ICCJ. Decizia nr. 1626/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1626/2010
Dosar nr. 5943/100/2007
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş reclamanţii SC C. SRL Baia Mare şi SC G. SRL Baia Mare au solicitat obligarea pârâtei SC M.U.M. Baia Mare la plata sumei de 166.084,88 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, reprezentând contravaloarea lucrărilor prestate la obiectivul închidere şi extindere terasa SC M.U.M., conform contractului de prestări servicii din 18 aprilie 2004 şi a actului adiţional la acest contract. De asemenea, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi de la data scadenţei facturilor şi până la achitare, conform art. 6 din contract.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului din 2004 şi a actului adiţional din 2004, cerere care nu a fost timbrată.
Prin sentinţa civilă nr. 2029 din data de 17 iunie 2009, Tribunalul Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantelor, a obligat pârâta să plătească reclamantei SC G. SRL Baia Mare suma de 167.581 lei; a respins cererea de reactualizare în raport cu inflaţia a sumei de mai sus, precum şi cererea de penalităţi cu începere de la scadenţa facturilor; a obligat pârâta la penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi cu începere de la data pronunţării prezentei până la achitare; a anulat cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că între reclamante şi pârâtă s-a încheiat un contract de antrepriză, având ca obiect extinderea şi închiderea terasei la SC M.U.M. Baia Mare, valoarea lucrărilor fiind stabilită la suma de 250.000 lei inclusiv TVA. Termenul de efectuare a lucrărilor a fost decalat prin act adiţional de la 15 august 2004 la 10 decembrie 2004. Plata facturilor a fost prevăzută că se efectuează în termen de 10 zile de la emitere iar pentru neplata în termen s-a prevăzut o penalitate de 0,15% pe zi de întârziere. Anteprenorul a propus şi pârâta a acceptat ca plăţile în numerar să fie efectuate către reclamanta SC C. SRL iar plăţile prin virament către SC G. SRL. Tribunalul a reţinut concluziile expertizei efectuate în cauză prin care s-a stabilit că antreprenorul a efectuat lucrări în valoare totală de 3.905.889.508 lei vechi din care s-au achitat 2.280.081.661 lei. Tribunalul a respins apărările pârâtei în ceea ce priveşte prescripţia dreptului material la acţiune, a nulităţii contractului de antrepriză, necunoaşterea efectuării de către reclamante a lucrărilor suplimentare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea în tot hotărârii, în sensul respingerii acţiunii. De asemenea, sentinţa a fost apelată de către reclamanta SC C. SRL Baia Mare, prin care a solicitat admiterea cererii privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 179 din 24 noiembrie 2009, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 166.084,88 lei ; a admis apelul declarat de pârâte şi a obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi calculate la valoarea debitului restant începând cu data scadenţei fiecărei facturi şi până la achitarea integrală a debitului fără ca valoarea totală a penalităţilor să depăşească cuantumul debitului asupra căruia sunt calculate.
Instanţa de apel, analizând cererile de apel prin prisma criticilor invocate a reţinut că esenţial în soluţionarea litigiului este interpretarea actului adiţional la contractul de antrepriză, potrivit căruia reclamanta SC C. SRL în calitate de anteprenor aduce un subanteprenor care să execute o parte din lucrări, cu acordul expres al pârâtei. În raport de acest act, cele două reclamante au calitate procesuală. Din punct de vedere al valorii facturilor neachitate, Curtea a achiesat soluţiei pronunţată de prima instanţă. Curtea a apreciat întemeiat apelul declarat de pârâtă, sub aspectul încălcării de către instanţa de fond a principiului disponibilităţii, fiind admisă acţiunea pentru o sumă mai mare decât cea solicitată, rezultată în urma efectuării expertizei contabile, fără ca reclamantele să fi depus o precizare de acţiune în acest sens. Apelul declarat de reclamante a fost apreciat ca întemeiat, în raport de faptul că suma la care a fost obligată pârâta este datorată conform facturilor fiscale, iar conform clauzelor contractuale pârâta datorează şi penalităţi de întârziere, plafonate la nivelul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.
Decizia sus menţionată a fost recurată de către pârâta SC M.U.M. Baia Mare, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care a indicat şi dezvoltat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta pârâta SC M.U.M. Baia Mare nu a fost însoţit de dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantum de 2.284,44 lei şi de timbrul judiciar de 5 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 7 mai 2010 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar (dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 7 mai 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, şi respectiv art. 35 pct. 1 şi 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările şi completările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
În considerarea culpei procesuale a recurentei în declanşarea litigiului de faţă, coroborat cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa va obliga recurenta la plata către intimata SC G. SRL Baia Mare a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces şi probate conform art. 1169 C. civ., în cuantum de 2.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta SC M.U.M. Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 179 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamantă SC G. SRL Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1625/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1627/2010. Comercial → |
|---|
