ICCJ. Decizia nr. 2018/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2018/2010
Dosar nr. 8582/30/2008
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 413/PI din 7 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC H.P. SA Timişoara în contradictoriu cu pârâtele Asociaţia Salariaţilor C. Timişoara şi SC F.A. SA Timişoara şiSC D.C. SA Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut în esenţă, că, între reclamantă şi pârâta Asociaţia Salariaţilor C. Timişoara s-au încheiat la 14 martie 2003, respectiv 7 aprilie 2004, două convenţii de cesionare a unui număr de 292.977, respectiv 75.000 de acţiuni deţinute la SC F.A. SA Timişoara, care însă sunt lovite de nulitate absolută, întrucât lipseşte acordul A.V.A.S. pentru transferul acestor acţiuni, prevăzut de art. 91 din OG nr. 25/2002.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 219/A din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
În considerentele deciziei Curtea a reţinut că prima instanţă a apreciat în mod legal că în speţă sunt incidente, în primul rând, normele juridice prevăzute de OG nr. 25/2002, cu caracter special şi derogator de la dreptul comun al vânzării-cumpărării de acţiuni reprezentat de Legea nr. 31/1990. Astfel, întrucât nu există acordul scris al A.V.A.S., iar cele două convenţii s-au încheiat în perioada de derulare a contractului încheiat de Asociaţia Salariaţilor C. Timişoara cu F.P.S., la 14 iunie 1999, plasează aceste convenţii în zona de acţiune a sancţiunii nulităţii absolute.
Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia, rejudecarea apelului, schimbarea sentinţei şi în fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanta susţine că ambele instanţe au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi au aplicat greşit dispoziţiile legale ale art. 91 din OG nr. 25/2002 neobservându-se existenţa acordului A.V.A.S. cu privire la înstrăinarea acţiunilor.
Recurenta susţine că acţiunea se întemeiază pe dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, Legea nr. 297/2004 şi art. 1073 C. civ., cu privire la care instanţele nu au făcut referire.
Totodată, arată că prevederile art. 91 din OG nr. 25/2002 au fost greşit aplicate, deoarece exista acordul la înstrăinare al A.V.A.S., exprimat prin adresa din 15 iulie 2002, acord solicitat de Asociaţia Salariaţilor C. Timişoaraavând în vedere că era în imposibilitate de a achita ratele scadente ale contractului încheiat cu F.P.S.
Se susţine că acceptarea de către A.V.A.S. a plăţilor directe de la reclamantă, precum şi faptul că toate înştiinţările care provin de la A.V.A.S. către Asociaţia Salariaţilor C. Timişoara sunt adresate şi reclamantei, semnifică acordul acestei instituţii publice pentru înstrăinarea acţiunilor.
Prin întâmpinarea depusă, Asociaţia Salariaţilor C. Timişoara şi SC F.A. SA Timişoara au solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta SC H.P. SA şi pârâta Asociaţia Salariaţilor C. au calitatea de acţionari ai pârâtei SC F.A. SA Timişoara.
La data de 14 iunie 1999 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care Asociaţia Salariaţilor C. a dobândit de la F.P.S. un număr de 1.464.887 acţiuni cu o valoare nominală 1.000 lei fiecare, cu constituirea unui drept de gaj asupra acestora în favoarea vânzătorului, cu excepţia acţiunilor plătite în avans, urmând ca eliberarea acţiunilor de sub gajul instituit să se realizeze pe măsura efectuării plăţii ratelor.
Prin actul adiţional încheiat la 13 ianuarie 2003, contractul a fost modificat, avându-se în vedere cesionarea către reclamantă a unui număr de 146.489 acţiuni, aceasta dobândind, la rândul său, calitatea de cumpărător.
Prin două înscrisuri intitulate „convenţie", încheiate la 14 martie 2003 şi 7 aprilie 2004, pârâta Asociaţia Salariaţilor C. Timişoara în calitate de cesionar s-a obligat să-i transfere reclamantei, în calitate de cedent, un număr de 292.977, respectiv 75.000 de acţiuni, solicitând prin prezenta acţiune, obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiilor asumate prin cele două convenţii, în caz contrar hotărârea să ţină loc de transfer asupra proprietăţii acţiunilor.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect aplicabilitatea în privinţa raporturilor juridice deduse judecăţii, a prevederilor OG nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale.
Contrar celor afirmate de recurentă, instanţa de apel a reţinut aplicabilitatea temeiurilor de drept invocate de reclamantă, respectiv a Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, a Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a art. 1073 C. civ., însă în mod complementar.
Natura juridică specială a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat între Asociaţia Salariaţilor C. Timişoara şi F.P.S., ca autoritate prevăzută de art. 2 din OG nr. 25/2002, contract încheiat la 14 iunie 1999, plasează şi cele două convenţii încheiate între reclamanta SC H.P. SA şi Asociaţia Salariaţilor C. Timişoara, cu privire la acţiunile emise de SC F.A. SA Timişoara, sub acelaşi regim juridic special, dispoziţiile OG nr. 25/2002 având caracter special şi derogator de la dreptul comun al vânzării-cumpărării.
Potrivit art. 91 din OG nr. 25/2002 cumpărătorii acţiunilor de la una dintre autorităţile desemnate de art. 2 din aceeaşi ordonanţă, au posibilitatea de a înstrăina acţiunile astfel cumpărate, chiar în cursul derulării contractului încheiat cu respectiva autoritate, însă, sub condiţia obţinerii în prealabil a acordului scris al autorităţii. Orice înstrăinare de acţiuni consimţită de cumpărător către un terţ, cu încălcarea condiţiei mai sus arătate este lovită de nulitate absolută, ceea ce rezultă din expresia finală a art. 91: „sub sancţiunea nulităţii de drept a transmiterii acţiunilor".
Instanţa de apel a aplicat corect aceste prevederi legale, când a statuat atât asupra incidenţei lor în speţă, cât şi asupra inexistenţei acordului autorităţii.
Sunt nefondate susţinerile recurentei, atât sub aspectul existenţei acordului în prezenţa adresei din 15 iulie 2002, cât şi a exprimării lui implicite, prin acceptarea de către A.V.A.S. a plăţilor directe de la reclamantă, reţinându-se că acordul prevăzut de lege trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie prealabil oricărei transmisiuni de acţiuni; materializat în scris; să se refere, in sem, la transmiterea de acţiuni ce urmează să aibă loc, ceea ce înseamnă ca autoritatea să cunoască tipul transmiterii, numărul de acţiuni care se transmite, persoana cumpărătorului, caracterul liber sau neachitat al acţiunilor supuse înstrăinării etc.
În consecinţă, inexistenţa acordului autorităţii la încheierea actelor de cesiune, prevăzut de art. 91 din OG nr. 25/2002, pe deplin aplicabil în perioada de derulare a contractului de privatizare, în privinţa transmiterii acţiunilor de la cumpărător către terţi are ca efect nulitatea de drept a actelor de transmisiune a acţiunilor şi constatarea nelegalităţii pretenţiilor reclamantei de obligare a pârâtei la înstrăinarea acţiunilor.
Astfel, nefiind fondate criticile întemeiate pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în lumina art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC H.P. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 219/A din 17 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2014/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2021/2010. Comercial → |
|---|
