ICCJ. Decizia nr. 1702/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1702/2010
Dosar nr. 2716/113/2006
Şedinţa publică de la 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC R.F. SRL Brăila în contradictoriu cu pârâtele SC T.C. SRL Brăila şi SC M.B. SA Galaţi prin Sucursala Brăila, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 837/FC din 29 noiembrie 2007.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 19/A din 1 aprilie 2009.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susţinând că, în urma licitaţiei organizată de Fondul Proprietăţii de Stat, a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 17 februarie 1998, prin care a dobândit de la predecesoarea SC M. SA Galaţi prin Sucursala Brăila dreptul de proprietate asupra activului magazinului situat în municipiul Brăila şi că pentru acest motiv a solicitat evacuarea pârâtei din acest spaţiu .
De asemenea, a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii pentru că instanţa a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1998 este menţionată suprafaţa desfăşurată de 455,03 mp, iar prin motivarea sa instanţa a reţinut că apelanta nu stăpâneşte decât 237,01 mp pentru care plăteşte impozitele, că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât nu a avut în vedere toate probatoriile administrate în cauză, omiţând să se pronunţe asupra unora dintre acestea.
La data de 8 martie 2010 recurenta reclamantă a formulat precizări prin care a invocat incidenţa dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., motivând că instanţa nu i-a încuviinţat efectuarea unei expertize de specialitate însoţită de obiective şi că instanţa a încuviinţat proba intervenientei care a solicitat un expert imobiliar, obiecţiunile la expertiză fiindu-i respinse, că nu i-a încuviinţat proba cu acte şi interogatoriu, că instanţa nu a analizat contractele de închiriere depuse de aceasta, că plăteşte impozit pe suprafaţa de 455,03 mp şi nu pentru 237,01 mp, motive care nu au fost invocate prin recursul declarat, în termenul prevăzut de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., atrăgând sancţiunea nulităţii recursului.
Înalta Curte constată nulitatea recursului pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., cum motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. şi cum motivele invocate prin precizările la recurs nu au fost invocate în termenul legal sub sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nul recursul dedus judecăţii, aşa cum a fost declarat şi precizat.
Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în prezenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Se reţine că intimatele SC T.C. SRL Brăila şi SC M.B. SA Galaţi prin Sucursala Brăila au solicitat cheltuieli de judecată şi au probat aceste cheltuieli aşa cum rezultă din dovezile existente la filele 61, 62 şi 66 din dosarul de recurs, astfel încât cererile privind cheltuielile de judecată urmează a fi admise şi obligată recurenta să plătească intimatei pârâte SC T.C. SRL Brăila suma de 700 lei cheltuieli de judecată şi intimatei pârâte SC M. SA Galaţi prin Sucursala Brăila suma de 5.950 lei cu acelaşi titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta SC R.F. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 19/A din 1 aprilie 2009 Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Obligă recurenta să plătească intimatei pârâte SC T.C. SRL Brăila suma de 700 lei cheltuieli de judecată şi intimatei pârâte SC M. SA Galaţi prin Sucursala Brăila suma de 5.950 lei cu acelaşi titlu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1681/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1703/2010. Comercial → |
|---|
