ICCJ. Decizia nr. 1111/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1111/2010
Dosar nr. 16176/3/2007
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 6555 din 23 mai 2008 a respins ca nefondată acţiunea reclamantului S.M. în contradictoriu cu pârâţii SC U.L.I. SRL Bucureşti, T.U.K. şi SC U.C.D. SRL Bucureşti prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii contractelor încheiate la data de 16 mai 2005 şi la 2 februarie 2005, ca fiind lipsite de obiect, identitate a părţilor şi lipsa cauzei convenţiilor, ca urmare a primului petit, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtelor în solidar la restituirea integrală a măririi de patrimoniu realizată în dauna patrimoniului reclamantului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 525 din 14 noiembrie 2008 a anulat ca netimbrat apelul declarat de acelaşi reclamant împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii reclamantul S.M. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 299, art. 303 alin. (1) şi art. 304 alin. (5) C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond, aceleiaşi instanţe.
Recursul a fost declarat la data de 8 decembrie 2008, iar motivele de recurs s-au depus la data de 14 ianuarie 2009.
Recurentul reclamant în motivarea recursului a solicitat repunerea în termen pentru depunerea motivelor de recurs, precizând că a luat cunoştinţă de Decizia recurată la 13 decembrie 2008, când a intrat în posesia unei copii a deciziei menţionate de la arhiva Curţii de Apel Bucureşti.
În criticile formulate recurentul reclamant susţine în esenţă că nu a achitat taxa de timbru în apel, avându-se în vedere faptul că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, i-au comunicat hotărârile la vechea adresă din sector 3, Bucureşti, şi nu la noua adresă, respectiv din sector 1, Bucureşti, deşi a adus la cunoştinţa instanţelor schimbarea domiciliului procesual.
Recurentul reclamant a depus la dosar şi concluzii scrise, prin care susţine că în pofida demersurilor făcute, nu a putut identifica înscrisul prin care i-a comunicat Tribunalului Bucureşti la data de 25 iulie 2008 schimbarea domiciliului.
În aceste condiţii, Înalta Curte, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. va respinge cererea de repunere în termen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că Decizia comercială nr. 525 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, i-a fost comunicată reclamantului la data de 18 decembrie 2008, că recursul a fost declarat la data de 8 decembrie 2008, iar motivele de recurs s-au depus la data de 14 ianuarie 2009.
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ. „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", care este de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate (art. 301 C. proc. civ.).
Ca urmare, neexistând în cauză nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, instanţa va constata conform art. 306 C. proc. civ., că motivele de recurs au fost depuse cu mult peste termenul legal.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte, urmează să respingă ca tardiv recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei comerciale nr. 525 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1110/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1115/2010. Comercial → |
|---|
