ICCJ. Decizia nr. 15/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 15/2010
Dosar nr. 39039/3/2007
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 39039/3/2007 reclamanta SC M.D. SRL a chemat în judecată pârâtele SC B. SA şi A.V.A.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele să prelungească contractul de închiriere având ca obiect halele Voluntari, Ilfov, până la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului de leasing imobiliar sau vânzare – cumpărare în temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004; să efectueze şi să finalizeze demersurile necesare încheierii contractului cu privire la activele indicate şi să determine condiţiile de încheiere a acestuia; să încheie contractul de leasing şi/sau de vânzare cu privire la hale.
Prin sentinţa comercială nr. 4456 din 27 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 39039/3/2007 s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC M.D. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA şi A.V.A.S.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că SC B. SA a acţionat în limitele legii, cu respectarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 137/2002 aplicabilă societăţilor comerciale la care statul sau autoritatea administraţiei publice locale este acţionar şi art. 15322 din Legea nr. 31/1990 care prevede limitele competenţei Consiliului de Administraţie.
Totodată instanţa de fond a arătat că faţă de dispoziţiile art. 13 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 346/2004, halele nu pot fi active disponibile; că halele enumerate ar fi fost disponibile doar în situaţia în care ar fi fost declarate de către SC B. SA active disponibile, în condiţiile legii, la care se adaugă condiţia existenţei unui contract de închiriere în derulare, precum şi calitatea de întreprindere mică sau mijlocie a reclamantei, dovadă care nu s-a făcut.
În final instanţa de fond a arătat că art. 241 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 prevede că astfel de închirieri pe o perioadă mai mare de un an a căror valoare individuală sau cumulată faţă de acelaşi contract depăşeşte 20% din valoarea totalului activelor imobilizate sunt supuse aprobării prealabile a adunării generale extraordinare a acţionarilor.
Cum astfel de hotărâri nu s-au adoptat cu privire la prelungirea fără licitaţie a locaţiunii, argumentele reclamantei nu au putut fi reţinute ca suficiente pentru admiterea acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC M.D. SRL Bucureşti şi prin Decizia comercială nr. 158 din 25 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa atacată, a admis cererea în parte, a obligat pârâtele să prelungească contractul de închiriere din 21 februarie 2005 modificat şi completat prin actele adiţionale din 31 ianuarie 2006, 26 iulie 2006 şi din 2007 până la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului de leasing imobiliar sau vânzare – cumpărare în temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 şi a respins celelalte capete de cerere ca prematur formulate.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că reclamanta a solicitat cumpărarea activelor în temeiul Legii nr. 346/2004 în considerarea calificării societăţii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii conform actului normativ mai sus-menţionat, verificarea condiţiilor impuse de lege fiind realizate de ambele intimate în cadrul derulării şi aprobării procedurii.
Astfel, hotărârea A.G.E.A. SC B. SA din 11 octombrie 2007 a fost desfiinţată prin hotărârea nr. 4134 din 21 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 38346/3/2007, considerându-se că prin acea hotărâre se eludează legea – în referire la pct. 3 pe ordinea de zi – referitoare la închirierea halelor.
În analiza aplicabilităţii art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 instanţa a avut în vedere actele juridice – contracte sinalagmatice încheiate între părţi, respectiv între reclamantă şi intimata SC B. SA şi aprobate de intimata A.V.A.S., acte valabile producătoare de efecte juridice şi chiar executate de toate părţile.
În ceea ce priveşte cerinţa existenţei unui contract de închiriere în derulare s-a reţinut că atât la data formulării de către reclamantă a solicitării în temeiul Legii nr. 346/2004, cât şi la data aprobării de către intimate a derulării procedurii exista un contract de închiriere în vigoare; că acesta a încetat exclusiv din culpa intimatelor care în aplicarea art. 12 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 346/2004 au prelungit contractul pe o perioadă de 60 de zile, însă insuficientă finalizării demersurilor necesare pentru încheierea contractului de vânzare/cumpărare leasing imobiliar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs atât reclamanta SC M.D. SRL Bucureşti cât şi pârâta A.V.A.S.
Reclamanta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a păstra dispoziţiile acesteia privind obligarea pârâtelor la prelungirea contractului de închiriere din 21 februarie 2005, completat prin actele adiţionale din 2006, și 2007 până la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului de leasing imobiliar sau vânzare – cumpărare în temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 şi de a admite şi celelalte două capete de cerere referitoare la efectuarea şi finalizarea demersurilor cerute de Legea nr. 346/2004 şi obligarea pârâtelor la încheierea contractului de leasing/vânzare cumpărare cu privire la hale.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut în esenţă că instanţa şi-a întemeiat soluţia pe o interpretare greşită a actelor juridice, inclusiv a actelor pregătitoare emise de cele două intimate considerând în mod nelegal premature ultimele capete de cerere; că pârâtele au considerat până la un punct îndeplinite condiţiile Legii nr. 346/2004, pentru ca apoi să treacă prin hotărârea emisă la scoaterea la licitaţie spre închiriere a imobilului; că nici desfiinţarea hotărârii acţionarilor a SC B. SA nu a făcut instanţa de apel să observe îndeplinirea condiţiilor de aplicare imediată a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) din lege; că şi în condiţiile prelungirii contractului de închiriere ca urmare a efectului irevocabil al dezlegării primului capăt de cerere din Decizia atacată nu se poate obţine din partea pârâtelor şi nici a administratorului judiciar o satisfacţie în sensul legii pe o cale extrajudiciară; că C.E.D.O. dă satisfacţie chiar speranţei legitime de a obţine un bun, mai ales când aceasta are izvorul în actul normativ pe care însăşi statul l-a emis şi faţă de care s-a obligat să-i devină regulă a propriei conduite în raport cu interesul sau dreptul protejat – cauza R.S.S.A. contra G.
Pârâta A.V.A.S. Bucureşti a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 12 – art. 14 din Legea nr. 346/2004, a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 137/2002, precum şi a art. 15322 din Legea nr. 31/1990; că în speţă sunt incidente prevederile legislaţiei privatizării şi nu dispoziţiile Legii nr. 346/2004; că în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 şi dispoziţiile art. 15322 din Legea nr. 31/1990, competenţa de soluţionare a operaţiunii de închiriere, vânzare a activelor unor societăţi comerciale în care statul este acţionar aparţine adunării generale a acţionarilor; că apelanta cunoştea că listele cuprinzând activele disponibile ale SC B. SA nu au fost depuse la C.C.I.M.B., astfel încât nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 346/2004; că din înscrisurile de la dosar nu rezultă faptul că SC B. SA a stabilit şi întocmit o asemenea listă; că activele în litigiu nu sunt active disponibile, astfel cum sunt definite de dispoziţiile legale; că nici condiţia existenţei unui contract de închiriere în derulare nu este îndeplinită; că SC B. SA şi SC M.D. SRL Bucureşti nu au mai convenit prelungirea duratei contractului, astfel că acesta şi-a încetat valabilitatea conform acordului de voinţă liber exprimat al părţilor.
Recurenta – reclamantă a depus concluzii scrise.
Intimata SC B. SA Bucureşti, prin administrator judiciar G.G.E. SPRL, a depus întâmpinare, solicitând în principal suspendarea cauzei, având în vedere starea de insolvenţă a SC B. SA şi în subsidiar admiterea recursului A.V.A.S., modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamantei şi respingerea ca nefondat a recursului promovat de reclamantă.
Recurenta – reclamantă a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului formulat de A.V.A.S. şi admiterea recursului reclamantei aşa cum a fost declarat şi motivat în scris.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare formulată de intimata SC B. SA se apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată în obligaţia de a face. Nefiind în ipotezele menţionate de textul de lege menţionat cererea de suspendare va fi respinsă ca neîntemeiată.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi dispoziţiile legale incidente cauzei, se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă şi pârâta A.V.A.S. Bucureşti.
Reclamanta a solicitat cumpărarea activelor în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 346/2004, care prevăd condiţiile în care întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale societăţilor comerciale cu capital de stat, reclamanta aflându-se în situaţia utilizării activelor pârâtei SC B. SA în baza contractului de închiriere din 21 februarie 2005, modificat şi completat prin actele adiţionale din 31 ianuarie 2006, 26 iulie 2006 şi 2007.
Atât pârâta A.V.A.S. cât şi pârâta SC B. SA au procedat la verificarea condiţiilor impuse de Legea nr. 346/2004 în cadrul derulării procedurii.
Intimata SC B. SA a comunicat că prin hotărârea Consiliului de Administraţie s-a decis la data de 25 ianuarie 2007 transformarea contractului conform solicitărilor reclamantei urmând ca această transformare să fie supusă spre aprobare adunării generale a acţionarilor.
Recurenta A.V.A.S. a comunicat că reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru transformarea contractului, urmând să acorde mandat reprezentantului său în adunarea generală a acţionarilor SC B. SA în acest sens. Întrucât s-a continuat procedura prevăzută de Legea nr. 346/2004 contractul a fost prelungit până la data de 30 septembrie 2007, durata ultimei prelungiri neacoperind finalizarea demersurilor de transformare a contractului.
Cum această procedură nu a fost finalizată şi faţă de refuzul prelungirii contractului de închiriere după data de 30 septembrie 2007 deşi reclamanta a solicitat acest lucru, în mod întemeiat instanţa de apel a admis primul capăt de cerere.
Instanţa de apel a reţinut corect spre deosebire de instanţa de fond că în speţă erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 346/2004 şi nu dispoziţiile Legii nr. 137/2002, HG nr. 577/2002 şi OUG nr. 88/1997 şi a considerat că se impune prelungirea contractului de închiriere nr. 36/2005, modificat prin actele adiţionale până la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului de leasing imobiliar sau vânzare – cumpărare în temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din Lege nr. 346/2004.
În analiza aplicabilităţii art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 instanţa a avut în vedere calificarea societăţii reclamante în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii conform Legii nr. 346/2004 şi actele juridice – contracte sinalagmatice încheiate între părţi, respectiv între reclamantă şi intimata SC B. SA şi aprobate de recurenta A.V.A.S., acte mai sus analizate, valabile, producătoare de efecte juridice şi chiar executate de toate părţile.
În ceea ce priveşte cerinţa existenţei unui contract de închiriere în derulare se constată că la data formulării de către reclamantă a solicitării în temeiul Legii nr. 346/2004 exista un contract de închiriere în vigoare.
Contractul de închiriere a încetat aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel exclusiv din culpa pârâtelor care în aplicarea art. 12 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 346/2004 au prelungit contractul pe o perioadă de 60 de zile, însă insuficientă finalizării demersurilor necesare pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare/leasing imobiliar.
Procedura prevăzută de Legea nr. 346/2004 a început în condiţiile existenţei unui contract valabil, a parcurs toate etapele legale, toate actele şi demersurile au fost efectuate cu aprobarea tuturor părţilor implicate conform legii, iar finalitatea nu a fost atinsă din culpa pârâtelor care după ce au prelungit pentru o perioadă insuficientă contractul de închiriere, ulterior au refuzat pregătirea actelor în vederea transformării contractului, cât şi prelungirea contractului de închiriere până la finalizarea acestor demersuri, încât sub acest aspect apărările recurentei A.V.A.S. sunt neîntemeiate, şi contrare propriilor acte şi fapte anterioare.
În cauză s-a făcut dovada că valoarea activelor solicitate este de numai 2% din valoarea totală a activelor SC B. SA, încât critica este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte situaţia activelor disponibile instanţa de apel a avut în vedere în mod legal că obligaţia întocmirii listei cu activele disponibile şi a publicării acesteia revenea pârâtelor, iar nepublicarea acestora nu poate fi imputată reclamantei.
Susţinerile recurentei reclamante privind respingerea în mod nelegal ca prematur formulate a ultimelor două capete de cerere nu sunt întemeiate întrucât aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel sunt acte subsecvente operaţiunii de faţă care nu pot fi analizate decât la momentul când se produc.
Susţinerea privind încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu poate fi primită pentru aceleaşi argumente menţionate mai sus.
Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. încât în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare formulată de intimata – pârâtă SC B. SA Voluntari, prin administrator judiciar SC G.G.E. SRL Bucureşti.
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC M.D. SRL Bucureşti şi pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 158 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 154/2010. Comercial → |
|---|
