ICCJ. Decizia nr. 1720/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1720/2010
Dosar nr. 42424/3/2008
Şedinţa publică de la 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3470 din 2 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea prin care A.V.A.S. Bucureşti a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale extraordinare din 8 mai 2008 a acţionarilor societăţii pârâte SC F. SA Bucureşti, hotărâre prin care se aprobase scoaterea la vânzare a unui număr de 29 spaţii comerciale şi a unui teren în suprafaţă de 130.359 mp. situat în Voluntari, judeţul Ilfov, aparţinând societăţii.
Instanţa de fond a reţinut că prin respectiva hotărâre nu au fost încălcate dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 deoarece în hotărâre s-a făcut menţiunea expresă că obiectul vânzării îl formează doar cele 29 spaţii comerciale, nu şi terenurile pe care acestea sunt situate - cum a susţinut reclamanta - pentru care pârâta nu a obţinut încă certificat de atestare a dreptului de proprietate. Terenul din Voluntari, scos la vânzare, face parte din categoria activelor pentru care societatea avea titlu de proprietate, aşa încât, nu a fost reţinută opinia reclamantei în sensul că acest teren a fost inclus doar pentru a disimula nelegalitatea vânzării şi a celorlalte terenuri, reclamanta nedovedind reaua-credinţă a pârâtei sub acest aspect, aşa cum a susţinut, ci, din contră, s-a apreciat tocmai dovada unei bune-credinţe a acesteia întrucât nu a hotărât decât vânzarea acelor bunuri pentru care avea titlu de proprietate.
De asemenea s-a apreciat că prin hotărârea de a fi vândut terenul din Voluntari cu preţul de 9.177.834 RON - preţ net superior valorii de 780,5 milioane ROL inclusă în 1994 în patrimoniul societăţii după obţinerea titlului de proprietate din 4 februarie 1994 şi majorarea corespunzătoare a capitalului social prin Hotărârea A.G.A. din 21 septembrie 1994 - n-au fost încălcate nici dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 31/1990 sau alte dispoziţii din Legea nr. 81/1991, deoarece operaţiunea de reevaluare a imobilelor din patrimoniul unei societăţi produce efecte doar asupra sporirii valorii contabile a patrimoniului, fără ca acţionarii să obţină un profit (A.V.A.S. deţinând 5.94% din capitalul societăţii pârâte) aşa încât, neîndeplinirea obligaţiei privind înregistrarea în contabilitate a diferenţelor favorabile rezultate din reevaluare nu este de natură a atrage invalidarea hotărârii acţionarilor de valorificare a terenurilor din patrimoniu.
În consecinţă, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 455 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că decizia privind scoaterea la vânzare a celor 29 de spaţii comerciale a vizat, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond şi a precizat şi pârâta prin adresa din 13 mai 2008 comunicată reclamantei, doar spaţiile comerciale nu şi cota-parte indiviză din terenul situat sub blocurile la parterul cărora sunt situate aceste spaţii.
În consecinţă în speţă nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 2 din titlul X al Legii 247/2005 - deoarece prin hotărârea acţionarilor atacată s-a decis numai scoaterea acestor spaţii la vânzare şi nu şi transmiterea dreptului de proprietate - nici dispoziţiile art. 322 din O.U.G. nr. 88/1997 deoarece majorarea capitalului social cu valoarea terenului din Voluntari avusese loc cu mult înainte de apariţia acestui act normativ, în 1994, la iniţiativa chiar a fostului F.P.S., atunci acţionar majoritar, care evaluase terenul conform dispoziţiilor H.G. nr. 864/2001, majorarea producându-se cu mult înainte de privatizarea societăţii pârâte, ce a avut loc în anul 2000.
În consecinţă nu au fost primite criticile apelantei privind încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 nici cele ale art. 6 şi 7 din H.G. nr. 864/1991, cu atât mai mult cu cât aceste ultime dispoziţii vizează societăţile la care statul este acţionar majoritar şi nu pe cele unde este acţionar minoritar, caz în speţă.
De asemenea, nu a fost primită nici critica vizând încălcarea dispoziţiilor art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, deoarece, în speţă, s-a probat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de reevaluare şi includere în rezerve a diferenţelor favorabile rezultate din această operaţiune încă de la sfârşitul anului 2007, conform expertizei efectuată în cauză şi notei contabile depuse în dosarul de fond, aşa încât apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că decizia din apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, art. 6 şi 7 din H.G. nr. 864/2001 precum şi a dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 31/1990, întrucât societatea pârâtă nu a procedat la evaluarea terenurilor la valoarea de piaţă şi nici la reevaluarea patrimoniului anterior adoptării hotărârii de vânzare a activelor menţionate.
Instanţa de apel, înlăturând argumentele sale şi susţinerile făcute în legătură cu normele de drept invocate, a lezat interesul său ca reprezentant al statului în acţionariatul societăţii, fiind validată greşit o hotărâre a acţionarilor prin care s-au vândut terenuri importante din patrimoniul pârâtei.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei ca temeinică şi legală.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica recurentei privind încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 de către instanţa de apel este nefondată deoarece, potrivit acestui text, „în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului...”, cerinţe care în speţa de faţă nu sunt îndeplinite întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate privind terenul din Voluntari a fost obţinut în 1994, înainte de privatizarea ce a avut loc în anul 2000 iar majorarea capitalului social s-a făcut chiar la solicitarea A.V.A.S., atunci acţionar majoritar, prin hotărârea A.G.E.A. din 21 septembrie 1994, situaţie corect reţinută de instanţa de apel.
De asemenea, Curtea apreciază că instanţa de apel, corect a apreciat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 864/1991 deoarece evaluarea terenului s-a făcut la momentul la care s-a emis în 1994 certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie, nefiind apoi posibilă o nouă reevaluare, la valoarea de piaţă, - cum susţine recurenta şi aşa cum prevăd acum aceleaşi dispoziţii, urmare modificărilor succesive legislative deoarece ar însemna o aplicare retroactivă a acestor modificări.
Nici dispoziţiile art. 7 din aceeaşi hotărâre de Guvern nu se poate reţine că au fost încălcate deoarece, aşa cum reţine şi instanţa de apel, acest text are în vedere societăţile care vând active conform O.U.G. nr. 88/1997, or, societatea pârâtă, la momentul când a adoptat hotărârea atacată de recurentă în cauza de faţă nu mai este o societate în care statul să fie acţionar majoritar, ci este o societate cu capital majoritar privat, aşa încât, corect a apreciat că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.
Critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 31/1990 este de asemenea nefondată deoarece instanţa a reţinut că intimata pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia reevaluării şi includerii în rezerve a valorii terenului din Voluntari ori, a susţine contrariul de către recurentă, echivalează cu invocarea netemeiniciei soluţiei date, aşa cum de altfel a criticat recurenta, aspect ce nu mai poate fi analizat în recurs.
În consecinţă, recursul reclamantei este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 455 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1719/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1721/2010. Comercial → |
|---|
