ICCJ. Decizia nr. 1624/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1624/2010
Dosar nr. 3018/118/2007
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa reclamantul A.R.M. a chemat în judecată pârâţii SC D.P. SRL şi SC O. SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii A.G.A SC O. SRL din 5 iunie 2006, în ce priveşte pct. 7 raportat la caracterul acesteia de manifestare de voinţă exteriorizată a asociaţilor în vederea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului din comuna Limanu, şi în ce priveşte valoarea acesteia ca şi mandat de reprezentare a societăţii comerciale de către cei doi asociaţi la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare;
- constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 16 iunie 2006, încheiat între cele două pârâte, cu privire la imobilul situat la adresa mai sus menţionată, alcătuit din teren şi construcţie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a încheiat un contract de închiriere al imobilului sus menţionat, către SC E.C. SRL, situaţie ce i-a determinat pe ceilalţi doi asociaţi să adopte hotărârea din 2006 prin care au hotărât înstrăinarea imobilului către SC D.P. SRL. Înstrăinarea s-a făcut în scopul prejudicierii intereselor reclamantului. Reclamantul a mai susţinut că manifestarea de voinţă a SC O. SRL în cadrul hotărârii A.G.A. din 5 iunie 2006 este afectată de condiţia nulităţii, întrucât nu a fost exprimat în forma autentică prevăzută de lege. Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, reclamantul a arătat că lipseşte consimţământul vânzătorului întrucât acesta nu a fost exteriorizat în forma obligatorie a unei procuri autentice, ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 948, art. 1303 C. civ., art. 58 din Legea nr. 36/1995, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 247/2005.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 137 din data de 25 septembrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamant.
Pârâta SC D.P. SRL a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului, excepţie respinsă de către instanţă prin încheierea din data de 18 septembrie 2007.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că hotărârea A.G.A. din 5 iunie 2006 a fost adoptată cu respectarea cerinţelor impuse de Legea nr. 31/1990. Faţă de neseriozitatea preţului de vânzare al imobilului Tribunalul a reţinut netemeinicia acestui motiv de ce vreme preţul de achiziţionare a fost de 74.000 euro, iar imobilul a fost vândut cu suma de 80.000 euro.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 123/COM din 29 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Instanţa de apel, examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate a reţinut că instanţa de fond în mod temeinic şi legal şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 701 din Legea nr. 31/1990 atât timp cât singurul mijloc fix al societăţii a fost înstrăinat cu acordul prealabil al adunării generale luat cu cvorumul prevăzut de actul constitutiv, hotărârea A.G.A. fiind adoptată cu respectarea cerinţelor impuse de Legea nr. 31/1990. Dispoziţiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 nu sunt aplicabile în speţă, întrucât la întocmirea actului în formă autentică nu este necesară forma ad validitatem pentru hotărârea A.G.A. De asemenea, Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute nici celelalte motive de nulitate respectiv art. 2 din Legea nr. 247/2005, precum şi art. 1303 C. civ., întrucât nu au fost produse dovezi conform art. 1169 C. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin criticile formulate, care nu au fost încadrate în motive de nelegalitate, recurentul a susţinut următoarele:
- hotărârea instanţei de fond şi de apel se întemeiază pe aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 701 din Legea nr. 31/1990, care nu erau în vigoare la momentul încheierii actului atacat;
- actul juridic în litigiu, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 nu putea fi încheiat decât în formă autentică, motiv pentru care manifestarea de voinţă a vânzătorului trebuia întocmită tot în formă autentică;
- întrucât asociaţii care au semnat contractul nu s-au legitimat cu procură autentică, lipseşte consimţământul vânzătorului, deoarece acest consimţământ nu a fost exteriorizat în forma obligatorie a unei procuri autentice;
- în cauză este aplicabil principiul constatării nulităţii în mod subsecvent a actului juridic încheiat în baza unui act afectat de nulitate absolută, constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii A.G.A. atrăgând nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare;
Înalta Curte, a luat în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu de către instanţă, ca o chestiune prealabilă, în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul in actuala reglementare este conceput drept cale de atac extraordinara, care poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele limitativ prevăzute de pct. 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din expunerea motivelor de recurs, rezultă că recurentul nu a încadrat criticile formulate în motive de nelegalitate conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurată reprezentând o succesiune de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanţei nu-i revine obligaţia să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, daca motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Prin cererea de recurs reclamantul, a reluat criticile invocate în faţa instanţei de apel, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
Indicarea de către recurent a unor dispoziţii legale, nu atrage automat cerinţa motivării recursului în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerinţe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerinţe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.
În alţi termeni faţa de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de reclamant, în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamantul A.R.M. împotriva deciziei civile nr. 123/COM din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1617/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1625/2010. Comercial → |
|---|
