ICCJ. Decizia nr. 1377/2010. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1377/2010
Dosar nr. 7856/63/2008
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială, reclamanţii N.V. şi N.E. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că la data de 12 decembrie 2007 s-a stins prin plată obligaţia de garantare a SC C. SRL şi să se dispună radierea ipotecii de rang I instituită în favoarea pârâtei asupra imobilului situat în Craiova, judeţul Dolj.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că l-au garantat pe fiul lor asociat şi administrator la SC C. SRL pentru suma de 30.000 lei, instituind ipotecă pe bunul imobil situat în Craiova, judeţul Dolj în favoarea pârâtei aşa cum reiese din contractul de ipotecă autentificat de B.N.P. T.M.D., din 29 iulie 2005. Pârâta a comunicat reclamanţilor că numitul N.G. nu a achitat obligaţiile băneşti pe care le datorează SC C.N.L.R. SA având debit şi penalităţi. Ulterior, reclamanţii au consemnat suma de 30.000 lei şi au solicitat pârâtei să ia act că şi-au executat obligaţiile de garantare şi să elibereze o adresă pentru radierea ipotecii.
Pârâta SC C.N.L.R. SA prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Sucursalei Zonală Craiova, iar reclamanţii ulterior, şi-au precizat acţiunea în sensul că înţeleg să se judece cu N.L.R. SA citată l Sucursala Zonală Craiova.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1788 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4061 din 26 noiembrie 2008 Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins acţiunea reclamanţilor pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că nu se justifică legitimitatea pretenţiilor reclamanţilor având în vedere clauzele contractuale, respectiv că din actele dosarului nu rezultă că au fost achitate dobânzile. În atare situaţie se apreciază că reclamanţii sunt ţinuţi să execute obligaţiile asumate, inclusiv dobânzile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii care au susţinut că instanţa a dat o interpretare eronată clauzei penale, iar Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prind Decizia nr. 201 din data de 14 octombrie 2009 a admis apelul declarat de reclamanţi, a schimbat sentinţa şi a admis acţiunea reclamanţilor în parte; a constatat că s-a stins prin plată obligaţia de garantare a SC C. SRL Craiova şi a dispus radierea ipotecii de rang I, instituită în favoarea pârâtei.
Curtea de Apel, examinând acţiunea prin prisma motivelor invocate şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei a reţinut că potrivit disp. art. 937 C. civ., convenţiile nu au efect decât între părţile contractante iar pe de altă parte clauzele unui contract trebuie să fie clare, exprese şi să exprime intenţia părţilor de a se obliga, orice clauză neclară urmând a fi interpretată în favoarea celui care se obligă. Contractul de mandat fiind încheiat între pârâtă şi SC C. SRL, nu poate fi angajată răspunderea reclamanţilor din punct de vedere al prevederilor contractului de mandat ; dobânda întrucât nu a fost prevăzută nu poate avea alt cuantum decât cel legal însă din actele dosarului rezultă că reclamanţii au achitat şi acest dobânzi.
Decizia sus menţionată a fost recurată de către pârâta SC C.N.A.L.R. SA Bucureşti, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., fără a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate în susţinerea recursului.
Înalta Curte, în lipsa motivelor care pot fi încadrate în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Este de observat că recurenta nu a structurat şi dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând în esenţă faptul că garanţii nu şi-au îndeplinit integral obligaţiile din contractul de mandat şi din contractul de ipotecă. Simplele nemulţumiri ale părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de fond şi apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.N.L.R. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 201 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1365/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1380/2010. Comercial. Anulare incident plată.... → |
|---|
