ICCJ. Decizia nr. 119/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 119/2010
Dosar nr. 10819/1/2008
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii SC A.C. SA Braşov, P.G. şi P.L.Z. au chemat în judecată pe pârâta M.M.E., solicitând obligarea pârâtei să vândă suprafeţele de 22.203 mp şi respectiv 66.348,87 mp societăţii comerciale şi suprafaţa de 6.000 mp persoanelor fizice reclamante.
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 879/C din 2 noiembrie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, considerând că litigiul nu are caracter comercial.
La rândul său, judecătoria s-a declarat necompetentă prin sentinţa nr. 3028/2006, în considerarea caracterului comercial al litigiului şi a trimis cauza pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă Curţii de Apel Braşov, care prin sentinţa nr. 3/F din 31 mai 2006 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunal.
Prin sentinţa civilă nr. 1643/C din 11 aprilie 2007, Tribunalul Braşov a admis acţiunea reclamanţilor, a obligat pe pârâtă să vândă către SC A.C. SA terenul în suprafaţă de 22.203 mp înscris în C.F. Braşov precum şi terenul de 66.348,87 mp înscris în C.F. Braşov, a dispus înscrierea dreptului de proprietate, a obligat pe pârâtă să vândă reclamanţilor P.G. şi P.L.Z. suprafaţa de 6.000 mp teren înscris în C.F. Braşov și a dispus înscrierea dreptului de proprietate, hotărârea ţinând loc de act de vânzare - cumpărare. Totodată instanţa a obligat pe pârâtă la 6.684,69 lei cheltuieli de judecată către societatea comercială şi la 812,87 lei către peroanele fizice.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin promisiunea de vânzare autentificată la 18 noiembrie 1999, confirmată la 7 ianuarie 2003 pârâta în calitate de promitent şi reclamanţii în calitate de beneficiari, au convenit la vânzarea - cumpărarea suprafeţei de 22.202 mp, cumpărătoare fiind societatea comercială şi a suprafeţei de 6.000 mp, cumpărători fiind persoanele fizice.
Preţul suprafeţelor de teren a fost plătit cu chitanţa autentificată din 29 noiembrie 1999.
Mai reţine Tribunalul că la data de 6 ianuarie 2003, pârâta s-a obligat să vândă reclamantei SC A.C. SA suprafaţa de 75.636,25 mp, cu preţul de 2.010.000.000, plătit de cumpărător în 3 rate, aşa încât faţă de principiul executării în natură a actelor juridice acţiunea va fi admisă.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 23/AP din 14 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtei considerând că, reprezentantul societăţii comerciale care a semnat promisiunea de vânzare a fost reconfirmat preşedinte al consiliului de administraţie aşa încât era abilitat să semneze actul juridic iar excepţia lipsei calităţii de reprezentant nu este justificată.
În privinţa executării convenţiei, instanţa de apel a reţinut că menţiunile privind restituirea dublului sumei încasate, în cazul neexecutării contractului este o clauză penală nu una de dezicere, iar îndeplinirea obligaţiei principale sau a clauzei penale este opţiunea creditorului.
Prin Decizia nr. 3755 din 11 decembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul pârâtei, a modificat Decizia atacată şi pe fond a respins acţiunea, considerând că cele două promisiuni de vânzare sunt acte afectate de modalităţi, pârâta în primul act având numai calitatea de mandatară a lui R.A. iar condiţia pentru vânzare (obţinerea certificatului de urbanism pentru comasare şi dezmembrare) nu a fost îndeplinită, aşa încât recurenta nu este în culpă.
A mai reţinut instanţa de recurs că terenurile care au făcut obiectul vânzării nu sunt identificate, suprafeţele obţinute prin însumarea lor fiind de 99.766,88 mp, unele nefiind proprietatea pârâtei-recurente.
Totodată s-a considerat clauza de dezicere înscrisă în primul act de promisiunea şi calitatea de mandatară a pârâtei care nu poate fi obligată decât în numele şi pe seama mandantului, iar în privinţa celui de-al doilea capăt de cerere s-a apreciat că excede jurisdicţiei comerciale.
Prin Decizia nr. 1289 din 5 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia în anulare şi a anulat Decizia nr. 3755 din 11 decembrie 2008, considerând greşeala materială a instanţei de recurs care nu a sesizat că prin succesiune şi partaj succesoral pârâta a devenit proprietara suprafeţei de teren pentru care s-a încheiat promisiunea de vânzare astfel încât condiţia suspensivă a actelor juridice încheiate s-a îndeplinit. Totodată instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile de ordine publică privind competenţa când a soluţionat cel de-al doilea capăt de cerere ştiut fiind că necompetenţa este de ordine publică când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Reluând judecata recursului, instanţa constată că Decizia nr. 23/AP din 14 februarie 2008 a fost atacată pentru greşita interpretare a actului dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) respectiv a actului adiţional la hotărârea A.G.A. din 18 februarie 2003 prin care s-a modificat competenţa consiliului de administraţie al SC A.C. SA aşa încât promisiunea de vânzare nu a fost semnată de reprezentantul societăţii comerciale; şi pentru încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., potrivit cărora partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea să execute convenţia sau să ceară desfiinţarea ei cu daune - interese.
Greşit instanţele au considerat că pârâta nu poate beneficia de clauza de dezicere, caracterizând-o clauză penală, deşi ea avea caracterul unei clauze rezolutorii.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
În privinţa calităţii de reprezentant al reclamantei SC A.C. SA se constată că D.N. semnatar al promisiunii de vânzare - cumpărare din partea societăţii comerciale nu şi-a pierdut calitatea de împuternicit al acesteia până la 18 februarie 2003 când în registrul comerţului au apărut modificări ale persoanelor împuternicite să reprezinte societatea (dosar nr. 182/62/2006 al Curţii de Apel).
Atât actul autentificat din 18 octombrie 1999 cât şi cel autentificat din 6 ianuarie 2003 sunt încheiate de pârâtă cu SC A.C. SA reprezentată de aceeaşi persoană D.N., care şi-a pierdut calitatea de reprezentant, ulterior încheierii actelor, la data de 18 februarie 2003 (dosar nr. 1020/2005 al Tribunalului Braşov). Niciodată reclamantul P.G. nu a încheiat cu pârâta un act în calitatea sa de reprezentant al societăţii comerciale. Astfel, hotărârile judecătoreşti de care pârâta înţelege a se folosi nu sunt pertinente, concludente şi utile pricinii.
Cea de-a doua critică are în vedere mai degrabă greşita interpretare a clauzei contractuale prin care pârâta s-a obligat ca în cazul în care nu se încheie contractul la termenul stabilit, să restituie dublul sumei încasate ca preţ şi nu greşita aplicare a legii.
Analizând ambele aspecte, se constată că instanţele de fond au interpretat judicios clauza contractuală în raport şi cu prevederile art. 1020 – art. 1021 C. civ. indicate de recurentă. Dreptul de a cere executarea obligaţiei sau transformarea acesteia în dezdăunări nu îl are debitorul, dispoziţiile art. 1073 C. civ. reglementând neîndoielnic aceasta.
În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 1021 C. civ. potrivit cărora partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea.
O aşa numită clauză de dezicere în reprezentarea recurentei ar fi similară unui pact comisoriu, iar din interpretarea actelor deduse judecăţii nu rezultă elemente care să conducă la o asemenea concluzie.
Aşa fiind în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 23/AP din 14 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta M.M.E. împotriva deciziei nr. 23/AP din 14 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 3.500 lei cheltuieli de judecată către intimaţii - reclamanţi SC A.C. SA Braşov, prin administrator judiciar I.D.I. SPRL Braşov, P.G. şi P.L.Z.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1150/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 123/2010. Comercial → |
|---|
