ICCJ. Decizia nr. 1716/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1716/2010
Dosar nr. 726/108/2008
Şedinţa publică de la 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1652 din 29 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 726/108/2008 s-a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul A.G.I.P.U.R.L. Arad, desemnat lichidator judiciar al debitoarei falite SC A.A. SA împotriva pârâtei SC M.V. SRL Arad având ca obiect pretenţii.
S-a admis în parte cererea reconvenţională precizată formulată de pârâta reclamantă reconvenţională SC M.V. SRL Arad împotriva pârâtului reclamant reconvenţional A.G.I.P.U.R.L. Arad.
A fost obligat pârâtul reconvenţional să elibereze reclamantei reconvenţionale un înscris prin care să fie de acord cu radierea privilegiului înscris în favoarea SC A.A. SA în CF Arad, de sub B15, asupra bunurilor situate în municipiul Arad, Calea Aurel Vlaicu, judeţul Arad, în caz contrar prezenta urmând să înlocuiască actul de mai sus.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtului reconvenţional la plata sumei de 9.991,9 lei.
S-a stabilit în sarcina debitoarei falite SC A.A. SA sarcina de plată ca şi cheltuieli cu procedura a sumei totale de 9.229,05 lei şi a obligat pe reclamantul pârât reconvenţional A.G.I.P.U.R.L. în calitate de lichidator al falitei SC A.A. SA să achite, din suma mai sus menţionată, pârâtei reclamante reconvenţional cheltuieli de judecată de 4.467,15 lei.
Din aceeaşi sumă a obligat reclamantul să achite experţilor judiciari C.G., G.C. şi B.S. diferenţa de onorariu experţi de 3.910,2 lei, conform deconturilor de la filele 154-156 dosar.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a constatat că la data de 24 iulie 2003 a fost realizat acordul de voinţă între SC A.A. SA - în calitate de vânzător şi SC M.V. SRL Arad, în calitate de cumpărător, privind încheierea unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele terenuri şi construcţii înscrise în CF Arad situate în municipiul Arad, Calea Aurel Vlaicu, judeţul Arad, mijloacele fixe şi bunurile „din Anexa 1" care a făcut parte integrantă cu contractul autentificat din 24 iulie 2009 de Biroul Notarului Public Maria Petru din Arad, care a ratificat acest acord de voinţă.
Analizând acest contract, instanţa a constatat că, potrivit filei a doua din acesta, notarul public a menţionat preţul bunurilor vândute. Având în vedere că notarul a consemnat anexa nr. 1 ca fiind „Nota privind negocierea contractului de vânzare-cumpărare", instanţa, analizând această anexă sau notă, aflată la fila 44 din dosar, a constatat că părţile au înţeles să includă în obiectul contractului, pe lângă terenuri, construcţii şi bunurile mobile înglobate prin destinaţie construcţiilor, enumerate cu arătarea nr. topo în contractul autentic, şi „mijloace fixe (clădiri, utilaje, instalaţii, terenuri)” care s-au predat de vânzător cumpărătorului, conform aceluiaşi document „efectiv prin vizionarea acestora şi înscrierea numerelor de inventar”. Se mai menţionează că s-au întocmit listele anexe nr. 1-7, care fac parte integrantă din „prezentul proces-verbal în care s-au detailat mijloacele fixe pe locuri de existenţă (anexele nr. 1 - 6) şi explicaţii privind valoarea patrimonială a acestora: „Nota explicativă” (anexa nr. 7).
Potrivit ambelor expertize, mijloacele fixe evidenţiate în aceste liste au fost înregistrate în contabilitatea proprie de cumpărătoarea-pârâtă şi în „Jurnalul de cumpărături” din data de 4 septembrie 2003, cu mult timp anterior stornării facturii iniţiale care a creat suspiciunea reclamantei cu privire la nelegalitatea operaţiunii.
Ambele expertize confirmă plata contravalorii bunurilor cumpărate, inclusiv a utilajelor şi mijloacelor fizice care au generat acest litigiu.
În privinţa acţiunii reconvenţionale, instanţa a constatat că, după stornarea facturii iniţiale vânzătoarea declarată falită ulterior efectuării acestei operaţiuni, prin lichidatorul judiciar A.G.I.P.U.R.L. Arad şi pârâta, în calitate de cumpărător, au convenit să constituie, în favoarea celei dintâi, un privilegiu asupra bunurilor vândute, înscrise în CF Arad, fapt concretizat prin actul autentic din 20 decembrie 2007 încheiat la N.P.F.P.I. din localitatea Vladimirescu. Părţile au convenit ca, la achitarea integrală a contravalorii bunurilor achiziţionate prin contractul de vânzare-cumpărare autentic mai sus arătat să se radieze din CF acest privilegiu.
Deşi reclamanta reconvenţională a dovedit plata integrală a bunurilor, datorită suspiciunilor cu privire la cumpărarea mijloacelor fixe şi a utilajelor, lichidatorul judiciar pârât reconvenţional a refuzat eliberarea unui înscris cumpărătoarei - reclamante reconvenţionale în baza căruia să fie radiat acest privilegiu din cartea funciară.
Instanţa a considerat că nu mai există nici un impediment la eliberarea actului care să aibă efect radierea privilegiului din cartea funciară.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC A.A. SA, în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar A.G.I.P.U.R.L. şi prin Decizia nr. 217/A din 17 decembrie 2009 Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială a respins apelul, a obligat apelanta reclamantă la 2000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata pârâtă SC M.V. SRL Arad.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a evaluat şi apreciat corespunzător starea de f apt dedusă judecăţii, a aplicat corect dispoziţiile legale, fără ca apelanta să justifice motive în calea de atac care să determine desfiinţarea sau schimbarea hotărârii.
Litigiul dintre părţi se referă la achitarea sau nu a mijloacelor fixe şi obiectelor de inventar asupra cărora reclamanta susţine că nu au fost înscrise în contractul încheiat în anul 2003. Această susţinere este însă contrazisă de conţinutul înscrisurilor de la dosar şi pe care instanţa de fond le-a apreciat ca atare, respectiv contractul de vânzare cumpărare, anexa nr. 1 la acest contract, precum şi restul anexelor şi listelor din care se deduce că pârâta a achiziţionat întreg activul compus din bunuri mobile şi imobile pe care l-a plătit integral fără a mai exista vreun rest de plată din acest punct de vedere.
Aceeaşi concluzie este confirmată şi de expertiza contabilă judiciară a celor trei experţi însuşită de prima instanţă asupra căreia apelanta nu are critici întemeiate, dar şi de operaţiunile financiar contabile efectuate în condiţiile unor modificări legislative, dar cu respectarea prevederilor fiscale.
Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că reclamanta nu justifică solicitarea sa de a se plăti factura emisă la 31 decembrie 2005 în condiţiile în care pârâta în raport de contractul de vânzare cumpărare autentic şi facturile emise în baza acestuia şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC A.A. SA, societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar A.G.I.P.U.R.L. Arad invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei la 1.108.638,83 lei, reprezentând TVA neachitat în sumă de 590.711,69 lei, plus valoarea facturii ce are ca obiect mijlocele fixe încheiată la data de 31 decembrie 2005 în sumă de 517.927,14 lei, respingerea cererii de obligare a recurentei la 9.991,99 lei ca sumă achitată şi nedatorată către SC A.A. SA şi respingerea cererii reconvenţionale.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-au susţinut, în esenţă, următoarele:
- Analizând cauza, în mod eronat, instanţa de fond şi cea de apel au concluzionat că în cadrul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 iulie 2003 sunt incluse şi mijloacele fixe şi bunurile din „Anexa 1” care a făcut parte integrantă cu contractul de vânzare-cumpărare.
- Din contractul de vânzare-cumpărare şi anexa 1 în care se precizează „cumpărătorul acceptă cumpărarea activelor cu toate sarcinile inscripţionate în favoarea Băncii A. - Arad, respectiv ipotecile de rang I - VII, aşa cum sunt notate în Cartea Funciară” rezultă clar intenţia atât a vânzătorului cât şi a cumpărătorului la data semnării contractului de a avea în vedere pentru preţul stabilit doar bunurile imobile proprietatea debitoarei SC A.A. SA aşa cum au şi fost identificate în contract prin extrasele de carte funciară.
- Analizând actele şi documentele contabile ale debitoarei, recurenta prin lichidator judiciar consideră că factura fiscală din 31 decembrie 2005 emisă pentru vânzarea mijloacelor fixe proprietate a SC A.A. SA nu a fost achitată nici măcar parţial.
- Recurenta consideră că TVA-ul aferent refacturării imobilelor care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare este neîncasat şi solicită obligarea pârâtei la achitarea acestuia în sumă de 590.711,58 lei.
- Susţinerea experţilor contabili desemnaţi în cauză în sensul că stornarea efectuată este legală este neîntemeiată.
- Din împuternicirile depuse la dosarul notarial pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare, rezultă că ambele părţi au convenit asupra transferării dreptului de proprietate asupra imobilului identificat prin extrase de carte funciară şi nr. topo şi nicidecum şi asupra unor mijloace fixe.
- Raportat la delegaţia reprezentantului SC A.A. SA de a vinde imobilul înscris în CF Arad cu top-urile aferente, la hotărârea asociaţilor SC M.V. SRL de a cumpăra imobilul înscris în CF la preţul de 47.087.607.146 lei susţinerea pârâtei că s-ar fi achitat şi mijloacele fixe care nu apar niciunde identificate nu poate fi primită.
Intimata SC M.V. SRL a formulat note de şedinţă solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii pe prevederile contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 iulie 2003, pe anexele şi listele la acest contract, constatând în mod corect că părţile au înţeles să includă în obiectul contractului, pe lângă terenuri, construcţii şi bunurile mobile înglobate prin destinaţie construcţiilor.
Aplicând şi interpretând clauzele contractuale instanţa de apel a apreciat corect că voinţa părţilor prin contractul de vânzare-cumpărare a fost de a vinde, respectiv de a cumpăra întregul activ, compus atât din bunuri imobile, cât şi din bunuri mobile care prin destinaţie şi utilizare aparţin imobilelor, la preţul stipulat, ce a fost plătit integral.
De altfel prin criticile sale recurenta solicită instanţei de recurs să reaprecieze situaţia de fapt prin reanalizarea probelor, a concludenţei acestora.
Din acest punct de vedere criticile vizează aspecte legale de netemeinicia hotărârii recurate, situaţie în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.
Chiar şi referirile la forţa probantă ce trebuie abordată unor probe - delegaţiile reprezentantului SC A.A. SA, hotărârea AGA a SC M.V. SRL - nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs.
Critica recurentei ce vizează obligarea pârâtei la TVA-ul aferent în sumă de 590.711,69 lei este formulată pentru prima dată în recurs, astfel că această critică nu poate fi analizată în recurs „omisso medio”.
Pentru cele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încât, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta la plata către intimata pârâtă SC M.V. SRL Arad a sumei de 4.760 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.A. SA prin lichidator A.G.I.P.U.R.L. Arad împotriva deciziei nr. 217/A din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimata pârâtă SC M.V. SRL Arad a sumei de 4.760 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1715/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1717/2010. Comercial → |
|---|
