ICCJ. Decizia nr. 1627/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1627/2010
Dosar nr. 282/84/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nr. 1493 din data de 19 iunie 2009 Tribunalul Sălaj, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL Zalău în contradictoriu cu pârâta SC L.C. SRL Bucureşti în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 235.813 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii efectuate de reclamantă la obiectivul SC S. SA Zalău plus dobânda legală aferentă calculată de la data pronunţării hotărârii şi până la achitarea efectivă a sumei datorate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut din analiza materialului probator administrat că în baza contractului de colaborare din 18 septembrie 2006 şi a comenzi din 25 octombrie 2006, reclamanta a efectuat o serie de lucrări de construcţii la obiectivul SC S. SA Zalău lucrări individualizate în procesele-verbale de recepţie încheiate pe parcursul executării lucrărilor a căror valoare totală a fost stabilită la suma de 954.463,93 lei potrivit raportului de expertiză dispus în cauză.
Având în vedere sumele achitate de către pârâtă în contul lucrărilor executate, Tribunalul a constatat că pârâta mai datorează cu titlu de debit neachitat suma de 253.813 lei.
2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, susţinând, în esenţă, că preţurile pentru lucrările efectuate avute în vedere, au fost impuse unilateral de reclamantă fără o fundamentare prin documente justificative; sub un alt aspect pârâta a criticat şi raportul de expertiză omologat de prima instanţă arătând că există o diferenţă semnificativă între lucrurile efectuate, calitatea acestora şi preţurile aplicate.
Prin Decizia civilă nr. 154 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă constatând că suma reţinută de prima instanţă ca rest de plată neachitat a fost stabilită corect prin luarea în considerare a pretenţiilor avute în vedere de expertul desemnat în cauză, preţuri care au fost ajustate, în conformitate cu indicatorul de norme de deviz aplicat de expert.
În ce priveşte critica privind calitatea lucrărilor instanţa de apel a reţinut că s-au plătit lucrările pentru care s-au încheiat procesele verbale de recepţie semnate de reprezentanţii părţilor, în cuprinsul cărora s-a menţionat expres că lucrarea corespunde din punct de vedere al condiţiilor impuse în caietul de sarcini, suma stabilită de prima instanţă vizând exclusiv lucrurile efectiv realizate.
3. Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2009, pârâta SC L.C. SRL a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel solicitând în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticile formulate în dezvoltarea recursului fiind structurate pe următoarele aspecte:
- Cu privire la expertiza efectuată în cauză recurenta a susţinut că se impunea efectuarea unei noi expertize de specialitate care să explice cu mai multă rigoare modalitatea de calcul a preţului lucrurilor, ţinând cont de costurile materialelor şi calitatea lucrărilor. Potrivit recurentei în cauză expertul desemnat nu a efectuat analize şi încercări asupra materialelor puse în operă, iar obiecţiunile formulate la expertiză au fost respinse de prima instanţă, şi instanţa de apel, care, deşi a reţinut că preţurile au fost ajustate nu a dispus refacerea raportului de expertiză pentru a verifica modalitatea de stabilire a preţurilor.
- Sub un al doilea aspect recurenta susţine că hotărârile pronunţate în cauză nu sunt fundamentate în drept, în condiţiile în care intimata-reclamantă nu a invocat ca temei al acţiuni introductive răspunderea contractuală, iar instanţele nu au clarificat această chestiune, în considerentele hotărârilor pronunţate.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că pârâta a primit şi acceptat facturile transmise pentru plata lucrărilor, fără obiecţiuni, valoarea lucrărilor la care a fost obligată fiind confirmată de expertiza tehnică dispusă în cauză.
4. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate, Decizia atacată, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Cu privire la motivele de nelegalitate invocate, se impune o primă observaţie esenţială, în raport şi de cerinţele impuse de dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ. în sensul indicării şi dezvoltării separate a fiecărui motiv de recurs, exigenţe care se circumscriu actualei reglementări a recursului, cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi de reformare, admisibilă pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
În cauză recurenta, indică generic, motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. fără să-şi sistematizeze explicit argumentele aduse fiecărei ipoteze din art. 304 C. proc. civ. invocate.
Or, instanţa de recurs nu se poate substitui părţii sub acest aspect ce ţine de modul în care şi-a conceput apărarea în această cale de atac pe care o exercită, deoarece şi-ar încălca obligaţia de imparţialitate impusă de lege.
Dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. permit instanţei de recurs să intervină numai în situaţia indicării greşite a motivelor de recurs, dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrareaîntr-unul din motivele prevăzute de art. 304, condiţie care nu este îndeplinită în cauză cu privire la motivele întemeiate pe art. 304 pct. 7 şi 8 care vizează nemotivarea hotărârii şi interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii.
2. Criticile recurentei cu privire la raportul de expertiză tehnică dispus în cauză, şi la nepronunţarea instanţei de apel asupra cererii de completare a raportului nu se subsumează conţinutului motivelor prevăzute de pct. 7 şi 8 din art. 304.
Distinct de acestea, obiectivele expertizei dispuse în faţa primei instanţe, au fost stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2008, cu participarea pârâtei recurente la dezbateri, iar potrivit celor consemnate în încheiere, pârâta, nu a formulat obiecţiune cu privire la calitatea materialelor şi a lucrărilor executate, pentru a putea solicita, cu temei, refacerea sau completarea raportului de expertiză, aspecte care sunt reţinute şi în considerentele deciziei date în apel.
3. Şi critica cu privire la verificarea temeiului legal al obligării sale la plata diferenţei de preţ, se vădeşte nefondată.
Prin motivele de apel pârâta nu a pus în discuţie, izvorul obligaţiilor reciproce asumate de părţi prin contractul de colaborare din 18 septembrie 2006, având ca obiect executarea unor lucrări de construcţii montaj de către reclamantă în calitatea de prestator, respectiv natura contractuală a obligaţiei sale de plată a preţului lucrărilor executate, criticile sale vizând întinderea obligaţiei de plată. Cu ocazia dezbaterilor în fond a apelului, pârâta a precizat expres că nu contestă obligaţia de plată ci doreşte ca preţul lucrurilor executate să fie corect stabilit.
Instanţa de apel, în considerentele hotărârii a răspuns punctual acestei critici constatând că preţurile lucrurilor stabilite prin raportul de expertiză au avut în vedere procesele verbale de recepţie semnate de reprezentanţii ambelor părţi.
În alte cuvinte instanţa de apel a examinat apelul în raport de criticile formulate care nu au vizat temeiul contractual al răspunderii apelantei, context în care recurenta-pârâtă nu poate, omisso medio să invoce această critică pentru prima oară în faţa instanţei de recurs sau să susţină că această chestiune nu a fost examinată şi motivată de instanţa de apel, în condiţiile în care nu a contestat natura contractuală a raporturilor comerciale stabilite de părţi.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat constatând că argumentele recurentei nu relevă niciun aspect de nelegalitate de natură să conducă la reformarea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 154 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1626/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1629/2010. Comercial → |
|---|
