ICCJ. Decizia nr. 1703/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1703/2010
Dosar nr. 2566/62/2007
Şedinţa publică de la 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA Braşov, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională, a obligat-o pe pârâta SC L.L.C. SA Bucureşti să plătească reclamantei suma de 149.590,78 lei contravaloare lucrări executate şi neachitate, 155.861,95 lei penalităţi de întârziere şi 18.999,12 lei garanţie de bună execuţie, a obligat-o pe pârâta reconvenţională SC P. SA Braşov să plătească reclamantei reconvenţionale suma de 115.769,73 lei penalităţi de întârziere şi 40.287,05 lei contravaloare materiale achitate şi nelivrate, respingând restul pretenţiilor formulate de părţi şi compensând cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentinţe atât reclamanta cât şi pârâta au declarat apel, care au fost soluţionate de către Curtea de Apel Braşov, secţia comercială prin decizia nr. 112/AP din 30 octombrie 2009.
Judecând apelurile, instanţa de apel a respins apelul declarat de reclamanta SC P. SA Braşov, a admis apelul pârâtei SC L.L.C. SA Bucureşti şi, în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că a redus cuantumul penalităţilor de întârziere la care a fost obligată pârâta de la 155.861,95 lei la suma de 153.800 lei, păstrând restul dispoziţiilor hotărârii.
De asemenea, a dispus compensarea obligaţiilor reciproce dintre părţi până la concurenţa sumei de 156.056,78 lei şi a dispus obligarea apelante - reclamantei SC P. SA Braşov la plata către apelanta pârâtă SC L.L.C. SA Bucureşti a sumei de 87,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva hotărârii instanţei de apel pârâta SC L.L.C. SA Bucureşti a declarat recurs susţinând că instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, instanţa în mod greşit înlăturând susţinerile sale cu privire la nedatorarea garanţiei de bună execuţie în condiţiile în care procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nu s-a încheiat, iar expertul a concluzionat că nu datorează garanţia de bună execuţie, neînţelegând unde este culpa societăţii recurente, aşa încât conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a cerut admiterea recursului.
De asemenea a invocat faptul că decizia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece fiind operată compensaţia legală între datoriile existente între părţi nu mai exista posibilitatea calculării unor penalităţi de întârziere după această compensare şi a solicitat reducerea penalităţilor de întârziere de la suma de 153.800 lei la suma de 4.209,29 calculată conform suplimentului la expertiză.
La data de 12 mai 2010 reclamanta SC P. SA Braşov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi cheltuieli de judecată.
Înalta Curte constată nulitatea recursului pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând motivele invocate Curtea constată că niciunul dintre acestea nu îndeplinesc condiţiile cerute de art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ. în sensul că, în recursul declarat, reclamanta a prezentat doar situaţia de fapt, neinvocând motive care să justifice nelegalitatea hotărârii atacate conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi că din dezvoltarea motivelor de recurs nu se poate face o încadrare într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Conform art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nul recursul dedus judecăţii.
Având în vedere că intimata reclamantă SC P. SA Braşov a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariul de expert, pe care însă nu le-a dovedit, cererea acesteia urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta SC L.L.C. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 112/AP din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Respinge cererea formulată de intimata reclamantă SC P. SA Braşov privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1702/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1704/2010. Comercial → |
|---|
