ICCJ. Decizia nr. 1718/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1718/2010
Dosar nr. 2632/103/2008
Şedinţa publică de la 13 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 346/COM din 26 martie 2009 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei SC A.P. SRL Piatra Neamţ, iar pârâta SC M.P. SRL Piatra Neamţ a fost obligată l a plata sumei de 299.046 lei daune interese, sumă apreciată ca fiind datorată pentru nerespectarea obligaţiei asumată de pârâtă prin antecontractul de schimb terenuri din 18 octombrie 2007, încheiat între părţi, ea reprezentând diferenţa dintre preţul achitat de reclamantă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare z, încheiat cu soţii M.G. şi M.D. şi cel care ar fi trebuit achitat în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare x şi y .
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională prin care pârâta solicitase să se constate că antecontractul de schimb din 18 octombrie 2007 a rămas fără obiect începând cu 8 noiembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că la 18 octombrie 2007 între părţi s-a încheiat un antecontract de schimb prin care reclamanta promitea să cedeze pârâtei două suprafeţe de teren (1.975 mp + 2.100 mp) în schimbul unei suprafeţe de 3.132 mp situată pe str. Fermelor, Piatra Neamţ, transmiterea proprietăţii urmând a avea loc la data autentificării actului de schimb, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data semnării antecontractului.
În cazul în care una dintre părţi refuza semnarea contractului de schimb părţile au stipulat în antecontractul respectiv o clauză penală evaluată la 5.000 euro.
Deşi aceasta a fost convenţia părţilor, pârâta, ce a încheiat antecontractul prin M.G., a vândut suprafaţa de 3.132 mp soţilor M.G. şi M.D. prin contractul v, înaintea celor 30 de zile convenite în antecontractul de schimb, iar ulterior, la 8 noiembrie 2007 cei doi soţi au vândut reclamantei respectiva suprafaţă cu preţul de 440.000 euro.
În atare situaţie instanţa a apreciat că pârâta, procedând astfel este în situaţia de a nu mai putea executa obligaţia ce şi-a asumat-o prin antecontractul de schimb aşa încât, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 1075 C. civ. şi art. 1086 C. civ., a obligat pârâta la plata daunelor interese în cuantum de 299.046 lei, suma reprezentând diferenţa dintre preţul achitat de reclamantă soţilor M. (440.000 euro) şi preţul pe care ea urma să-l achite în temeiul contractelor x şi y prin care ea achiziţionase cele două loturi implicate în schimb.
Cât priveşte cererea reconvenţională instanţa a reţinut că pârâta este cea aflată în situaţia de a nu-şi mai putea executa obligaţia asumată, aşa încât a respins cererea ca neîntemeiată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia nr. 67 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, soluţia instanţei de fond fiind schimbată în parte în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 21.484 lei în loc de 299.046 lei, suma reprezentând echivalentul în lei a daunelor interese în cuantum de 5.000 euro, conveniţi în clauza penală din antecontractul părţilor .
Celelalte dispoziţii ale sentinţei referitoare la cererea reconvenţională au fost menţinute, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 1.336 lei.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, că perfectarea schimbului a devenit imposibilă din culpa pârâtei aşa încât reclamanta este îndreptăţită la daune-interese, daune al căror cuantum a fost greşit stabilit de instanţă, cu ignorarea celor stipulate în cap. V din antecontract, în sensul cuantificării lor la 5.000 euro, în cazul când o parte refuză semnarea contractului de schimb în formă autentică.
În consecinţă, făcând aplicarea art. 1006 C. civ. şi urm. instanţa de apel a acordat reclamantei echivalentul în lei a 5.000 euro şi nu suma pretinsă drept despăgubire de aceasta, considerând totodată că instanţa nu poate înfrânge convenţia părţilor asupra clauzei penale.
Pe aspect reconvenţional apelul a reţinut temeinicia soluţiei de fond.
Nemulţumite de această decizie ambele părţi au declarat recursuri solicitând modificarea deciziei din apel pentru nelegalitate.
În recursul său reclamanta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., critică decizia din apel pentru că a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa pronunţându-se asupra unei chestiuni neinvocată de nici una din părţi, respectiv clauza penală din art. V din antecontractul de schimb, clauză care era aplicabilă într-o cu totul altă ipoteză - cea a refuzului semnării actului autentic - şi nu în speţa de faţă, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii reglementat de dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Prin cea de-a doua critică, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ. recurenta consideră că din moment ce pârâta nu a invocat clauza penală din art. V, instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, hotărârea cuprinzând astfel motive străine de natura pricinii.
Prin cea de-a treia critică, argumentată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta apreciază că instanţa a interpretat greşit art. V din antecontract şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al clauzei penale câtă vreme clauza penală a fost stipulată doar în cazul când una dintre părţi refuza semnarea actului de schimb în formă autentică şi nicidecum pentru cazul când încheierea actului a devenit imposibilă, pârâta înstrăinând terenul unor terţi.
În final, prin ultima critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reiterează criticile dezvoltate în legătură cu art. V din antecontract, soluţia dată generând totodată şi aplicarea greşită a art. 1066 şi urm. C. civ. Totodată, recurenta apreciază că această clauză are un caracter accesoriu care a încetat să-şi mai producă efectele odată cu rămânerea fără obiect a antecontractului de schimb datorată imposibilităţii de executare de către pârâtă a obligaţiei asumate.
În recursul său pârâta critică soluţia dată pe aspect reconvenţional, apreciind că prin încheierea şi semnarea contractului de vânzare-cumpărare din 8 noiembrie 2007 a terenului de 3.132 mp, antecontractul de schimb a rămas fără obiect aşa încât, potrivit art. 1091 C. civ., obligaţiile părţilor s-au stins ca efect al condiţiei rezolutorii prevăzută de art. 1019 - 1020 C. civ. la data de 18 noiembrie 2007 când a expirat termenul de 30 zile în care trebuia încheiat schimbul.
În final arată că ea nu a refuzat niciodată semnarea contractului de schimb aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel.
În drept, recurenta pârâtă a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
La termenul de astăzi recurenta-reclamantă a invocat nulitatea recursului pârâtei, motivele invocate neintrându-se în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Analizându-se excepţia invocată Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată deoarece, aşa cum rezultă din motivarea recursului recurenta şi-a întemeiat criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Împrejurarea că cele invocate în argumentare vizează aplicarea dispoziţiilor art. 1019-1020 C. civ. cât şi interpretarea clauzei penală din antecontract - critici încadrabile în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 şi nu pct. 8, cum a indicat recurenta - nu este de natură a atrage nulitatea recursului, Curtea urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. pe acest aspect.
În consecinţă excepţia nulităţii recursului pârâtei invocată de recurenta-reclamantă va fi respinsă ca nefondată.
Analizând recursurile pe fondul lor, Curtea le apreciază ca fiind întemeiate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
În recursul reclamantei criticile vizează, în esenţă clauza penale stipulată în art. V din antecontractul de schimb terenuri încheiat între părţi la 18 octombrie 2007 (f. 17-18 dosar fond), act pe care atât reclamanta şi-a întemeiat cererea principală, cât şi pârâta cererea reconvenţională.
Potrivit celor convenite de părţi în acest articol intitulat „clauza penală” „partea care refuză semnarea contractului de schimb în forma autentică în condiţiile şi termenele prevăzute în prezentul contract este obligată la plata unei penalităţi în valoare de 5.000 euro, cealaltă parte având dreptul de a se adresa instanţei de judecată în vederea obligării celeilalte părţi la semnarea contractului de schimb”.
Deşi nici reclamanta la fond nu şi-a argumentat cererea în repararea prejudiciului pretins suferit pe cele stipulate în art. V şi nici pârâta apelantă nu şi-a întemeiat criticile din apel pe această clauză, instanţa de apel, fără a pune în discuţia părţilor acest nou temei, a acordat despăgubirile reclamantei în limita celor 5.000 euro, echivalent în lei, stipulaţi în această clauză.
Procedând astfel instanţa de apel nu numai că a încălcat principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil dar s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut deoarece despăgubirile stabilite anticipat pe cale convenţională în limita celor 5.000 euro erau datorate doar în cazul când una dintre părţi refuza să semneze actul autentic de schimb, situaţie ce nu a format obiectul judecăţii, reclamanta întemeindu-şi cererea de despăgubiri pe cu totul alte considerente, respectiv, pe prejudiciul încercat urmare nerespectării obligaţiilor asumate de pârâtă prin antecontractul de schimb (a se vedea precizarea cererii f. 61-66 fond) şi diferenţele de preţ cu care ea a achiziţionat parcelele de teren implicate în schimb.
Din această perspectivă criticile recurentei reclamante dar şi cea din recursul pârâtei în legătură cu „refuzul” de a semna actul de schimb şi antrenarea clauzei penale, luată în considerare greşit de instanţa de apel, sunt întemeiate, instanţa de apel schimbând temeiul răspunderii pârâtei şi pronunţându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.
De asemenea, Curtea apreciază ca întemeiată şi critica recurentei pârâte privind soluţionarea cererii reconvenţionale, cerere care a avut ca obiect nu rezoluţiunea antecontractului pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate - aşa cum a argumentat respingerea ei instanţa de fond şi cum a fost menţinută şi de instanţa de apel - ci constatarea că, urmare încheierii vânzării cumpărării lotului de 3.132 mp, antecontractul de schimb a rămas fără obiect.
Or, instanţele nu au analizat cererea reconvenţională din această perspectivă, deşi, în recurs, însăşi recurenta reclamantă, în finalul recursului său, susţine că datorită imposibilităţii de executare în natură a obligaţiei stabilită în sarcina pârâtei antecontractul a rămas fără obiect, efectele sale fiind stinse la momentul perfectării vânzării-cumpărării parcelei de teren de 3.132 mp.
În atare situaţie Curtea apreciază că recursurile ambelor părţi sunt întemeiate urmând a fi admise în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel pentru analizarea criticilor apelantei şi apărărilor intimatei prin prisma cererilor cu care a fost investită instanţa de fond.
Cu ocazia rejudecării instanţa urmează să aibă în vedere, în stabilirea prejudiciului încercat de reclamantă şi actele noi depuse în recurs de recurenta pârâtă privitoare la înstrăinările succesive în 2007 între soţii M. şi SC M.P. SRL, administrată de M.G. (f. 29-38 dosar recurs) şi reclamantă şi apoi între reclamantă şi SC P.R.E.R. SRL a parcelei de teren în discuţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de SC M.P. SRL Piatra Neamţ.
Admite recursurile declarate de reclamanta SC A.P. SRL Piatra Neamţ şi pârâta SC M.P. SRL Piatra Neamţ împotriva Deciziei civile nr. 67 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1717/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1719/2010. Comercial → |
|---|
