ICCJ. Decizia nr. 1144/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1144/2010
Dosar nr. 271/90/2008
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S. SRL Călimăneşti a solicitat prin cererea adresată Tribunalului Vâlcea, secţia comercială, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare pentru imobilul construcţie denumit han, restaurant cu bar de zi, terase şi corp de cazare P+1 – independent (motel), cu motivarea că a încheiat cu pârâta contractul de leasing imobiliar din 20 aprilie 1999 cu clauză irevocabilă de vânzare. A mai arătat reclamanta că şi-a manifestat intenţia de a cumpăra bunurile ce au făcut obiectul contractului şi ca urmare a refuzului pârâtei de a vinde imobilul aşa cum s-a obligat prin contractul de leasing încheiat cu acordul F.P.S. s-a adresat instanţei de judecată în cadrul unui alt litigiu care s-a finalizat prin sentinţa nr. 1140/2004 rămasă irevocabilă. Prin menţionata sentinţă, pârâta a fost obligată să-i vândă imobilul han la preţul prevăzut de art. 8 lit. c) alin. (2) din contract. Întrucât nu a fost adusă la îndeplinire obligaţia stabilită prin hotărârea judecătorească nr. 1140/2004, prin această acţiune, s-a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare.
Prin sentinţa nr. 987/C din 2 iulie 2009, Tribunalul a admis acţiunea reclamantei SC S. SRL Călimăneşti şi a constatat intervenită vânzarea, sentinţa urmând să ţină loc de act de vânzare - cumpărare.
Reconvenţionala formulată de pârâta SC C.C. SA a fost respinsă de instanţa de fond care a apreciat, faţă de probatoriul administrat, că sunt nereale susţinerile pârâtei privind neplata preţului bunurilor. În privinţa cererii principale s-a reţinut că obligaţiile de plată care-i reveneau utilizatorului au fost îndeplinite aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, expertiza contabilă, înscrisuri şi interogatoriu luat pârâtei. Au fost înlăturate apărările pârâtei în legătură cu neîndeplinirea obligaţiei de plată a valorii reziduale, Tribunalul apreciind că această chestiune nu mai poate fi pusă în discuţie deoarece a fost rezolvată prin litigiul anterior care s-a finalizat prin sentinţa nr. 1140/C/2004 iar expertiza a stabilit că valoarea reziduală este la nivel zero.
Împotriva sentinţei nr. 987 pronunţată de Tribunalul Vâlcea la data de 2 iulie 2009 a declarat apel pârâta SC C.C. SA pe care a criticat-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
În esenţă, apelanta a susţinut că acţiunea în constatare era inadmisibilă deoarece exista deja o hotărâre nr. 1140/2004, de obligare la încheierea contractului, că prin această sentinţă nu s-a transferat dreptul de proprietate şi că s-a făcut confuzie între redevenţă şi valoarea reziduală. Potrivit apelantei, în speţă, nu s-a plătit preţul pentru a se reţine obligaţia de a vinde, s-a nesocotit art. 8 lit. c) din contract şi s-a respins greşit cererea de refacere a raportului de expertiză. Apelanta a criticat şi respingerea cererii reconvenţionale apreciind că prin notificarea din 2004 intimata - reclamantă a fost de acord cu calcularea preţului rezidual.
Prin Decizia nr. 89 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul.
A stabilit Curtea de Apel că instanţa de fond s-a pronunţat în limitele investirii, care a constat în pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare fără să fie schimbat sensul sentinţei nr. 1140/2004 întrucât în dispozitivul acelei sentinţe s-a menţionat că preţul construcţiei este cel prevăzut de art. 8 lit. c) din contract. De asemenea s-a făcut referire la art. 7 din contractul de leasing din 1999 prin care s-a stipulat că redevenţele locative acoperă valoarea de circulaţie a bunului, Curtea de Apel înlăturând astfel critica privind confuzia dintre redevenţă şi valoarea reziduală. Şi critica vizând respingerea cererii reconvenţionale a fost respinsă reţinându-se că probele au relevat că preţul rezidual este zero, dându-se astfel eficienţă art. 969 C. civ. şi art. 16 din OG nr. 51/1997.
Împotriva deciziei nr. 89 din 30 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs, pârâta SC C.C. SA, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal, modificarea în tot a deciziei atacate şi admiterea apelului aşa cum a fost formulat, iar în subsidiar a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză.
În sprijinul motivelor invocate, recurenta a arătat:
- Prin respingerea cererii pentru efectuarea unui nou raport de expertiză instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Valoarea imobilului, care,,i-a fost luat" prin această decizie, trebuia corect stabilită având în vedere că preţul reprezintă unul din elementele esenţiale pentru transferul dreptului de proprietate.
- Hotărârea cuprinde motive contradictorii pentru că reţine constatarea intervenirii vânzării urmare pronunţării sentinţei nr. 1440/2004, iar pe de altă parte, arată că acţiunea reclamantei avea ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare nefiind vorba, deci, despre o acţiune în constatare.
- Instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. întrucât i s-a cerut să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare, iar aceasta a constatat că între părţi a intervenit vânzarea-cumpărarea, or, instanţa nu a fost investită cu o astfel de cerere.
- S-a încălcat art. 1 C. civ. care reglementează principiul neretroactivităţii legii întrucât s-a aplicat art. 16 din OG nr. 51/1997 în forma modificată, în timp ce raporturile juridice s-au născut şi au încetat înainte de modificarea legii.
- S-au încălcat dispoziţiile art. 969, art. 979 şi art. 981 C. proc. civ. cu privire la interpretarea contractului. În contract s-a prevăzut ca sancţiune pentru nerespectarea dreptului de opţiune al utilizatorului plata de daune, egale cu valoarea contabilă rămasă de achitat, şi nu transferul proprietăţii.
- Hotărârea încalcă voinţa părţilor stipulată în art. 8 lit. c) prin care se prevede modalitatea de calcul a valorii reziduale, iar faptul că datorează preţul rezidual a fost recunoscut de intimată. Opţiunea de cumpărare a fost formulată prin notificarea din 2 martie 2004 prin care intimata a fost de acord cu numirea unei comisii mixte pentru determinarea preţului rezidual, conform art. 8, la acest calcul referindu-se şi sentinţa nr. 1140/C/2004.
- Dacă părţile ar fi dorit să stabilească faptul că valoarea de circulaţie a imobilului este acelaşi lucru cu preţul de vânzare a imobilului nu ar mai fi cuprins clauza prevăzută la art. 8 lit. c) alin. (2) prin care se prevede modalitatea de calcul a valorii reziduale.
- Instanţa a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al sentinţei nr. 1140/2004 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1451/COM/2004 şi de asemenea încalcă autoritatea de lucru judecat prin care s-a stabilit ca vânzarea să se realizeze la preţul pentru construcţii prevăzut în contract la art. 8 lit. c). Confecţionarea actului de către instanţă în favoarea intimatei încalcă autoritatea lucrului judecat.
Intimata prin întâmpinare a combătut susţinerile recurentei arătând că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care a stabilit că toate sumele erau plătite, că în calitate de intimată - reclamantă beneficiază la rândul său de dreptul la un proces echitabil şi nu doar recurenta care de şase ani refuză să respecte contractul, legea şi hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior.
În consecinţă, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
1. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. vizează nelegalitatea deciziei criticate atunci când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut sau ce nu s-a cerut. Ipoteza extrapetita a motivului de nelegalitate invocat de recurentă nu va fi reţinută întrucât acţiunea reclamantei intimate a avut ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare a imobilului (construcţii) iar dispozitivul respectă întocmai obiectul cererii dedusă judecăţii şi principiul disponibilităţii a cărui expresie se regăseşte în acest motiv de nelegalitate.
Modalitatea concretă de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare se realizează prin constatarea intervenirii vânzării conform sentinţei nr. 1440/2004 şi nu excede investirii aşa încât instanţa de apel a analizat corect această critică înlăturând argumentele nejuridice în legătură cu investirea instanţei.
În privinţa celorlalte motive de nelegalitate, pe care recurenta le-a indicat fără să le argumenteze în mod distinct, conform cu cerinţa fiecărui motiv care vizează o anumită nelegalitate, Înalta Curte în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. va examina criticile fără a se substitui părţii, în ideea de a păstra echilibrul procesual specific acestei căi extraordinare de atac în următoarea ordine.
2. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., cu referire la "motivele contradictorii", nu va fi reţinut întrucât în speţă considerentele conduc logic, conform unui raţionament juridic adecvat speţei, către soluţia din dispozitiv. Trimiterea la sentinţa nr. 1440/2004 prin care pârâta a fost obligată să-i vândă reclamantei imobilul, constituie fundamentul hotărârii de primă instanţă pronunţată în acest dosar. Instanţa de apel a dezvoltat şi argumentat acest aspect din care rezultă cu evidenţă că nerespectarea hotărârii menţionate a dus la declanşarea litigiului de faţă întrucât şi după pronunţarea sentinţei de obligare la vânzarea imobilului han, aceasta a refuzat să încheie contractul de vânzare - cumpărare.
3. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ.
Ipoteza încălcării art. 969 C. civ. invocată de recurentă nu va fi reţinută. Actul juridic dedus judecăţii este contractul de leasing imobiliar ale cărui clauze au fost corect interpretate de instanţa de fond. Din perspectiva acestui motiv şi sub pretextul că s-a încălcat principiul pacta sunt servanda, recurenta a urmărit ca pe această cale, să repună în discuţie clauzele contractului (art. 7, art. 8) şi alte probe administrate în cauză deşi din conţinutul acestora, raportat la soluţia din apel, nu rezultă că s-a schimbat natura actului ori înţelesul său vădit neîndoielnic.
Sub cuvânt că s-a încălcat art. 8 lit. c) stabilit în contractul de leasing la care s-a făcut trimitere şi prin hotărârea nr. 1440/2004, recurenta a urmărit să rediscute concluziile expertizei prin care s-a stabilit, că valoarea reziduală este zero. Nemulţumirea recurentei se raportează la art. 8 lit. c), fără observarea prevederilor art. 7 din contract prin care părţile de comun acord au stipulat că redevenţele locative au fost astfel stabilite încât să acopere valoarea de circulaţie a bunului, marja de profit a locatorului la calculul redevenţei şi nivelul de amortizare a bunului. Prin urmare, art. 8 lit. c) din conţinutul căruia rezultă doar că utilizatorul trebuie să aibă în vedere vărsămintele efectuate anterior cu titlu de redevenţă nu poate fi interpretat decât în strânsă legătură cu stipulaţia din art. 7 din acelaşi contract, care concretizează modul de determinare şi conţinutul redevenţei.
Celelalte aspecte legate de interpretarea probelor, nu vor fi luate spre analiză întrucât nu se înscriu în concret în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) C. proc. civ. Înalta Curte observă totuşi că natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al contractului de leasing nu a fost schimbată nici cu privire la aspectele statuate irevocabil prin sentinţa nr. 1440/2004 prin care s-a stabilit că recurenta este obligată să-i vândă reclamantei imobilul han, la preţul prevăzut în contract la art. 8 lit. c) alin. (2) şi nici cu privire la voinţa concretizată în clauzele contractului.
Aşa cum s-a arătat mai sus, tocmai respectând hotărârea amintită, în această cauză s-a verificat în condiţiile art. 8 lit. c), dacă mai sunt sume de plătit cu titlu de valoare reziduală, verificându-se astfel apărarea recurentei din acest dosar în legătură cu neplata de către intimată a tuturor obligaţiilor ce-i reveneau conform contractului de leasing.
Prin urmare, nici această susţinere nu va fi reţinută.
4. Pretinsa încălcare a art. 6 din C.E.D.O., privind dreptul la un proces echitabil şi încălcarea dreptului la apărare.
Este inexactă susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa a pronunţat hotărârea fără să-i admită probele, respectiv un nou raport de expertiză. Din această perspectivă nu s-a arătat care dispoziţii din legislaţia internă au fost încălcate în legătură cu administrarea probelor. Dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că mijlocul de probaţiune (expertiza) a fost administrat cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a exigenţei pentru asigurarea unui proces echitabil în sensul că această probă a fost dezbătută în faţa instanţei. În acest sens trebuie observat că la raportul de expertiză au fost formulate obiecţiuni lacare s-a răspuns iar din încheierea de dezbateri a rezultat că nu au mai fost formulate alte cereri de către recurentă referitoare la această probă.
De altfel, chestiunile legate de probaţiune, prin eliminarea pct. 10 din art. 304 C. proc. civ. nu mai pot fi puse în discuţie, ceea ce reprezintă o confirmare în plus asupra caracterului extraordinar al acestei căi de atac prin care se realizează doar un control de legalitate a hotărârilor şi nu o rejudecare în fond.
5. Pretinsa încălcare a art. 16 din OG nr. 51/1997 şi a principiului nerectroactivităţii legii.
Prin soluţiile pronunţate în acest dosar s-a dat eficienţă art. 16 din OG nr. 51/1997, sentinţei judecătoreşti nr. 1140/2004 şi clauzei irevocabile de vânzare - cumpărare stabilită prin contractul de leasing imobiliar. Faptul că OG nr. 51/1997 a fost modificată în anul 2006, înainte de promovarea acestui litigiu nu o face inaplicabilă în speţă. De remarcat este stipulaţia din art. 1 al contractului în care s-a specificat expres clauza irevocabilă de vânzare pentru activul han, ceea ce duce la concluzia că raportul juridic s-a stabilit în mod evident cu acest scop.
Ajungerea la termen a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare are semnificaţia momentului de la care se naşte dreptul utilizatorului de a cere încheierea contractului de vânzare - cumpărare prin eficientizarea clauzei irevocabile de vânzare aşa încât în măsura în care acest drept a devenit litigios şi nu s-a finalizat până la acest moment, nu se poate reţine că trimiterea la art. 16 din OG nr. 51/1997 ar încălca principiul neretroactivităţii legii.
În consecinţă, nici această critică, încadrată în temeiul art. 306 alin. (3) în motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. nu va fi reţinută.
Faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul, va fi respins. Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Călimăneşti împotriva deciziei nr. 89/AC din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Obligă recurenta - pârâtă la 2.380 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă SC S. SRL Călimăneşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1143/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1146/2010. Comercial → |
|---|
