ICCJ. Decizia nr. 1617/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1617/2010
Dosar nr. 2097/119/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. 2097/119/2008 reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. emisă de pârâta la data de 13 mai 2008 şi obligarea administratorilor de a convoca o nouă A.G.E.A. în vederea diminuării capitalului social cu respectarea dispoziţiilor legale.
Prin sentinţa civilă nr. 12 din 28 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Covasna a fost admisă în parte acţiunea formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, fiind anulată hotărârea A.G.E.A. a SC M. SA din 13 mai 2008.
În motivarea sentinţei, instanţa a arătat ca reclamanta A.V.A.S. deţine un număr de 2.365.179 acţiuni la SC M. SA reprezentând 13,4456% din capitalul social.
Prin sentinţa civilă nr. 888/2006 a Tribunalului Covasna s-a dispus restituirea în natură a unui imobil, deţinut de pârâta, conform Legii nr. 10/2001.
În cadrul A.G.E.A. din data de 13 mai 2008 a SC M. SA Sf.Gheorghe a fost adoptată hotărârea, fiind modificat capitalul social în urma restituirii imobilului cu valoarea expertizată de 409.610 lei, valoarea contabilă a imobilului fiind de 4.986 lei. Hotărârea astfel adoptată a fost apreciată ca nelegală, întrucât reducerea capitalului social conform art. 207 din Legea nr. 31/1990, a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Pornind de la dispoziţiile legii speciale, A.G.E.A. din cadrul SC M. SA era datoare să reducă capitalul social, respectiv să anuleze un număr de acţiuni aparţinând A.V.A.S., în limita valorii de 4.987,66 lei, valoarea contabilă a imobilului.
Capătul doi al acţiunii privind obligarea administratorului să convoace o nouă A.G.E.A. a fost respins ca nefondat, întrucât situaţia invocată de reclamantă excede dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Împotriva sentinţei civile nr. 12/2009 a Tribunalului Covasna a declarat apel atât reclamanta A.V.A.S. cât şi pârâta SC M. SA, apeluri ce au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 2097/119/2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că apelul A.V.A.S. este nefondat întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în condiţie în care din probatoriul administrat nu rezultă că cererea sa, în calitate de acţionar, de a convoca o nouă A.G.E.A. a fost refuzată de Consiliul de administraţie al SC M. SA.
Apelul pârâtei SC M. SA a fost respins ca nefondat întrucât modalitatea de reparare a prejudiciului a fost prevăzută prin dispozitivele legii speciale, derogatorii de la dreptul comun.
Considerând capitalul social ca expresie valorică a aporturilor asociaţilor şi având în vedere deosebirea faţă de patrimoniul societăţii, valoarea de piaţă a imobilului restituit nu se reflectă în capitalul social al societăţii, astfel că reducerea capitalului social se poate realiza doar în funcţie cu valoarea cu care activul a fost evidenţiat în capitalul social. În condiţiile în care nu a avut loc o reevaluare a întregului patrimoniu cu consecinţa majorării capitalului social, nu se poate lua în calcul reevaluarea doar a unei părţi din patrimoniu în cazul reducerii capitalului social.
În legătură cu natura juridică a sancţiunii aplicabile hotărârii A.G.A., instanţa de apel a reţinut că motivele privind încălcarea normelor legale constituie motiv de nulitate absolută şi în consecinţă faţă de dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii au fost respinse.
Împotriva deciziei nr. 72 din 25 iunie 2009 au formulat recurs atât A.V.A.S. cât şi SC M. SA.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă A.V.A.S., întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, întrucât dispoziţiile legale menţionate nu exclud posibilitatea formulării unei cereri având ca obiect obligarea administratorilor societăţii să convoace o nouă A.G.E.A. în vederea diminuării capitalului social, aceasta au atât mai mult cu cât Tribunalul Covasna a dispus anularea hotărârea A.G.E.A. a SC M. SA din 13 mai 2008.
Recurenta pârâtă SC M. SA şi-a întemeiat motivele de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal.
Eroarea principală rezultă din interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 21 pct. 7 alin. ultim din HG nr. 250/2007, fiind necesară o interpretare teleologică a normelor menţionate.
Prin hotărârea A.G.E.A. din 13 august 2008 s-a procedat la anularea acţiunilor deţinute de A.V.A.S., cu valoare de 236.517 lei, iar pentru diferenţa, până la valoarea totală de 409.610 lei, se află pe rolul Tribunalului Covasna dosar nr. 778/119/2006.
Pierderea unui activ din patrimoniul unei societăţi nu atrage automat diminuarea capitalului social.
De asemenea, acţiunea formulată de A.V.A.S. este tardivă, întrucât motivele invocate nu atrag nulitatea absolută a hotărârii, A.V.A.S. având la îndemână dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind nulitatea relativă şi ca urmare acţiunea formulată este inadmisibilă, întrucât motivele de nulitate invocate nu privesc un interes general, nu au fost încălcate norme imperative sau prohibitive.
Este evident că prin hotărârea recurată au fost aplicate greşit dispoziţiile legale, motivarea fiind străină de natura pricinii.
Art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este o normă cu caracter reparator, care are ca scop ca retrocedarea să afecteze în primul rând statul. Ca urmare hotărârea A.G.E.A. nu este o simplă formalitate cu efecte contabile, pentru a o judeca doar din perspectiva contabilă.
Examinând recursurile formulate în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate se constată că recursurile sunt nefondate.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reglementează două ipoteze respectiv lipsa de temei legal a hotărârii cât şi aplicarea greşită a legii, dar recurenta A.V.A.S. evocând dispoziţiile legaleprecitate arată că în mod greşit instanţa de apel a aplicat dispoziţiile Legii nr. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 reglementează condiţiile şi procedura după care acţionarii pot cere convocarea A.G.A. Astfel, alin. (1) din textul de lege menţionat îngăduie unui acţionar sau grup de acţionari, care deţin cel puţin 5% din capitalul social, să solicite organelor competente să convoace A.G.A. Persoanele solicitate nu au dreptul să refuze efectuarea convocării cerute de acţionar în condiţiile alin. (1).
Ca urmare, pentru ca administratorii să aibă obligaţia convocării A.G.A. în temeiul art. 119 din Legea nr. 31/1990 trebuie îndeplinite două condiţii – să existe o cerere în acest sens, formulată de acţionari; problema ce se solicită a fi supusă adunării generale să fie de competenţa acesteia. Numai în cazul în care administratorii nu îşi îndeplinesc obligaţiile menţionate, devin aplicabile dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în sensul că, convocarea adunării va putea fi ordonată de instanţa de la sediul societăţii.
Faţă de considerentele expuse, se reţin că instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, motivul de recurs invocat de A.V.A.S. şi întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nefiind incident.
Şi recursul formulat de recurenta pârâtă SC M. SA, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., este nefondat.
Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează trei ipoteze şi anume: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină; motivele hotărârii sunt contradictorii; hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura principii dar în speţa de faţă instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând nicio contrarietate între considerentele hotărârii sau între acestea şi dispozitiv, astfel că nu pot fi primite criticile referitoare la nemotivarea deciziei atacate, cum nici cele referitoare la motivarea contradictorie. Invocarea dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 31/1990 privind reducerea capitalului social a fost făcută în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care statuează că, după emiterea actului de restituire, societatea comercială deţinătoare va decide reducerea capitalului social, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990.
Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează situaţiile în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind clare şi precise dar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta critică de fapt aplicarea greşită a legii.
Recurenta este în eroare asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., legea sancţionând denaturarea sau schimbarea înţelesului unei convenţii iar sub acest aspect soluţia este dată cu respectarea cadrului şi limitelor procesuale, instanţa pronunţându-se asupra cererii de nulitate absolută a hotărârii A.G.E.A. a SC M. SA în raport de temeiurile de drept indicate în cererea de chemare în judecată.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă.
Astfel, A.V.A.S. este acţionar al SC M. SA, cu un procent de 13,4456% din capitalul social.
Prin sentinţa civilă nr. 888/2006 a Tribunalului Covasna s-a dispus restituirea în natură a unui imobil deţinut de SC M. SA. În considerentele sentinţei de restituire în natură a imobilului s-a reţinut că potrivit art. 20 pct. 7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, valoarea de referinţă a imobilului este valoare de înregistrare în activul patrimonial al unităţii deţinătoare de la data intrării în vigoare a legii.
Drept urmare, s-a reţinut că A.V.A.S. este acţionar minoritar al SC M. SA iar valoarea acţiunilor deţinute de aceasta (13,4456% din capitalul social) este mai mare decât valoarea corespunzătoare a imobilului în litigiu. În condiţiile în care prin hotărârea de restituire în natură a bunului s-a reţinut în raport de dispoziţiile art. 20 pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 că valoarea de referinţă a imobilului este valoarea înregistrată în activul patrimonial al unităţii deţinătoare iar valoarea acţiunilor deţinute de A.V.A.S. este mai mare decât valoarea imobilului în litigiu, în mod corect s-a dispus nulitatea hotărârii A.G.E.A. din 2008, prin care s-a hotărât ca valoare de referinţă, valoarea de circulaţie a imobilului restituit în natură.
Potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, după emiterea actului de restituire, societatea comercială deţinătoare va decide reducerea capitalului social, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, prin diminuarea cotei de participare a statului în mod corespunzător cu valoarea bunului restituit. Este adevărat că dispoziţiile legale evocate nu stabilesc o valoarea de referinţă a bunului restituit dar prin Normele metodologice de aplicare a legii aprobate prin HG nr. 498/2003 (în prezent abrogată) s-a stabilit că valoarea de referinţă este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unităţii deţinătoare la data intrării în vigoare a legii (dispoziţii legale reţinute şi în sentinţa civilă nr. 888/2006).
Ca urmare, recurenta pârâtă prin organele de conducere avea posibilitatea legală de a reduce capitalul social conform art. 207 din Legea nr. 31/1990 cu respectarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare a legii, instanţa de apel dând o interpretare corectă a legii în raport de considerentele expuse.
Reclamanta A.V.A.S. a solicitat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din 2008 fiind adoptată cu fraudarea legii. Prin fraudarea legii se înţelege acea operaţiune care constă în folosirea anumitor dispoziţii legale la încheierea unui act juridic, în scopul de a încălca alte dispoziţii legale imperative. Ca atare motivele de nulitate invocate de recurenta reclamantă cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi pârâta SC M. SA Sf. Gheorghe împotriva deciziei 72 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi pârâta SC M. SA Sf. Gheorghe împotriva deciziei 72/AP din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1613/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1624/2010. Comercial → |
|---|
