ICCJ. Decizia nr. 187/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 187/2010
Dosar nr. 3154/90/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 mai 2006 reclamanţii A.E. şi M.N. au chemat în judecată pârâta SC S. SRL Târgu Jiu solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună retragerea reclamanţilor din cadrul societăţii pârâte cu obligarea acesteia la plata contravalorii părţilor sociale în cadrul societăţii pârâte cu obligarea acesteia la plata contravalorii părţilor sociale reactualizate prin reevaluare, deţinute de către cei doi reclamanţi şi anume de 5% şi respectiv 40%.
De asemenea se solicită obligarea administratorului societăţii la plata daunelor materiale produse din culpa sa ca urmare a activităţii defectuoase în conducerea firmei în cursul anului 2005 şi prima parte a anului 2006, urmând ca aceste despăgubiri să fie raportate la contravaloarea părţilor sociale.
În susţinerea cererii reclamanta A.E. arată că a preluat prin actul adiţional din 18 iunie 2003 părţile sociale deţinute de către soţul său A.C., iar după decesul soţului au apărut neînţelegeri între asociaţii rămaşi, generate de modul abuziv de gestionare a intereselor acesteia de către administratorul P.V.
Având în vedere starea financiară a societăţii, valoarea părţilor s-au deteriorat ca urmare a pierderilor înregistrate, valoarea părţilor sociale s-a diminuat continuu, reclamanţii menţionând că s-a iniţiat procedura de excludere a asociatului P.V., cerere respinsă prin sentinţa nr. 215/2005 rămasă irevocabilă.
Prin notele de şedinţă din 9 iunie 2006, reclamanţii arată că prin cele trei capete de cerere nu au înţeles să fie evaluate şi restituite numai părţile sociale în sine, ci să fie realizat un partaj, prin reevaluarea la zi a patrimoniului social, a mijloacelor fixe şi circulante şi la restituirea cotei-părţi de contribuţie proporţional cu procentul părţilor sociale şi identificarea prejudiciului creat de P.V. în perioada 2005 - 2006.
Pârâta prin întâmpinare arată că prin hotărârea A.G.A. din 5 iunie 2006 s-a aprobat retragerea din societate a celor doi reclamanţi, iar cu privire la părţile sociale se apreciază că este necesară efectuarea unei expertize pentru evaluarea acestora, după care ceilalţi asociaţi urmează să-şi exprime opţiunea pentru preluarea părţilor sociale.
Prin sentinţa nr. 359 din 4 martie 2009, urmare strămutării cauzei Tribunalul Vâlcea a admis cererea reclamanţilor M.N. şi A.E. în contradictoriu cu SC S. SRL; a fost respins capătul de cerere privind dispunerea retragerii reclamanţilor, ca rămasă fără obiect; au fost împărţite bunurile, potrivit variantei a 7-a. Reclamantei A.E. bunurile în valoare totală de 3.315.047,10 lei şi anume: terenul de 8.070 mp, identificat conform schiţelor depuse la dosar, cu o lungime de 127,97 m pe latura de nord vecină cu SC A. SA, est – I.P.P., sud – bulevard şi lot atribuit SC S. SRL şi vest – lot atribuit SC S. SRL (valoare 1.332.034 lei); terenul de 8.104 mp, cu vecinătăţi nord – bulevard, est – P.L., sud – zonă CFR P. şi vest – lot atribuit lui M.I. (valoare 1.337.646,2 lei), gard împrejmuitor în valoare de 924 lei; imobil – casă de locuit din cărămidă cu învelitoare din ţiglă, în suprafaţă de 136,6 mp identificată pe schiţa de la dosar (valoare 1.016.609 lei); un apartament cu două camere, situat în localitatea Mătăsari, judeţul Gorj (valoare 5.562 lei); o maşină automată de debitat în valoare de 7.797,1 lei; Jeep Grand Cherokee, în valoare de 36.176,24 lei; un încărcător hidraulic în valoare de 3.250 lei; un tractor în valoare de 7.215 lei, şopronul cu structură de rezistenţă metalică şi învelitoare din plăci ondulate situat pe terenul de 8.070 mp identificat în schiţa de la dosar în valoare de 32.028 lei; şopronul cu structură de rezistenţă metalică şi învelitoare din azbociment situat pe terenul de 8.070 mp identificat în schiţa de la dosar în valoare de 25.349 lei şi blocul de locuinţe în suprafaţă de 279 mp situat în Târgu Jiu, judeţul Gorj, situat pe terenul de 8.104 mp, aşa cum este identificat prin schiţa de la dosar, în valoare de 440.504 lei. Reclamanta urmează să primească sultă de 621,10 lei de la societatea pârâtă, în contul sumei de 3.315.659,20 lei ce reprezintă 40% din capitalul social la data de 30 decembrie 2006.
Reclamantului M.N., i-au fost atribuite bunuri în valoare totală de 419.252 lei (varianta 7) şi anume: terenul de 2.540 mp cu vecinii: nord – bulevard, est – lot atribuit lui A.E., sud – zonă CFR P. şi vest – F.N., identificat prin schiţa de la dosar, în valoare de 419.252,4 lei. Reclamantul va plăti sultă de 24,05 lei către societatea pârâtă, în contul sumei de 419.227,97 lei ce reprezintă 5% din capitalul social la 30 decembrie 2006.
Pârâtei SC S. SRL, i-au fost atribuite bunuri în valoare de 4.387.352,71 lei şi anume: terenul de 13.792 mp, cu vecinii: nord – SC A. SA şi lotul atribuit lui A.E., est – lotul atribuit lui A.E., sud – bulevard şi SC D.S. SRL şi vest – SC A. SA şi SC D.S. SRL, în valoare de 2.276.508 lei; atelier mecanic în valoare de 453.861 lei situat pe terenul descris mai sus; baracă metalică în valoare de 16.330 lei situat pe terenul descris mai sus; clădire sediu în valoare de 575.103 lei situat pe terenul descris mai sus; grajd împrejmuitor în valoare de 377 lei; hală industrială în valoare de 1.016.609 lei situat pe terenul descris mai sus; gospodărie anexă în valoare de 1.358 lei situat pe terenul descris mai sus; o magazie furaje în valoare de 3.787 lei situat pe terenul descris mai sus şi un drum în valoare de 6.486 lei situat pe terenul sus menţionat; două aparate de sudură, în valoare de câte 3.788,05 lei; un aparat de sudură în valoare de 7.391,02 lei; o maşină de găurit în valoare de 1.217,85 lei, un mecanizat oxităiere portabil în valoare de 1.829,33 lei, presă mecanică în valoare de 2.465,53 lei; o maşină de găurit în valoare de 808,96 lei, o Dacia Nova în valoare de 3.457,21 lei, un Ford Mondeo în valoare de 8.664,01 lei, pod rulant în valoare de 455,72 lei şi remorcă basculantă în valoare de 948,27 lei. Societatea pârâtă va achita o sultă de 612,10 lei către reclamanta A.E. şi va primi o sultă de 24,05 lei de la pârâtul M.N., în contul părţilor sociale în procent de 55% din capitalul social.
De asemenea a fost constatat că schiţa întocmită de expertul M.M., face parte integrantă din hotărâre.
În fine, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului P.V. la plata sumei de 8.728,08 lei, aşa cum a fost precizat la termenul din 18 februarie 2009, precum şi capătul de cerere privind raportarea despăgubirilor sus menţionate la contravaloarea părţilor sociale, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă; şi a fost dispus ca părţile sociale ale asociaţilor retraşi să fie distribuite celorlalţi asociaţi rămasă în societate, proporţional cu numărul de părţi sociale deţinute în cadrul societăţii pârâte, compensând cheltuielile de judecată, rămânând ca M.N. să plătească suma de 203,70 lei, iar pârâta SC S. SRL L suma de 2.188,41 lei către reclamanta A.E., cu acest titlu.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru evaluarea patrimoniului societăţii, pentru a se verifica legalitatea actelor de administrare a societăţii de către pârâtul P.V. şi pentru a face propuneri de lotizare a bunurilor societăţii.
Tribunalul a constatat că expertul a efectuat iniţial trei variante de propuneri de lotizare, la care părţile au avut obiecţiuni, ajungându-se ca în final să se facă alte 4 variante de lotizare.
După strămutarea cauzei la Tribunalul Vâlcea au fost invocate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar cu privire la cererea de retragere s-a invocat excepţia lipsei de obiect ca şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Prin încheierea din 18 februarie 2009, Tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor cu privire la capetele de cerere privind angajarea răspunderii administratorului P.V., având în vedere dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 31/1990; şi a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii de retragere a reclamanţilor din societate şi a prematurităţii cererii de obligare a societăţii la plata drepturilor băneşti ale reclamanţilor.
Cu privire la capătul de cerere privind dispunerea retragerii din societate a celor doi reclamanţi, prin aceeaşi încheiere, completată ulterior în considerentele sentinţei, Tribunalul a constatat că reclamanţii au fost asociaţi în cadrul SC S. SRL Târgu Jiu, alături de D.I.L., P.V. şi T.N.; că anterior formulării cererii de chemare în judecată ambii reclamanţi au depus cerere de retragere din societate şi că în concluziile orale reclamanţii au solicitat să se constate retragerea acestora din societate şi nu dispunerea de către instanţă a retragerii acestora, cerere considerată de Tribunal a fi inadmisibilă deoarece are valoare de modificare a cererii iniţiale, interzisă de dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Cu privire la acest capăt de cerere, Tribunalul a constatat că prin hotărârea A.G.A. din 5 iunie 2006 a fost aprobată retragerea celor doi reclamanţi din societate şi că, în consecinţă, capătul de cerere prin care a fost solicitat să se decidă asupra retragerii din societate, a rămas fără obiect.
Cu privire la capetele doi şi trei, relative la angajarea răspunderii administratorilor societăţii, tribunalul a reţinut că reclamanţii nu au calitate procesuală activă în angajarea răspunderii acestora, o astfel de cerere aparţinând societăţii.
Tribunalul a mai constatat că reclamanţii – prin apărător – şi personal reclamanta A.E., a solicitat plata contravalorii părţilor sociale şi că renunţă la cererea de atribuire în natură a bunurilor deoarece nu este de acord cu lotizarea bunurilor; că, părţile nu s-au înţeles cu privire la drepturile asociaţilor rămaşi; că, în raportul de expertiză contabilă întocmită de expert M.G. a fost stabilită valoarea patrimoniului conform ultimului bilanţ aprobat şi cotele părţi ce se cuvin reclamanţilor ca şi variantele de lotizare fizică a patrimoniului, raport care nu a fost contestat de părţi; că, potrivit acestui raport, valoarea capitalului social este de 8.289.148,25 lei raportat la data de 31 decembrie 2006, dată de referinţă solicitată de reclamanţi potrivit obiectivului propus la dosar, în raport de care valoarea cotei părţi ce se cuvine asociaţilor retraşi este inferioară celei rezultate din evaluarea capitalului social din data de 30 iunie 2006; că, relativ la lotizarea bunurilor, iniţial reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii părţilor sociale, ulterior modificând-o, la 10 octombrie 2007 solicitând repartizarea în natură a contravalorii părţilor sociale, prin atribuirea de teren şi construcţii; că renunţarea ulterioară la această modalitate de împărţeală este contrară dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., având în vedere că pârâta nu a fost de acord cu această modificare a acţiunii.
Relativ la lotizarea bunurilor, Tribunalul a reţinut că societatea pârâtă înţelege să-şi continue activitatea de producţie şi că, în consecinţă, pentru realizarea scopului acesteia, nu se poate dispensa de activele societăţii legată de activitatea sa şi, în consecinţă, propunerea de lotizare ce răspunde acestei nevoi a pârâtei, cât şi pretenţiei reclamantei A.E. de a nu fi obligată la plata unei sulte împovărătoare, este varianta şapte.
Tribunalul a considerat că obiecţiunea reclamantei, legată de introducerea imobilului în această variantă, nu este fondată deoarece acest bun se afla în patrimoniul societăţii la momentul partajării, cu atât mai mult cu cât, prin sentinţa civilă nr. 1621 din 8 martie 2007, rămasă irevocabilă, a fost stabilită calitatea de proprietar a societăţii pârâte asupra acestui bun.
În fine, instanţa a decis că părţile sociale ale asociaţilor retraşi vor fi distribuite celorlalţi asociaţi rămaşi în societate, proporţional cu numărul părţilor sociale deţinute de aceştia şi că în temeiul art. 276 C. proc. civ., cheltuielile de judecată efectuate de părţi vor fi compensate parţial, urmând ca reclamantul M.N. să plătească 230,76 lei, iar pârâta SC S. SRL suma de 2.188,41 lei, către A.E.
Împotriva soluţiei instanţei de fond au promovat apel reclamanţii considerând soluţia pronunţată de prima instanţă netemeinică.
Se susţine că acţiunea introductivă referitoare la retragerea celor doi asociaţi a fost determinată de neînţelegeri grave cu actuala conducere a societăţii pârâte reprezentată de către administratorul P.V., neînţelegeri ce au format şi obiectul unei acţiuni de excludere a acestuia dedusă judecăţii pe rolul instanţelor de judecată, aspect ce va fi probat cu documente ce vor fi depuse în apel.
Modul de formulare a petitelor din cadrul acţiunii a comportat o precizare prin care s-a conturat cadrul procesual al acţiunii.
Dintre cererile formulate în acţiune cea mai importantă a fost şi rămâne cea referitoare la restituirea cotei de contribuţie la dobândirea capitalului social proporţional cu părţile sociale deţinute de către cei doi reclamanţi.
Modul corect de evaluare şi stabilire a acesteia este precizat în Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1376 din 17 septembrie 2004 care completează reglementările generale ale Legii nr. 31/1990.
După transferul dosarului la Tribunalul Vâlcea această instanţă nu a mai administrat probe esenţiale în cauză, deoarece acestea fuseseră deja administrate, nefăcând altceva decât să le interpreteze.
Întrucât Legea nr. 31/1991 prin dispoziţiile art. 226 nu a stabilit în concret modalitatea de restituire a drepturilor ce se cuvin asociatului retras în cazul în care în mod amiabil nu îi sunt acordate de către societate, situaţia similară în speţa de faţă, este firesc ca instanţa să aibă în vedere toate posibilităţile procedurale pentru a acorda o justă şi echitabilă despăgubire.
Apelanta reclamantă A.E. a optat iniţial pentru atribuirea de bunuri imobile din patrimoniul societăţii ca o soluţie de compromis acceptabilă, pentru a nu îngreuna situaţia financiară a firmei şi pentru ca aceasta să-şi continue activitatea.
În acest context societatea pârâtă prin reprezentanţii săi, au manifestat tendinţa de a atribui anumite bunuri imobile care în concret nu asigură o despăgubire echitabilă deoarece valoarea lor economică devine redusă prin utilitatea lor practică şi concretă sau vor să cedeze bunuri litigioase care nici măcar nu au făcut obiectul expertizei evaluatorii.
Astfel în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu poate fi primită cererea formulată de către apelanta - reclamantă A.E. referitoare la restituirea în mod alternativ a cotei de contribuţie sub forma echivalentului bănesc sau sub forma unui lot fizic de bunuri şi în acest context a omologat varianta VII de lotizare solicitată de către societatea pârâtă.
Este de reţinut că la raportul de expertiză evaluatorie prin care au fost omologate expertizele tehnice, nu s-au formulat obiecţiuni de către societatea pârâtă în privinţa modului de evaluare, aceste critici limitându-se doar la propunerea mai multor variante de lotizare potrivit solicitărilor părţilor.
Atribuind varianta 7 de lotizare la propunerea societăţii pârâte nu a observat că de fapt aceasta are caracter extrajudiciar, nefiind realizată de către expertul topo – M.M. ci de o altă persoană fizică autorizată în lucrări de cadastru.
Instanţa face referire în dispozitiv la schiţa anexă de la dosar ca făcând parte din varianta nr. 7 însă această schiţă anexă a fost întocmită pentru varianta de lotizare nr. 1 neatribuită, aspect discordant dintre conţinutul sentinţei şi dispozitiv.
Deşi s-a susţinut argumentat prin concluziile scrise de ce această variantă de lotizare – nr. 7 nu este acceptabilă, instanţa nu a explicat raţiunile avute în vedere la atribuirea acestei variante în condiţiile în care sunt atribuite apelantei - reclamante A.E. – bunuri litigioase, respectiv clădire.
Această clădire nu a format obiectul evaluării patrimoniale realizată prin expertiza efectuată în cauză, deoarece la data introducerii acţiunii avea un regim juridic neclar aparţinând Consiliului Local Târgu Jiu.
Acest lucru nu a fost negat de către societatea pârâtă deşi nu a pus la dispoziţia instanţei toate documentele necesare la data efectuării expertize evaluatorii.
Deşi rezulta în mod evident din sentinţa civilă nr. 1621 din 8 martie 2007, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 4450/318/2006 definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1444 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Gorj depusă la dosar că de la această dată construcţia respectivă a intrat în patrimoniul firmei şi că nu a făcut obiectul evaluării nefiind înregistrată în contabilitatea firmei la data introducerii acţiunii, a fost atribuită în lotul apelantei - pârâte A.E.
Legat de acest aspect soluţia de atribuire a acestui bun prin omologarea variantei solicitată de către societatea pârâtă SC S. SRL este vădit netemeinică şi nelegală întrucât în acest mod apelanta reclamantă primeşte un bun litigios.
În cazul atribuirii de loturi fizice potrivit variantei 6 solicitată de către apelantă, erau înlăturate toate aceste neajunsuri, întrucât societatea pârâtă îşi continua procedurile de reglementare al regimului juridic al acestui bun imobil.
La data de 27 mai 2009, instanţa de apel a pus în discuţie calificarea căii de atac aplicabilă în speţă, având în vedere dispoziţiile art. 266 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.
Luând în discuţie această excepţie instanţa a decis că, în speţă, calea de atac este recursul şi nu apelul şi a trecut la soluţionarea cauzei în complet de trei judecători.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 603 din 27 mai 2009 a respins recursul ca nefondat.
Răspunzând criticilor formulate s-a reţinut că noţiunea pentru care instanţa de fond a repartizat bunurile în varianta şapte este justificată, deoarece, în adevăr, în acest fel se asigură continuitatea activităţii societăţii, prin repartizarea bunurilor necesare şi utile, realizării scopului societăţii şi, pe de altă parte, se evită valorile mari ale sultei, corelativ cu respectarea principiului repartizării în natură a bunurilor.
S-a mai reţinut că prin toate încheierile de şedinţă şi precizările făcute reclamanţii nu au făcut obiecţiuni cu privire la evaluarea imobilului - bloc de locuinţe, ci doar au solicitat ca acest imobil să fie atribuit în lotul pârâtei.
De asemenea instanţa de recurs a arătat că ulterior reclamanţii şi-au modificat acţiunea prin cererea de împărţire a bunurilor în natură, acceptată tacit de pârâtă prin faptul că nu a ridicat obiecţiuni la această modificare a acţiunii.
Cu petiţia înregistrată la data de 9 iunie 2009, reclamanţii au declarat recurs considerând că Decizia nr. 603/R-C a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Se consideră că s-au încălcat prevederile legale privind compunerea completului de judecată în sensul că la judecată nu a participat numărul de judecători prevăzut de lege, respectiv doi judecători pentru apel aşa cum prevăd dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 304/2004.
Astfel, ca urmare a rămânerii fără obiect a cererii privind retragerea din societate a asociaţilor instanţa de fond a soluţionat numai stabilirea drepturilor asociaţilor retraşi şi împărţirea patrimoniului potrivit dispoziţiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
În mod greşit instanţa de apel a calificat o ca fiind recurs, deoarece art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede calea de atac a recursului numai în cazul retragerii asociatului în baza unei hotărâri judecătoreşti, ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a Tribunalului supusă numai recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
Principalul capăt de cerere al acţiunii formulate de reclamanţi, respectiv retragerea din societate – capăt de cerere de care depindea şi soluţionarea celorlalte capete este întemeiat pe dispoziţiile acestui text de lege.
Ca urmare, hotărârea pronunţată este supusă numai recursului.
De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că instanţa se va pronunţa prin aceiaşi hotărâre şi cu privire la structura capitalului social.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede expres că totodată instanţa va putea stabili şi drepturile asociatului retras, pentru părţile sociale cuvenite.
Din economia textului precitat, rezultă fără putinţă de tăgadă că hotărâri care cuprinde dispoziţii referitoare la această normă legală este supusă numai recursului.
Faţă de cele arătate excepţia invocată de pârâta - intimată urmează a fi admisă şi pe cale de consecinţă văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata - pârâtă SC S. SRL Târgu Jiu.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii A.E. şi M.N. împotriva deciziei nr. 603/R-C din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenţii - reclamanţi la plata sumei de 18.197 lei cheltuieli către intimata SC S. SRL Târgu Jiu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 178/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 188/2010. Comercial → |
|---|
