ICCJ. Decizia nr. 1911/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1911/2010
Dosar nr. 3339/40/2008
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa comercială nr. 1200 din 18 noiembrie 2008, pronunţată în dosarul 339/40/E/2008 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC H. SRL Botoşani în contradictoriu cu pârâţii C.C. şi C.L., cu obligarea pârâţilor să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie, imobilul denumit „Restaurant S." (construcţie + teren), situat în municipiul Botoşani, judeţul Botoşani, cu cheltuieli de judecată în sumă de 9.233, 45 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că acţiunea în revendicare care îşi are temeiul juridic în dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ., este o acţiune reală, petitorie prin care o persoană reclamă în justiţie să i se recunoască un drept de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedat, instanţa de judecată având sarcina de a analiza şi compara titlurile invocate de pârâţi şi de a da eficientă unuia dintre ele.
Procedând la analizarea titlurilor de proprietate ale părţilor, instanţa a constatat că reclamanta deţine un titlul de proprietate pentru construcţie, contractul de vânzare-cumpărare nr. 264 din 13 februarie 1997, a cărui valabilitate a fost constatată irevocabil prin Decizia nr. 1685 din 20 martie 2003 a fostei Curţi Supreme de Justiţie, secţia civilă, înscris sub nr. 2350 din 12 martie 1997 în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare a Judecătoriei Botoşani iar pentru terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 391, 29 mp actul de adjudecare nr. 27 din 11 mai 2005, irevocabil prin sentinţa nr. 1253 din 10 martie 2006 a Judecătoriei Botoşani şi Decizia nr. 65/R din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Botoşani a cărui opozabilitate fată de terţ fără înscrierea în cartea funciară este garantată de lege prin art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 republicată.
Pârâţii deţin ca şi titlu de proprietate prin care îşi justifică deţinerea imobilului revendicat actul de adjudecare din 18 iulie 2008 eliberat de executorul judecătoresc în dosarul nr. 26/2002 (BEJ S.D.) după executarea silită a debitorilor P.G. şi P.M., întabulat conform încheierii nr. 30643 din 24 iulie 2008 în C.F. 9710/N a municipiului Botoşani.
S-a apreciat că titlul de proprietate al reclamantei, contractul de vânzare-cumpărare nr. 264/1997, a fost primul înregistrat în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni, respectiv la data de 12 martie 1997, iar al pârâţilor la 24 iulie 2008.
În ceea ce priveşte terenul aferent construcţiei, reclamanta le-a dobândit prin actul de adjudecare nr. 27 din 11 mai 2007 şi constituie titlul de proprietate conform art. 516 pct. 8 C. proc. civ., pârâţii nedeţinând nici un titlu de proprietate asupra terenului.
În aceste condiţii s-a apreciat acţiunea reclamantei SC H. SRL Botoşani ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel pârâţii C.C. şi C.L., dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 3339/40/2008, ulterior strămutat prin încheierea din 30 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti la Curtea de Apel Târgu Mureş.
Fiind sesizată cu soluţionarea cererii de apel, instanţa constată că prin această cerere pârâţii solicită schimbarea în tot a hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, susţinând că aceasta nu a fost în măsură să justifice dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, singurele probe depuse la dosar de către reclamantă sunt o serie de sentinţe judecătoreşti pronunţate în cadrul unor litigii între reclamantă şi foştii proprietari ai imobilului P.G. şi P.M., hotărâri care nu le sunt opozabile.
Se arată în continuare că au devenit proprietarii imobilului din litigiu prin actul de adjudecare din 18 iulie 2008 întocmit de către BEJ S.D., în dosarul de executare nr. 26/2008, act de adjudecare ulterior oricăror alte acte de executare şi hotărâri judecătoreşti invocate de către reclamantă şi, ca urmare, constituie un titlu de proprietate valabil şi legal, fapt pentru care nu poate fi comparat în cadrul unei acţiuni în revendicare.
Se mai susţine că bunurile dobândite prin licitaţie publică sunt protejate de legiuitor, opozabilitatea faţă de terţi fiind garantată prin lege.
Prin Decizia comercială nr. 74 din 02 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul pârâţilor.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în mod temeinic şi legal tribunalul, în cadrul acţiunii în revendicare prin compararea titlurilor a dat eficienţă titlurilor de proprietate deţinute de către reclamantă, acţiunea în revendicare fiind pe deplin justificată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea apelului invocată de către reclamanta intimată, pe motiv că a avut loc o transmitere a calităţii procesuale pasive a pârâţilor prin înstrăinarea imobilului anterior pronunţării primei instanţe, s-a apreciat că prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a comparat titlurile de proprietate a părţilor din litigiu, a dat eficienţă titlurilor de proprietate deţinute de către reclamantă asupra imobilului din litigiu, eficienţă care are importanţă şi atunci când se va analiza legalitatea transferării de către pârâţi a dreptului de proprietate a imobilului din litigiu către o terţă persoană.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate reinterând aceleaşi critici ca şi în apel.
Întrucât timbrarea prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în pronunţare pe excepţia netimbrării.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiaşi articol alin. (3) din aceeaşi lege neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
Textul de lege enunţat cuprinde o normă imperativă care impune o obligaţie la plata taxei judiciare de timbru, de la care nu se admite nicio abatere, nesocotirea acesteia conducând la sancţiunea nulităţii absolute a cererii şi/sau căii de atac exercitate de parte.
Este elocvent faptul că această normă are caracter imperativ şi absolut de la care nu se poate deroga prin voinţa părţilor, excepţiile operând ope legis sau la cererea părţii interesate, conform OUG nr. 51/2008 de acordare scutiri/eşalonări de la plata taxei judiciare de timbru.
În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 396,20 lei şi un timbru judiciar în valoare de 01,5 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost legal citată cu menţiunea timbrării, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 13 dosar recurs.
Cum recurenta nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menţionat şi să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâţii C.C. şi C.L. împotriva deciziei nr. 74 din 02 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1902/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1918/2010. Comercial → |
|---|
