ICCJ. Decizia nr. 2021/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2021/2010
Dosar nr. 1226/59/2009
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 3/PI din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 112/2009 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara, formulată de Institutul C. Timişoara. Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC N.P.E.P. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a apreciat că, faţă de dezlegarea dată de instanţa arbitrală problemelor deduse judecăţii, textul art. 364 lit. i) C. proc .civ. nu este incident, în niciuna dintre ipostazele cuprinse, nefiind suficientă simpla enunţare a acestui text de lege, partea având obligaţia de a arăta în ce măsură soluţia instanţei arbitrale încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi art. 3041 C. proc .civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susţine că prin soluţia pronunţată s-au încălcat normele imperative ale art. 1020, art. 1021 C. civ., ordinea publică şi bunele moravuri în legătură cu obligaţia celui care a produs un prejudiciu de a repara în întregime paguba cauzată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică a statului şi regimul juridic al acesteia, având în vedere că terenul în litigiu este proprietatea publică a statului.
Recurenta arată că în mod greşit s-au reţinut cu privire la reziliere prevederile art. 14 din contractul din 26 mai 1997; fapta pârâtei de a folosi fără drept un teren ce excede aportului adus de reclamantă în asociere constituie o neexecutare importantă şi gravă a acestuia, de natură a justifica rezilierea, în temeiul art. 1020 – art. 1021 C. civ.
Recurenta susţine totodată faptul că hotărârea atacată este lipsită de motivare, în sensul că instanţa nu a analizat şi motivat respingerea celor invocate de reclamantă în acţiunea în anulare.
Prin întâmpinarea înregistrată la 1 iunie 2010, intimata SC N.P.E.P. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe considerentul că, prin acţiunea în anulare reclamantul nu a demonstrat că vreuna din prevederile imperative ale art. 364 C. proc. civ. ar fi fost încălcate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, se vor reţine următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 112 din 21 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Institutul C. în contradictoriu cu pârâta SC N.P.E.P. SA şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 962,56 lei pentru folosinţa terenului de sub cele două garaje-depozit în intervalul 7 aprilie 2008- 01 iunie 2009, s-a constatat că a rămas fără obiect capătul de cerere privind demolarea garajelor-depozit, s-au respins ca neîntemeiate pretenţiile privind rezilierea contractului de asociere în participaţiune şi evacuarea pârâtei din imobil.
Reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de asociere în participaţiune din 26 mai 1997, modificat şi completat prin actele adiţionale din 6 august 1997 şi din 3 mai 2001, prin care institutul a pus la dispoziţia societăţii comerciale un imobil în vederea realizării unor produse specifice obiectului de activitate al pârâtei, care a edificat pe teren două garaje-depozit în vederea depozitării ambalajelor necesare producţiei.
Prin acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, reclamantul critică soluţia instanţei arbitrale de respingere a capetelor de cerere privind rezilierea contractului de asociere în participaţiune şi evacuarea pârâtei pentru motivele prevăzute la art. 364 lit. i) C. proc .civ., reiterând şi în recurs faptul că, printr-o motivare sumară, instanţa a respins criticile reclamantei, deşi hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri, dispoziţii imperative ale legii.
Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale restrictivă de atac în condiţiile în care nu permite decât analiza limitată a hotărârii atacate.
Interpretarea prevederilor contractuale şi constatările tribunalului arbitral referitoare la acestea nu sunt supuse controlului judiciar pe calea acţiunii în anulare.
Motivele prevăzute pentru anularea hotărârii arbitrale nu privesc reexaminarea acesteia sub aspectul soluţionării fondului litigiului, iar controlul efectuat de instanţă este unul de legalitate şi nu de netemeinicie a hotărârii.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, contestatoarea a invocat în drept dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc .civ., însă în motivarea acţiunii în anulare invocă probleme privind fondul cauzei, care au fost analizate în concret de către tribunalul arbitral în baza probatoriului administrat, astfel încât invocarea motivului prevăzut de litera i nu trebuie să fie un pretext pentru a se solicita instanţei reexaminarea pe fond a litigiului.
În baza acestor considerente, reţinând că prin sentinţa atacată instanţa a pronunţat o hotărâre legală, care cuprinde motivele în fapt şi de drept care i-au format convingerea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc .civ., nefiind fondat, recursul reclamantei urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul C. Timişoara împotriva sentinţei nr. 3/PI din 25 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2018/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2241/2010. Comercial → |
|---|
