ICCJ. Decizia nr. 193/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 193/2010
Dosar nr. 477/83/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Satu-Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1049/LC din 9 octombrie 2008 a admis acţiunea reclamantei SC W. SRL cu sediul social în Vişeu de Sus, judeţul Maramureş, împotriva pârâtei SC E. SRL cu sediul social în Satu-Mare, judeţul Satu-Mare, în sensul că a dispus rezoluţiunea convenţiei - contract de vânzare - cumpărare încheiat între părţi, datat 20 aprilie 2007, având ca obiect imobilele teren cu hale de producţie şi birouri, situate în Satu-Mare, înscrise în CF Satu Mare, în natură, curte, în suprafaţă de 2.297 mp, în CF Satu-Mare, în natură teren cu hală în suprafaţă de 4.767 mp, în CF Satu-Mare, în natură teren cu hală în suprafaţă de 2.665 mp, împreună cu utilajele şi dotarea tehnico-materială existentă.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 232.882,18 lei reprezentând contravaloarea facturilor de livrare din 29 iunie 2007 şi 26 septembrie 2007 emise pentru marfa ce a fost livrată pârâtei în contul sumelor reprezentând rate din preţul imobilului, conform convenţiei, cu dobânzi legale şi 9.715 lei cheltuieli de judecată.
A admis în parte cererea reconvenţională a reclamantei - pârâte SC E. SRL împotriva pârâtei reclamante SC W. SRL şi obligă pârâta - reclamantă să plătească reclamantei - pârâte suma de 2.231 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând restul pretenţiilor ca rămase fără obiect.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată cu plata în rate, încheiat la data de 20 aprilie 2007 între părţile litigante, s-a convenit vânzarea imobilelor din Satu Mare, înscrise în CF Satu Mare căruia în natură îi corespunde curte în suprafaţă de 2.297 mp, CF Satu Mare căruia în natură îi corespunde teren cu hală în suprafaţă de 4.767 mp, CF Satu Mare căruia în natură îi corespunde teren cu hală în suprafaţă de 2.665 mp, a birourilor şi halelor de producţie împreună cu utilajele şi dotarea tehnică materială existentă pentru preţul de 1.512.000 euro, plătibil în rate lunare, pe o perioadă de 36 luni.
Conform actului încheiat, pârâta, în calitate de vânzător, a predat reclamantei, cumpărător, folosinţa spaţiului din litigiu.
În contul ratelor lunare, cumpărătorul urma să livreze vânzătorului elemente semifabricate de stejar pentru doage de butoi, în cantitate de 756 mp.
Conform clauzelor înserate în contract, pârâta s-a obligat să nu împiedice desfăşurarea activităţii reclamantei şi exploatarea normală a bunurilor ce fac obiectul contractului până la achitarea integrală a plăţii.
În temeiul contractului, reclamanta a efectuat livrări de marfă, cu avizele de însoţire a mărfii emiţând facturile din 29 iunie 2007 în valoare de 113.795,97 lei şi din 26 septembrie 2007 în valoare de 119.086,21 lei facturi pe care însă pârâta nu le-a achitat.
Pârâta a imputat reclamantei nerespectarea obligaţiilor contractuale referitoare la plata ratelor lunare, fără însă a înainta nici o notificare de întârziere, conform clauzelor contractuale.
La data de 10 octombrie 2007 reclamanta a fost evacuată din spaţiu de către pârâtă, fără o înştiinţare prealabilă. Pârâta şi-a încălcat obligaţiile contractuale, obligaţii care îi impuneau să nu facă nimic de natură a împiedica desfăşurarea activităţii reclamantei.
Referitor la cererea reconvenţională, s-a apreciat, că după introducerea acesteia SC W. SRL a achitat datoriile la utilităţi, în data de 1 aprilie 2008 şi întrucât societatea nu mai pretinde aceste sume, a cerut numai cheltuielile de judecată.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 55/C/A din 26 mai 2009 a admis apelurile declarate de reclamanta - pârâtă SC W. SRL şi de pârâta - reclamantă SC E. SRL împotriva sentinţei nr. 1049/LC din 9 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC W. SRL având obiect rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare şi restabilire situaţie anterioară.
A fost desfiinţată sentinţa atacată cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă SC E. SRL şi trimisă cererea spre o nouă judecare la aceiaşi instanţă.
A mai fost obligată intimata SC W. SRL la plata sumei de 2.764 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea apelantei SC E. SRL.
În final a fost respins ca nefondat şi apelul declarat de SC W. SRL împotriva sentinţei nr. 1501/LC din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Instanţa de apel a stabilit că pentru a se putea pronunţa rezoluţiunea judiciară a contractului este necesar a se analiza dacă există o neexecutare a contractului şi dacă această neexecutare este imputabilă debitorului obligaţiei, partea care solicită rezoluţiunea trebuind a face dovada că ea şi-a executat obligaţiile dar cocontractantul său refuză în mod nejustificat să-şi execute obligaţiile corelative asumate.
În speţă, reclamanta cumpărătoare care a solicitat rezoluţiunea contractului pe motiv că partenerul său contractual nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, nu şi-a respectat la rândul său corespunzător obligaţiile asumate prin contract privitoare la plata ratelor de preţ.
Astfel, cumpărătoarea reclamantă avea obligaţia contractuală de plată în natură a primei rate de preţ, până la data de 20 mai 2007, care însă a fost achitată cu întârziere şi parţial prin livrarea la data de 29 iunie 2007 a cantităţii de 17,97 mc material lemnos, data la care devenise scadentă şi cea de-a doua rată de preţ, a cărei scadenţă era la data de 20 iunie 2007.
După această primă livrare, cumpărătoarea nu livrează vânzătoarei nicio marfă cu titlu de rată de preţ, până la data de 26 septembrie 2007. La acest moment reclamanta era restantă la plata obligaţiilor sale contractuale cu diferenţa de marfă pe care nu a livrat-o integral pentru prima rată aferentă lunii mai, cu ratele de preţ aferente lunilor iunie, iulie, august şi septembrie 2007.
Nu s-a făcut dovada nici a notificării pârâtei vânzătoare cu privire la amânarea plăţilor ratelor de preţ.
Greşit a fost soluţionată cererea reconvenţională pe excepţia lipsei de obiect, fără a fi cercetat fondul cauzei, sub acest aspect impunându-se trimiterea spre o nouă judecare.
Cu privire la apelul declarat de SC W. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1501/LC din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-a solicitat completarea hotărârii primei instanţe, cu privire la acţiunea principală, respectiv a datei de la care curg dobânzile, s-a dispus respingerea ca nefondat, având în vedere că în apel acţiunea principală a fost considerată în totalitate neîntemeiată.
Împotriva deciziei nr. 55/C/A din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC W. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu scopul asigurării unei judecăţi unitare.
În subsidiar s-a cerut admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC E. SRL şi admiterea apelului declarat de reclamanta SC W. SRL împotriva sentinţei instanţei de fond, cu consecinţa respingerii în tot a cererii reconvenţionale, precum şi admiterea apelului împotriva sentinţei civile nr. 1501/LC din 18 decembrie 2008 în sensul de a se dispune în completare obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a sumei datorate.
Intimata - pârâtă SC E. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor care au fost asumate reciproc de părţi, cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată cu plata în rate, din data de 20 aprilie 2007.
Potrivit art. 1020 C. civ. condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una dintre părţi nu îndeplineşte angajamentul său.
Constant, jurisprudenţa a evidenţiat, în esenţă, că în caz de rezoluţiune judiciară, instanţei îi revine competenţa de a verifica existenţa unei fapte ilicite a debitorului, care constă tocmai în neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei, existenţa vinovăţiei acesteia, respectiv neexecutarea să-i fie imputabilă şi îndeplinirea cerinţei privind punerea în întârziere a debitorului obligaţiei neexecutate.
Din verificarea contractului de vânzare - cumpărare cu plata în rate, apare cât se poate de evident că părţile, au stipulat clauze potrivit căreia vânzătorul nu se poate prevala de reziliere refuzând efectuarea unei înţelegeri prealabile de întârziere la plată, întârziere care nu poate depăşi 30 de zile lucrătoare. Această clauză operează în favoarea cumpărătorului în condiţiile unor cauze obiective de întârziere şi cu dovedirea efectuării notificării prealabile de întârziere.
Aşa cum amplu documentat s-a reţinut în faza procesuală a apelului, reclamanta nu a notificat-o pe pârâtă în legătură cu amânarea plăţilor de preţ conform contractului iar datorită neexecutării întocmai a obligaţiilor asumate contractual de către reclamanta cumpărătoare, SC E. SRL la data de 10 octombrie 2007 în baza pactului comisoriu care se regăseşte expres menţionat la pct. 4 art. VI din contractul părţilor a procedat la rezilierea contractului.
Deoarece cererea reconvenţională a pârâtei SC E. SRL, a fost soluţionată de prima instanţă, prin respingerea restului pretenţiilor ca rămas fără obiect, rezultă că cererea reconvenţională nu a fost examinată pe fond odată cu cererea principală, sub acest aspect fiind corectă soluţia dată în apel de trimitere a acesteia spre o nouă judecată la aceiaşi instanţă.
De remarcat că prin sentinţa civilă nr. 1501/LC din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, secţia comercială de contencios administrativ, a fost respinsă cererea de lămurire şi completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1049/LC din 9 octombrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 477/83/2008 formulată de reclamanta SC W. SRL. Faţă de împrejurarea că cererea reclamantei a fost respinsă, prin admiterea apelului, cererea de lămurire şi completare a dispozitivului hotărârii instanţei de fond, a rămas fără obiect.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC W. SRL împotriva deciziei nr. 55/C/A din 26 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC W. SRL Vişeu de Sus, judeţul Maramureş, împotriva deciziei nr. 55/C-A din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 192/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 196/2010. Comercial → |
|---|
