ICCJ. Decizia nr. 1708/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1708/2010
Dosar nr. 17386/3/2007
Şedinţa publică de la 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 18 mai 2007 sub nr. 17386/3/2007, reclamanţii N.G., SC A.P.L. SA au chemat în judecată pe pârâta A.D.S., solicitând tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constate că SC A.P.L. SA este proprietara suprafeţei de 142 ha neagricol ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate printr-un mod atipic, respectiv prin cumpărarea întregului pachet de acţiuni al SC A.P.L. SA, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare la 21 iunie 2007, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. În motivarea cererii a menţionat că reclamanţii nu justifică un interes propriu pentru o atare acţiune în constatare, o eventuală hotărâre neputând singură să constituie refacerea sau consolidarea dreptului de proprietate.
Prin precizările depuse la 7 decembrie 2007 şi 18 ianuarie 2008 reclamanţii au identificat terenul de 142 ha prin indicarea tarlalelor şi parcelelor.
La termenul din 15 ianuarie 2008 tribunalul a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Prin sentinţa comercială nr. 1104 din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 17386/3/2007 s-a admis excepţia inadmisibilităţii. S-a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanţii N.G. şi SC A.P.L. SA, în contradictoriu cu pârâta A.D.S., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut că reclamanţii au la îndemână acţiunea în realizare privind obţinerea titlului de proprietate asupra terenului şi având în vedere dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., acţiunea astfel cum a fost precizată este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel N.G. şi SC A.P.L. SA, iar prin Decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în mod corect instanţa de fond a respins cererea ca inadmisibilă atât timp cât apelanţii-reclamanţi au la îndemână o acţiune în realizare privind obţinerea titlului de proprietate.
S-a mai reţinut că în mod corect tribunalul a făcut distincţie între capitalul social şi patrimoniul societăţii plecând de la obiectul contractului de vânzare acţiuni din 10 februarie 2003 şi anume, transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 779212 acţiuni, la valoarea nominală de 19.480.000 mii lei, reprezentând 100% din capitalul social al SC A.P.L. SA. Este cunoscut faptul că prin capitalul social al unei societăţi comerciale se înţelege expresia valorică a totalităţii aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii, el având o dublă semnificaţie: contabilă (nu are o existenţă reală, concretă, ci reprezintă o cifră convenită de asociaţi) şi juridică (constituie gajul general al creditorilor societăţii). Din definiţia capitalului social rezultă că aceasta este distinctă de noţiunea patrimoniului societăţii care este constituit din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii SC A.P.L. SA şi N.G. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-au susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţa de apel considerând corectă soluţia Tribunalului înlătură criticile de apel neargumentând soluţia ei. A luat în discuţie criticile într-un mod superficial, nemotivându-le şi reţinând doar că, cererea reclamanţilor este inadmisibilă raportat la situaţia de fapt.
- Aflată într-o gravă eroare cu privire la înţelegerea obiectului cererii Curtea a înlăturat criticile apelantei şi a reţinut greşit inadmisibilitatea cererii.
- SC A.P.L. SA este proprietara terenului neagricol în suprafaţă de 142 ha, acesta făcând parte din patrimoniul societăţii, fiind parte din aportul în natură la capitalul social al societăţii, ce a fost majorat conform H.G. nr. 500/1994.
- Legea nr. 15/1990 şi H.G. nr. 500/1994 au stabilit că societăţile ce au în patrimoniul lor terenuri (sau orice alte bunuri mobile şi imobile, mijloace fixe) sunt proprietatea acestora. Prin cele două acte normative s-a stabilit calitatea de proprietar a societăţii, modul de dobândire fiind legea.
- Societatea recurentă a dobândit prin lege dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, care, chiar şi după achiziţionarea pachetului total de acţiuni de către alt acţionar, au rămas în patrimoniul societăţii, lipsind-o doar de suportul material, instrumentum. Acestea au fost evidenţiate chiar în dosarul de prezentare ce a stat la baza licitaţiei, figurând ca atare în Registrul Comerţului.
Intimata ADS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat .
Recurenţii au depus note scrise şi înscrisuri solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat întrucât hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei, cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Recurenţii au invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziţii este formală, deoarece ele nu vizează interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii sau natura, ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanţa de apel s-a pronunţat în raport de obiectul determinat al cererii - acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. - nefiind în eroare cu privire la acest obiect şi a respins corect cererea ca inadmisibilă, astfel că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident.
Nu sunt fondate nici criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Art. 111 C. proc. civ., derogând de la dreptul comun în materie, adică art. 109 C. proc. civ., care consacră acţiunea în realizare prevede că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei unui drept, acţiune care însă nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Textul instituie caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, finalitatea urmărită de legiuitor fiind aceea că în măsura în care este posibil atunci când s-a încălcat un drept restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe calea acţiunii în realizare.
În cauză reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 111 C. proc. civ.
Din modul de formulare a acţiunii rezultă că scopul urmărit de reclamanţi este acela de a-şi constitui un titlu care să ateste dreptul de proprietate asupra terenului neagricol în suprafaţă de 142 ha.
O asemenea solicitare nu poate fi valorificată decât printr-o acţiune în realizare privind obţinerea titlului de proprietate asupra terenului.
Prin urmare reclamanţii nu aveau la îndemână o acţiune în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., încât corect a fost admisă excepţia de inadmisibilitate.
Instanţele au reţinut corect că acţiunea în constatare promovată de reclamanţi, în temeiul art. 111 C. proc. civ. este inadmisibilă întrucât reclamanţii aveau la îndemână acţiunea în realizare privind obţinerea titlului de proprietate asupra terenului neagricol în suprafaţă de 142 ha.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii N.G. şi SC A.P.L. SA împotriva Deciziei comerciale nr. 23 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1706/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1709/2010. Comercial → |
|---|
