ICCJ. Decizia nr. 146/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 146/2010
Dosar nr. 3579/85/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 341 din 9 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 3579/85/2008 al Tribunalului Sibiu a fost admisă excepţia puterii de lucru judecat invocată de pârâta SC H. SRL iar acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Dumbrăveni împotriva pârâtei SC H. SRL a fost respinsă.
Împotriva sentinţei civile nr. 341 din 9 martie 2009 a Tribunalului Sibiu a formulat apel reclamanta SC A. SA Dumbrăveni, iar prin Decizia comercială nr. 56/A din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost anulat apelul declarat de reclamanta SC A. SA, ca netimbrat.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, reclamanta – apelantă a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 19 iunie 2009 cu menţiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, dar reclamanta – apelantă nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei referitoare la timbraj, nefăcând dovada achitării taxei de timbru, motiv pentru care în cauză au fost aplicate dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, apelul declarat de SC A. SA fiind anulat ca netimbrat.
Apelanta – reclamantă SC A. SA a formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 56 din 19 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. 3579/85/2008 de Curtea de Apel Alba Iulia.
Recurenta a solicitat în temeiul art. 299 – art. 308 C. proc. civ. art. 24 din Constituţia României, art. 6, pct. 1 din C.E.D.O. admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare Curţii de Apel Alba Iulia.
În subsidiar, recurenta a solicitat, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, respingerea excepţiei puterii de lucru judecat.
Recurenta susţine că au fost încălcate o serie de dispoziţii legale, respectiv art. 24, 21 din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. precum şi dispoziţiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ. Instanţa de apel în opinia recurentei a încălcat principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin anularea apelului ca netimbrat.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia autorităţii de lucru judecat fără a intra în cercetarea fondului, reţinând în mod greşit tripla identitate de obiect, de cauză şi de părţi cu aceeaşi calitate.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este neîntemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Primele critici invocate pentru care recurenta a solicitat casarea deciziei ar pute fi catalogate ca aparţinând motivului de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., cu toate că nu sunt clare în acest sens.
Acest motiv, ca şi criticile subsumate lui, este neîntemeiat şi urmează să se răspundă global, grupându-se argumentele care răspund criticilor aduse.
Un element inerent dreptului la un proces echitabil, intim legat de principiul preeminenţei dreptului, este dreptul de acces la justiţie. Acest drept prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. şi art. 21 din Constituţia României (dispoziţii legale invocate de recurent), nu este un drept absolut iar dispoziţiile legale privind obligativitatea plăţii anticipate a taxelor judiciare nu sunt incompatibile cu art. 6 din C.E.D.O.
Astfel, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".
Întrucât apelanta – reclamantă nu s-a conformat dispoziţiilor legale referitoare la timbraj, instanţa de apel în mod corect a aplicat dispoziţiile imperative prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 iar invocarea principiilor generale ale procesului civil, ale Constituţiei României şi ale C.E.D.O. nu poate complini încălcarea unei norme imperative.
Nu se poate susţine încălcarea dreptului la apărare în condiţiile în care instanţa de apel a anulat apelul pentru neîndeplinirea obligaţiei legale de a achita taxa de timbru şi timbru judiciar.
Celelalte critici din recursul recurentei vizează fie sentinţa pronunţată în cauză, fie aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea probelor în raport de excepţia puterii de lucru judecat, care nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Dumbrăveni, împotriva deciziei Curţii de Apel Alba Iulia nr. 56 din 19 iunie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 15/2010. Comercial → |
|---|
