ICCJ. Decizia nr. 1248/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1248/2010
Dosar nr. 14204/3/2007
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta SC E.I. SRL Breaza a chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL Bucureşti şi în garanţie pe SC M. SA Sinaia, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei SC R. SRL Bucureşti la plata sumei de 96.669,37 lei reprezentând valoarea lucrărilor efectuate în baza contractului de subantrepriză din 2005 precum şi penalităţile contractuale în cuantum de 63.656,78 lei, iar în situaţia în care instanţa nu va admite primul capăt de cerere să fie obligată chemata în garanţie să-i plătească valoarea lucrărilor efectuate actualizată cu rata inflaţiei.
Prin sentinţa nr. 8019 din 27 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 160.326,15 lei reprezentând rest din preţul lucrărilor executate şi penalităţile de întârziere la acesta. Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie şi cererea reconvenţională formulată de pârâta SC R. SRL Bucureşti şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 19.054 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorarii pentru expertizele judiciare şi de asistenţă juridică.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care prin Decizia nr. 331 din 24 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC R. SRL Bucureşti, a respins cererea reclamantei SC E.I. SRL Breaza privind plata cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei către intimata-chemată în garanţie SC M. SA Sinaia.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut că excepţia prematurităţii a fost soluţionată la data de 9 octombrie 2007, iar excepţia de neexecutare a contractului este o apărare de fond, fiind analizată în funcţie de materialul probatoriu administrat în cauză.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., cu referire la art. 60 alin. (1), pârâta fiind căzută în pretenţii, în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că antreprenorul general SC R. SRL Bucureşti datorează subantreprenorului SC E.I. SRL Breaza suma de 96.669,37 lei la care se adaugă penalităţile contractuale de 0,15% pe zi de întârziere, în valoare de 63.656,78 lei şi având în vedere că pârâta a încasat costul total al lucrărilor, era obligată să facă plata preţului lucrărilor executate şi dovedite de reclamantă.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs pârâta SC R. SRL Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin încălcarea de către expertul tehnic desemnat a dispoziţiilor art. 208 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că pentru data de 31 martie 2009, data convocării în vederea refacerii raportului de expertiză, înştiinţarea a fost comunicată la data de 1 aprilie 2009, iar ulterior, la data de 6 aprilie 2009, expertul desemnat a schimbat ora fixată, motiv pentru care expertul parte nu a putut fi prezent. A mai susţinut recurenta că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 204 pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că cererea de recuzare a expertului a fost soluţionată fără citarea acestuia. S-a mai susţinut că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 281 pct. 2 C. proc. civ., în sensul soluţionării cererii de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea din 4 martie 2009, în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura acestuia, având în vedere că a reţinut în mod greşit că pârâta a încasat costul total al lucrărilor şi era obligată la plata preţului lucrărilor executate şi dovedite de reclamantă, confirmate prin raportul de expertiză, deoarece această constatare nu aparţine expertului desemnat în cauză, ci expertului parte al SC M. SA Sinaia. A mai susţinut recurenta că la data de 20 iunie 2006 a fost efectuată recepţia lucrărilor pentru care a existat autorizaţie de construire, iar restul lucrărilor nu au fost recepţionate, astfel încât în mod greşit au reţinut expertul tehnic şi instanţa că s-ar fi realizat toate lucrările.
În argumentarea aceluiaşi motiv de nelegalitate, recurenta a susţinut că în mod greşit a fost obligată la plata sumei de 4.454 lei cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în garanţie, având în vedere că reclamanta a căzut în pretenţii prin respingerea acestui capăt de cerere. A mai susţinut recurenta că instanţa nu s-a pronunţat asupra faptului că au fost acordate cheltuieli de judecată nedovedite (factura pentru asistenţă juridică în sumă de 3.570 lei) sau plăţi efectuate în baza unei facturi nelegal emise de expertul contabil parte, în sumă de 3.570 lei.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurentă, vizează nelegalitatea unei hotărâri atunci când „instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”, reglementare de drept comun a nulităţilor procedurale, în cele două ipoteze: îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale şi îndeplinirea actului de către un funcţionar necompetent.
Din această perspectivă, se constată că motivul invocat de recurentă nu se încadrează în niciuna din ipotezele art. 105 alin. (2) C. proc. civ. pentru a putea fi reţinut, având în vedere că în materia nulităţilor actelor de procedură, partea care invocă o neregularitate procedurală trebuie să demonstreze că există o vătămare ce nu poate fi înlăturată.
În speţă, critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 208 pct. 1 C. proc. civ., nu se susţine, având în vedere că deşi la data de 31 martie 2009, stabilită în vederea refacerii raportului de expertiză, recurenta nu a primit în termen înştiinţarea expertului, ulterior, expertul desemnat a făcut o deplasare la sediul recurentei, ocazie cu care i-au fost predate acestuia înscrisurile de care partea a înţeles să se folosească, iar împrejurarea că expertul parte nu a putut fi prezent, nu poate fi imputată expertului desemnat în cauză şi cu atât mai puţin instanţei.
Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 204 pct. 3 C. proc. civ., se constată că este de asemenea nefondată, având în vedere că cererea de recuzare a fost soluţionată în şedinţă publică, iar necitarea expertului pentru termenul la care s-a soluţionat, putea fi eventual invocată de către acesta şi nu de către recurentă. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 281 pct. 2 C. proc. civ., se constată că instanţa a soluţionat prin încheierea de şedinţă din 15 aprilie 2009, atât cererea de îndreptare eroare materială, cât şi celelalte cereri formulate, respectiv de recuzare a expertului şi de înlocuire a expertului parte al recurentei, cereri a căror judecată se impunea a fi făcută în şedinţă publică, aşa încât nici această critică nu poate fi reţinută ca fondată.
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii prin interpretarea greşită a acestuia. Din dezvoltarea criticilor formulate şi analiza deciziei recurate, nu rezultă în ce fel instanţa a denaturat înţelesul actului prin interpretare, altfel spus, care sunt termenii care prin interpretare au lezat conţinutul actului. În ceea ce priveşte criticile referitoare la modul de interpretare a probatoriului administrat în cauză, respectiv expertiza tehnică de specialitate, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, acestea constituie aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate, aşa încât, nu pot face obiectul analizei în faza procesuală a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 331 din 24 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1235/2010. Comercial. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 1365/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
