagubă certă în acest sens.
S-a înlăturat şi critica potrivit căreia prima instanţă nu i-ar fi comunicat un exemplar după expertizele efectuate existând la dosar dovada poştală de înştiinţare a acesteia cu privire la data efectuării lucrării.
De asemenea s-a făcut dovada că suprafaţa ocupată de chioşcul în discuţie este de 30 mp, iar avizul nefavorabil emis de către apelantă având la bază motivaţia existenţei în amplasamentului terenului a unor cabluri electrice subterane, nu s-a dovedit ulterior, apelanta având evidenţe eronate în acest sens, ceea ce a determinat întârzierea edificării chioşcului respectiv şi deci prejudicierea reclamantei - intimate.
Cu petiţia înregistrată la data de 11 iunie 2009 pârâta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că în mod greşit instanţa de apel a reţinut faptul că nu s-a încălcat principiul disponibilităţii având în vedere că reclamanta-intimată şi-a întemeiat cererea completatoare pe dispoziţiile art. 480, art. 489, art. 491, art. 494, art. 1073, art. 1075 C. civ. şi nu pe răspunderea civilă delictuală cum a reţinut instanţa de apel.
Dci cauza a fost soluţionată în afara cadrului juridic determinat de reclamantă şi nu a pus în discuţia părţilor schimbarea temeiului juridic al pretenţiilor pentru a da posibilitatea de a-şi formula apărările necesare în raport de încadrarea în drept a acţiunii.
S-a mai susţinut că nu s-a făcut referire la neconvocarea la efectuarea expertizei ci necomunicarea unui exemplar al acestuia prin aceasta fiind încălcat principiul contradictorialităţi.
Recursul este nefondat.
Fiind proprietara unui teren de 30 mp în Târgovişte, intimata a solicitat recurentei un aviz favorabil privind amplasarea unui spaţiu comercial tip chioşc pe terenul respectiv.
Recurenta a comunicat un aviz nefavorabil, arătând că există în subsolul terenului unele cabluri electrice îngropate.
Cu ocazia efectuării raportului de expertiză tehnică de specialitate de domnul dr. ing. G.C., care, la capitolul III - Concluzii, precizează:
„Din analiza situaţiei de pe teren, am constatat că (...) nu subtraversează terenul reclamantei şi traseul acestuia a fost trasat în mod eronat de către SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA Târgovişte pe avizul de amplasament".
Pe baza acestei expertize tehnice, recurenta, la data de 30 iunie 2008, cu adresă, îşi dă acordul favorabil la cererea de amplasare a obiectivului spaţiu comercial tip chioşc pe terenul proprietatea intimatei.
Timp de un an de zile, a fost privată de a se bucura şi a dispune de un bun în mod exclusiv şi absolut, şi nu şi-a putut construi un spaţiu comercial, nu a avut acces la o activitate economică, din cauza refuzului recurentei de acordare a avizului favorabil.
Din cauza refuzului avizării favorabile a solicitării intimata a suferit un prejudiciu material grav, prin aceea că a fost împiedicată să se folosescă de atributele dreptului său de proprietate asupra terenului de 30 mp (art. 480, art. 489, art. 491, art. 493 C. civ.).
În mod corect a reţinut instanţa de apel, Curtea de Apel Ploieşti în Decizia nr. 53 din 10 aprilie 2009 că avizul nefavorabil emis de unitate având la bază motivaţia existenţei în amplasamentul terenului a unor cabluri subterane nu s-a dovedit ulterior, recurenta având evidenţe eronate în acest sens.
Deci, se apreciază că există o legătură de cauzalitate între refuzul recurentei de a elibera un aviz favorabil şi prejudiciul suferit ca urmare a activităţii recurentei. Împrejurarea că nu s-a edificat construcţia nu are nicio valoare juridică, intimata deţinând autorizaţie de construcţie pentru spaţiu comercial tip chioşc din data de 25 februarie 2009; valabilitatea acestei autorizaţii este până la data de 25 februarie 2010 şi cu drept de prelungire.
Ori, prejudiciul suferit prin acel aviz nefavorabil nu poate fi raportat la data edificării construcţiei, prejudiciul a fost calculat până la emiterea avizului favorabil, adică data de 30 iunie 2008.
Calculul prejudiciului s-a limitat pe perioada iunie 2007 - iunie 2008, cât timp a dăinuit avizul nefavorabil şi nu s-a putut obţine autorizaţia de construire din cauza avizului nefavorabil al recurentei, element esenţial în eliberarea unei autorizaţii de construire.
O altă critică formulată prin motivele de recurs se referă la încălcarea principiului disponibilităţii şi că instanţa de apel a soluţionat cauza înafara cadrului juridic determinat de reclamanta - intimată.
Şi această critică a deciziei nr. 53 din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti este nefondată, fiind infirmată de cererea completatoare depusă la data de 13 decembrie 2007 în dosar; în asemenea situaţie s-a determinat obiectul cererii prin însăşi cererea completatoare, ambele instanţe, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au soluţionat cauza în mod temeinic şi legal.
Temeiul de drept al acţiunii formulate rezidă în despăgubiri sau daune civile în baza răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C. civ., deoarece recurenta, prin acel aviz nefavorabil, a cauzat o pagubă materială.
Cu privire la tarifele folosite de expertul contabil în ceea ce priveşte evaluarea lipsei de folosinţă a terenului de 30 mp sunt tarifele unei societăţi comerciale specializate în închirieri, iar faptul necomunicării unui exemplar de pe raportul de expertiză nu constituie o încălcare a principiului contradictorialităţii, atâta timp cât după depunerea raportului de expertiză la data de 6 noiembrie 2008 s-a dat termen pârâtei - recurente pentru a lua la cunoştinţă conţinutul raportului de expertiză şi la rândul său la aceiaşi dată a solicitat termen în vederea soluţionării pe cale amiabilă.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.D.F.E.E.E.M.N. SA Târgovişte împotriva deciziei nr. 53 din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimata G.M.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1097/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1110/2010. Comercial → |
|---|
