ICCJ. Decizia nr. 192/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 192/2010
Dosar nr. 7040/1/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin încheierea pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu de la 17 decembrie 2008 a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de N.C. domiciliat în Bucureşti în contradictoriu cu F.N.I. Bucureşti, SC S.I. SA Bucureşti, A.V.A.S. Bucureşti şi Statul Român, prin M.F.P. Bucureşti, ca neîntemeiată.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamantul invocă nu simple erori de calcul ci o pretinsă eroare de judecată ce decurge dintr-o situaţie de fapt nereală şi anume deţinerea de către reclamant a unui număr de 501 unităţi în valoare de 103.720 lei în loc de 500 unităţi de fond în valoare de 103.720 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin încheierea pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu de la 28 ianuarie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de N.C. în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi.
S-a reţinut aceiaşi situaţie de fapt şi de drept cu cea descrisă anterior, aşa cum a fost ea soluţionată prin încheierea din 17 decembrie 2008.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 207 din 27 aprilie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul N.C. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Instanţa de apel a stabilit că greşeala invocată de apelantul - reclamant nu este o simplă eroare materială, constând numai într-o eroare de calcul, ci poate fi eventual chiar o greşeală de judecată. Aceasta deoarece, apelantul invocă hotărârea Adunării Generale a Investitorilor F.N.I. din data de 15 iunie 1998, hotărâre prin care s-a finalizat „splitarea unităţilor de fond vechi în 10 unităţi de fond noi, a căror valoare devine de 10 ori mai mică". Luarea sau nu în considerare în pronunţarea hotărârii cu privire la care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale a acestei hotărâri a Adunării Generale a Investitorilor F.N.I. din data de 15 iunie 1998 reprezintă, posibil, o eroare de judecată şi nu una materială, cum susţine apelantul.
Împotriva deciziei comerciale nr. 207 din 27 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamantul N.C. care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, susţinând că în cauză este vorba de o eroare materială.
Intimata - pârâtă A.V.A.S. a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs de reclamant, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente.
Reclamantul N.C. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul sentinţei comerciale nr. 7553 din 18 iunie 2008 dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 2469/3/2008, în sensul refacerii calculului valorii sumei la care pârâtele au fost obligate (518,6 lei) cu titlu de despăgubiri, întrucât numărul unităţilor de fond pe care le-a deţinut iniţial la F.N.I. a fost mărit de 10 ori, astfel că suma la care trebuiau obligate pârâtele era de 51.869 lei.
Este adevărat că în condiţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au apreciat corect că în speţă împrejurările evocate de reclamant în cererea sa nu sunt circumscrise cadrului legal instituit de dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că nu pot face obiectul procedurii de îndreptare a erorilor materiale greşelile de judecată privind fondul litigiului.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.C. împotriva deciziei comerciale nr. 207 din 27 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul N.C. împotriva deciziei comerciale nr. 207 din 27 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 191/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 193/2010. Comercial → |
|---|
