ICCJ. Decizia nr. 142/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 142/2010
Dosar nr. 6767/63/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 7461/C/2006, reclamanta Direcţia Generală a Finanţelor Publice (D.G.F.P.) a judeţului Dolj în numele Statului Român a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. Craiova, SC M.P. SRL, SC E.C.I. SRL şi R.A.D.E.F. R., filiala cinematografică M., secţia Dolj, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001, încheiat între R.A.A.D.P.F.L. Craiova (în calitate de reprezentant al Consiliului Municipiului Craiova) şi SC M.P. SRL precum şi a contractului de vânzare - cumpărare subsecvent din 17 aprilie 2002 încheiat între SC M.P. SRL şi SC E.C.I. SRL, ambele având ca obiect vânzarea imobilului, spaţiu comercial în suprafaţă de 40,15 mp situat în Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 6566 din 8 septembrie 2006 a Judecătoriei Craiova a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că litigiul dedus judecăţii are natură comercială determinată de natura actului juridic încheiat între părţi, din care una este comerciant, iar obiectul contractului a cărui nulitate se solicită, l-a reprezentat vânzarea cumpărarea unui spaţiu comercial, achiziţionarea spaţiului realizându-se pentru fondul său de comerţ.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 4231 din 4 decembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Dolj în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. Craiova, SC M.P. SRL, SC M.T. SRL şi R.A.D.E.F. R., filiala cinematografică M.
În motivarea sentinţei, Tribunalul Dolj a reţinut că faţă de menţiunile din cuprinsul contractului de asociere în participaţiune din 9 iunie 1998 şi sentinţei nr. 1928/1998 a Tribunalului Dolj, nu se poate reţine că pârâta SC M.P. SRL ar fi avut cunoştinţă de faptul că spaţiul comercial cumpărat ar aparţine altei persoane. Dimpotrivă la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a cărei nulitate se solicită, cumpărătorul a avut convingerea faptului că acest spaţiu aparţine pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova şi se află în administrarea R.A.A.D.P.F.L. Craiova, contractul încheindu-se în baza unei hotărâri judecătoreşti prin care cei doi pârâţi au fost obligaţi să vândă către pârâta SC M.P. SRL spaţiul comercial în litigiu. Instanţa a apreciat că nu se poate reţine în sarcina pârâţilor cumpărători, o intenţie de fraudare a legii, aceştia necunoscând faptul că spaţiu comercial vândut ar aparţine altei persoane, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile constatării nulităţii absolute.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 4231 din 4 decembrie 2007 a formulat apel D.G.F.P. a judeţului Dolj în numele Ministerului Economiei şi Finanţelor, pentru Statul Român solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001, a contractului de vânzare - cumpărare din 17 aprilie 2002, punerea şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
La data de 19 martie 2008 pârâta – intimată R.A.D.E.F. R. a formulat cerere de aderare la apelul formulat de Statul Român.
Prin Decizia comercială nr. 247 din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova s-a respins apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de D.G.F.P. Dolj şi cererea de aderare la apelul formulat de R.A.D.E.F. R., filiala cinematografică Bucureşti împotriva sentinţei comerciale din 4 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj.
Instanţa de apel a reţinut că vânzarea lucrului altuia nu constituie motiv de nulitate absolută decât în situaţia în care părţile au încheiat contractul în cunoştinţă de cauză, ştiind că lucru vândut este proprietatea unei alte persoane, astfel încât operaţiunea realizată este speculativă având o cauză ilicită.
Având în vedere dispoziţiile art. 8 lit. b) din contractul de asociere în participaţiune din 9 iunie 1998 şi de dispoziţiile sentinţei nr. 1928/1998 pronunţată în dosarul nr. 2267/C/1998 prin care Consiliul Local Craiova a fost obligat să vândă SC M.P. SRL Craiova, prin negociere directă, spaţiul comercial în litigiu, instanţa de fond în mod corect a apreciat că pârâţii cumpărători au avut convingerea, la încheierea contractelor, că bunul a aparţinut pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova. Contractul de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001 a fost încheiat în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi a dispune constatarea nulităţii absolute a acestuia înseamnă a lipsi de efecte hotărârea respectivă, ceea ce este inadmisibil.
Împotriva deciziei comerciale nr. 247 din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova a formulat recurs pârâtul R.A.D.E.F. R., pârât care în dosarul de apel a aderat în temeiul art. 293 C. proc. civ. la apelul declarat de reclamant, solicitând în contradictoriu cu intimatul – reclamant Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj şi intimaţii - pârâţi Consiliul Local al Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. Dolj, SC M.P. SRL şi SC M.T. SRL, admiterea recursului şi admiterea acţiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta – pârâtă critică Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 15 martie 2001 între Consiliul Local al Municipiului Craiova şi SC M.P. SRL este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită având în vedere că ambele părţi au cunoscut că, vânzătorul nu are calitate de proprietar al bunului, fapt ce rezultă din contractul de asociere în participaţiune şi Protocolul încheiat la data de 12 martie 1990.
Prin HG nr. 530/1991 toate cinematografele au trecut în proprietatea R.A.D.E.F. astfel că cele două părţi ale contractului de vânzare - cumpărare nu pot invoca necunoaşterea legii. Participarea la fraudă aparţine ambelor părţi contractante, astfel că sancţiunea ce se impune contractului încheiat este nulitatea absolută. Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la apărările formulate, iar prin neanalizarea cronologiei actelor încheiate de părţi raportată la data intrării în vigoare a HG nr. 530/1991, instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate de recurenta – pârâtă, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001, s-a făcut în baza HG nr. 505/1998 şi sentinţei civile nr. 1928/1998 a Tribunalului Dolj. Atât la data încheierii contractului din 2001, cât şi la data autentificării contractului din 2002, HG nr. 530/1991 invocat de recurentă nu era în vigoare fiind abrogat prin HG nr. 1281/1996 iar în prezent este în vigoare Legea nr. 303/2008 în raport de care recurenta – pârâtă nu justifică un interes în susţinerea acţiunii promovată de reclamanta D.G.F.P în contradictoriu cu recurenta – pârâtă.
Cauza ilicită, invocată – de reclamant a fost analizată de ambele instanţe (fond şi apel) reţinând că pârâţii cumpărători au avut convingerea că bunul vândut aparţine vânzătorului, Consiliul Local Craiova, ţinând cont şi de dispoziţiile HG nr. 505/1998.
În condiţiile în care actul juridic de înstrăinare a fost încheiat cu bună – credinţă nu se poate reţine existenţa unei cauze ilicite, întrucât aceasta reprezintă poziţia subiectivă a părţilor faţă de actul juridic încheiat, respectiv ignorarea sau deopotrivă, cunoaşterea de către cumpărători a faptului că bunul înstrăinat nu ar aparţine vânzătorului.
Este adevărat că în contractul de asociere în participaţiune din 9 iunie 1998 încheiat între R.A.D.E.F. şi SC M.P. SRL se precizează la art. 6 că „spaţiul ce face obiectul asocierii rămâne proprietara R.A.D.E.F. dar vânzarea cumpărarea bunului în litigiu a avut loc la data de 15 martie 2001 avându-se în vedere HG nr. 505/1998 şi sentinţa civilă nr. 1928/1998 a Tribunalului Dolj, pronunţată în dosarul nr. 2267/C/1998.
Prin Protocolul încheiat la data de 12 martie 1990, Primăria Craiova, a predat, ţinând cont de în vedere dispoziţiile Legii nr. 80/1990, către D.R.C.D.F. spaţiul în litigiu care ulterior conform HG nr. 530/1991 a trecut în patrimoniul R.A.D.E.F., dar HG nr. 530/1991 a fost abrogat prin HG nr. 1281/1996 iar la data încheierii actului de vânzare - cumpărare cât şi în prezent bunul în litigiu nu se află în patrimoniul recurentei – pârâte (Legea nr. 303/2008).
Atât prin contractul de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001 (act sub semnătură privată) urmat de încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 17 aprilie 2002 (ambele contracte având ca obiect vânzarea bunului în litigiu) se precizează că vânzarea a fost efectuată în raport de HG nr. 505/1998.
Având în vedere sentinţa civilă nr. 1928/1998, conţinutul celor două contracte precum şi succesiunea în timp a actelor normative, incidente în cauză, Înalta Curte constată că ambele instanţe au apreciat corect că pârâta SC M.P. SRL nu a avut cunoştinţă de faptul că spaţiul comercial cumpărat ar aparţine altei persoane, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile nulităţii absolute pentru cauză ilicită [art. 948 alin. (4) C. civ.].
În acest sens, motivele de recurs invocate de recurent, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, instanţa de apel motivându-şi soluţia, fără argumente contradictorii, interpretând corect actul dedus judecăţii şi răspunzând la apărările făcute în apel de apelanta – reclamantă şi de apelanta – pârâtă (prin aderare la apelul reclamantei) ţinând cont de actele normative în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare – cumpărare şi la efectele unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F. R. Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 247 din 24 septembrie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1388/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 145/2010. Comercial → |
|---|
