ICCJ. Decizia nr. 2016/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2016/2010
Dosar nr. 3324/83/200.
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 535 din 25 iunie 2009 pronunţată în dosarul nr. 3324/83/2008 al Tribunalului Satu-Mare, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a admis excepţia insuficienţei timbrării şi în consecinţă s-a anulat ca insuficient timbrată acţiunea formulată de reclamanţii B.O., B.A., P.M.M., G.M.D., E. SRL, A.S.S. SATU MARE, C.F.P., C.M.N., S.M.A., S.M.M., G.M.V., G.F., G.R.M., precum şi cererea intervenientului în interes propriu C.A.O. împotriva pârâtelor B.L. România SA Bucureşti şi SC K.H. România SRL Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanţii prin acţiunea precizată au solicitat să se constate netransmiterea drepturilor de ipotecă aferente contractului de credit nr. 135/2005 invocat de pârâta SC K.H. SRL, în patrimoniul acesteia pentru neplata preţului cesiunii în favoarea pârâtei E.B. SA, să se dispună desfiinţarea contractului de cesiune de creanţă, a celui de credit şi a contractului de garanţie accesoriu, ca titluri executori din patrimoniul SC K.H. SRL, constatând că dreptul de creanţă şi garanţie aparţine societăţii bancare, să se constate nulitatea absolută a actelor de adjudecare a imobilelor şi să se dispună întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anteriore acesteia şi reintrarea imobilelor în patrimoniul reclamanţilor.
În raport cu aceste capete de cerere şi având în vedere că s-a achitat o taxă judiciară fixă, tribunalul în considerarea caracterul evaluabil în bani al petitelor referitoare la constatarea nulităţii absolute a actelor de adjudecare şi de restabilire a situaţiei anterioare, a stabilit, în sarcina reclamanţilor obligaţia achitării taxei judiciare de timbru la valoarea menţionată în actele contestate, potrivit art. 2 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 146/1997, modificată.
Ulterior, prima instanţă constatând că această obligaţie nu a fost îndeplinită, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a invocat din oficiu, şi a admis excepţia insuficienţei timbrării a acţiunii înlăturând totodată apărarea reclamantei S.C. E. S.R.L., referitoare la incidenţa prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că acţiunea a fost promovată anterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de această societate, iar pe de altă parte, eventuala luare în discuţie a beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, nu poate fi extinsă şi reclamanţilor persoane fizice.
Apelul declarat de reclamanţii a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 19 din 16 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că primele capete de cerere prin care se solicită constarea situaţiei unor contracte sunt în strânsă legătură cu petitele 3-4 care vizează constarea nulităţii actelor de adjudecare şi restabilirea situaţiei anterioare, prin care se urmăreşte realizarea şi nu constarea unui drept, motiv pentru care, taxa judiciară de timbru este datorată la valoare.
De asemenea, s-a înlăturat susţinerea privind incidenţa prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, în considerarea faptului că acţiunea nu a fost formulată de administratorul ori lichidatorul S.C. E. S.R.L, ci de societate prin administratorul statuar, fiind întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, iar procedura insolvenţei a fost deschisă ulterior înregistrării acţiunii.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii B.O., B.A., P.M.M., G.M.D., E. SRL SATU MARE PRIN L.J.C.L.J.S.P.R.L., A.S.S. SATU MARE, C.F.P., C.M.N., S.M.A., S.M.M., G.M.V., G.F., G.R.M., C.A.O.
În mod concret, recurenţii invocă, faptul că contrar celor reţinute prin Decizia recurată, acţiunea introductivă are caracterul unei acţiunii în constatare şi nu în realizarea dreptului, astfel încât nu se timbrează la valoare, ci cu o sumă fixă stabilită prin lege.
Totodată, în privinţa reclamantei S.C. E. S.R.L sunt incidente prevederile art. 77 şi urm. din Legea nr. 85/2006, cu consecinţa că este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că în lipsa indicării temeiului de drept, dezvoltarea acestora, face posibilă, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea lor în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, constată că este nefondat.
Astfel, potrivit art. 6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, sunt considerate evaluabile în bani, cererile pentru restituirea pretenţiilor efectuate în temeiul unui act juridic pentru care s-a cerut constatarea nulităţii, anularea, rezilierea, caz în care capătul principal de cerere va fi supus taxei judiciare de timbru prevăzut la art. 2 alin. (1) şi alin. (1)1 din lege, care se aplică corespunzător şi cererilor privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial.
În acest context, dat fiind faptul că primele capete de cerere ale acţiunii reclamanţilor prin care se solicită constatarea situaţiei juridice a contractelor din litigiu sunt în strânsă legătură cu cele prin care se solicită constarea nulităţii actelor de adjudecare şi întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare care au caracter evaluabil, în sensul art. 2 alin. (2) din actul normativ menţionat, în mod corect, prin Decizia recurată s-a constatat aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor legale privitoare la taxele judiciare de timbru, în sensul stabiliri lor la valoare.
În consecinţă, în raport de finalitatea urmărită, respectiv, restabilirea situaţiei anterioare, în sensul redobândirii proprietăţii asupra imobilelor ca urmare a constatării nulităţii absolută a contractului din litigiu, în mod evident, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., acţiunea fiind corect calificată de instanţele anterioare ca fiind o acţiune în realizare, evaluabilă în bani.
Referitor la incidenţa prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, se va reţine că textul legal vizează acţiunile introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar, în aplicarea dispoziţiilor acestei legi, pentru recuperarea creanţelor, ipoteze ce nu se regăsesc în speţă, în condiţiile în care S.C. E. S.R.L a promovat acţiunea întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, prin administratorul statuar, procedura insolvenţei s-a deschis ulterior, astfel încât nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru, sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 fiind corect aplicată şi în această privinţă.
În consecinţă, recursul reclamantei este nefondat şi va fi respins, ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenţii, vor fi obligaţi în solidar şi la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC K.H. România SRL Bucureşti, în sumă de 4.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.O., B.A., P.M.M., G.M.D., E. SRL SATU MARE PRIN L.J.C.L.J.S.P.R.L., A.S.S. SATU MARE, C.F.P., C.M.N., S.M.A., S.M.M., G.M.V., G.F., G.R.M., C.A.O. împotriva deciziei nr. 19/C/2010-A din 16 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenţii, în solidar, la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC K.H. ROMÂNIA SRL BUCUREŞTI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2002/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2024/2010. Comercial → |
|---|
