ICCJ. Decizia nr. 154/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 154/2010
Dosar nr. 2058/99/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 2058/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi, a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinţei nr. 1259/Com din 3 iulie 2008 a Tribunalului Iaşi, formulată de apelanta SC I. SA Prin aceeaşi hotărâre a fost dispusă restituirea cauţiunii în sumă de 115.285,85 lei consemnată cu recipisa din 21 septembrie 2009 la Banca C., sucursala Iaşi, către apelanta SC I. SA
În motivarea încheierii, Curtea de Apel Iaşi a reţinut în raport de actele din dosar şi argumentele părţilor că cererea formulată de apelantă privind suspendarea executării sentinţei nr. 1259/Com din 3 iulie 2008 pronunţată în dosarul nr. 2058/99/2008 al Tribunalului Iaşi, este nefondată, deoarece executarea hotărârii nu ar produce pagube iminente, situaţie care ar justifica luarea măsurii de suspendare a executării sentinţei apelate.
Simpla afirmaţie că plata sumei stabilită de instanţă ar putea determina intrarea apelantei în insolvenţă nu poate duce la suspendarea executării hotărârii apelate.
Împotriva încheierii de şedinţă din 16 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 2058/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi a formulat recurs pârâta – apelantă SC I. SA Iaşi solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii recurate şi admiterea cererii de suspendare a executării sentinţei nr. 1259/Com din 3 iulie 2008 a Tribunalului Iaşi până la soluţionarea apelului.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se bazează invocându-se dispoziţiile art. 261 pct. 5, cu raportare la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Deşi în cuprinsul încheierii se face menţiunea că aceasta a fi fost pronunţată în şedinţă publică, acest fapt este nereal, pronunţarea şi judecata având loc în cameră de consiliu iar încheierea cuprinde motive străine de natura pricinii, critici care cu aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar, în speţă, instanţa a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva motivului de suspendare a executării sentinţei apelului fundamentat pe dispoziţiile art. 280 alin. (1) – (4) C. proc. civ. şi art. 403 alin. (3), faţă de obiectul cererii, căruia i-a dat o corectă calificare, conform cu cele stabilite de apelant pentru exerciţiul dreptului său procesual de dispoziţie.
Pentru acelaşi considerente nu se poate reţine nici susţinerea recurentei care arată că încheierea cuprinde motive străine de natura pricinii întrucât instanţa de fond a analizat cererea de suspendare a executării sentinţei apelate în raport de dispoziţiile art. 280 alin. (1) – (4) şi nu în raport de dispoziţiile art. 280 alin. (5), o astfel de cerere fiind soluţionată anterior prin încheierea din 21 septembrie 2009 pronunţată în acelaşi dosar.
Ultimul motiv de recurs vizează nulitatea încheierii recurate în raport de dispoziţiile art. 105 alin. (2) întrucât judecarea cauzei şi pronunţarea s-au făcut în Camera de Consiliu şi nu în şedinţă publică, critică încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se declară nule „numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor". Recurenta a fost prezentă la dezbaterile ce au avut loc în şedinţa din 16 noiembrie 2009 desfăşurate cu respectarea dispoziţiilor art. 280 alin. (4) coroborat cu art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. iar invocarea nulităţii pentru faptul că pronunţarea încheierii a avut loc în cameră de consiliu este neîntemeiată atâta timp cât în dispozitivul sentinţei este consemnată menţiunea „pronunţată în şedinţă publică".
Chiar dacă s-ar admite că pronunţarea nu a avut loc în şedinţă publică (fapt nedovedit însă în speţa de faţă) nulitatea nu poate interveni decât în cazul în care prin această omisiune a fost adusă o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acelui act.
A considera altfel ar însemna să se adauge la obligaţiile legale prin care sunt reglementate nulităţile şi să se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal în cazuri în care o asemenea nulitate nu operează.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SA Iaşi, împotriva încheierii Curţii de Apel Iaşi din data de 16 noiembrie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 15/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1605/2010. Comercial → |
|---|
