ICCJ. Decizia nr. 2243/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2243/2010
Dosar nr. 24460/3/2008
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 1358 din 26 ianuarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta B.I.L. împotriva pârâtei SC A. SA, prin care s-a solicitat anularea hotărârii A.G.A. din 15 decembrie 2007, stabilindu-se că respectiva hotărâre a fost luată în conformitate cu dispoziţiile legale.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 46 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În considerentele deciziei Curtea a reţinut următoarele:
Hotărârea A.G.A. nu este nulă pentru vicii ale convocatorului, câtă vreme nu s-a dovedit vătămarea în raport de dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Normele prevăzute de art. 135 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. .nr. 1/2006 sunt supletive şi nu imperative.
În cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, convocatorul cuprinzând ordinea de zi, şi nici art. 216 din lege, precum şi legislaţia pieţei de capital privind dreptul de preferinţă.
Faptul că s-a prevăzut pentru viitor posibilitatea emisiunii acţiunilor materializate pe suport de hârtie nu este de natură a încălca dreptul la informare a investitorilor sau libera transferabilitate a acţiunilor, nefiind încălcate dispoziţiile art. 215 din Legea nr. 297/2004 şi nici ale art. 100 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
S-a mai reţinut că modificarea adusă art. 38 din actul constitutiv nu poate fi sancţionată cu nulitatea, câtă vreme aceste clauze statutare nu încalcă art. 13 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, respectiv art. 117 din Legea nr. 31/1990, iar în ceea ce priveşte clauzele referitoare la cenzori s-a reţinut, de asemenea, că nu s-au încălcat obligaţiile impuse de art. 237 alin. (1) din Legea nr. 29/2004.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, arătând următoarele:
În mod nelegal instanţa de apel a refuzat să reţină încălcarea de către intimată a dispoziţiilor legii privind dreptul la informare al acţionarilor, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc .civ.
Cu privire la acest motiv, recurenta arată că din convocatorul publicat rezultă că nu au fost furnizate informaţiile referitoare la modalitatea de obţinere a formularului de procură specială pentru reprezentare în A.G.A., precum şi data limită şi locul unde vor fi depuse/primite procurile speciale, aşa cum prevede art. 135 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 şi, sub acest aspect, refuzul aplicării sancţiunii nulităţii hotărârii adunării generale este nelegal.
În opinia recurentei, condiţia existenţei vătămării, reţinută în apel, trebuie întrunită pentru aplicarea nulităţilor procedurale (art. 105 – art. 108 C. proc. civ.), iar nu a celor de drept substanţial.
2. În mod nelegal instanţa de apel a refuzat să reţină încălcarea de către intimată a dispoziţiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 – convocator cu ordinea de zi formulată vag, neexplicit, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc .civ.
Astfel, hotărârea de reducere a numărului membrilor Consiliului de Administraţie de la 5 la 3 nu a figurat în ordinea de zi publicată, ceea ce face ca hotărârea adoptată în aceste condiţii să fie lovită de nulitate absolută, formula „modificări în componenţa Consiliului de Administraţie" fiind prea vagă pentru ca acţionarii să poată trage o concluzie certă asupra obiectului dezbaterilor A.G.A.
În mod nelegal instanţa de apel a refuzat să aplice sancţiunea nulităţii pentru modificările ilegale de act constitutiv, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine încălcarea art. 216 din Legea nr. 31/1990 şi a legislaţiei pieţei de capital privind acordarea dreptului de preferinţă, când, practic, intimata a instituit două drepturi de preferinţă succesive la subscrierea acţiunilor din majorarea capitalului social, când legea stipulează că acest drept poate fi acordat doar o dată.
De asemenea, se susţine ilegalitatea clauzei privind „emisiunea acţiunilor materializate pe suport de hârtie", clauză nelegală în raport de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 297/2004, art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2005, care impune emiterea exclusivă de acţiuni dematerializate de către societăţile tranzacţionate pe piaţa reglementată.
Recurenta mai susţine şi ilegalitatea clauzei de preemţiune la vânzarea acţiunilor în raport de prevederile art. 215 din Legea nr. 297/2004 şi art. 100 alin 5 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, ilegala suprimare a dreptului de preferinţă în cazul aporturilor în natură în raport de art. 216 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale, ilegalitatea modificării actului constitutiv prin hotărârea A.G.E.A. în privinţa convocării adunării generale şi a clauzelor referitoare la cenzori, în raport de prevederile art. 117 alin. (4), art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 237 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Reclamanta-recurentă a solicitat, prin cererea de chemare în judecată formulată, anularea hotărârii adunării generale ordinare şi extraordinare a acţionarilor SC A. SA din 15 decembrie 2007, şi a actului constitutiv, invocând încălcarea la adoptarea acestor hotărâri a unor dispoziţii legale imperative.
Acţiunea a fost respinsă ca nefondată în prima instanţă, soluţie rămasă definitivă în apel.
Criticile din recurs se circumscriu motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţinând că Decizia din apel a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, astfel că se impune modificarea acesteia şi, pe fond, admiterea acţiunii.
Astfel, recurenta a invocat încălcarea dreptului său la informare prin neincluderea în convocator a pct. 9 şi 10 din art. 135 alin. (1) al Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, vizând modalitatea de obţinere a formularului de procură specială pentru reprezentare în A.G.A. şi data limită şi locul unde vor fi depuse/primite acestea.
Într-adevăr, în cazul societăţilor comerciale deschise, guvernate de legislaţia pieţei de capital există anumite nuanţări în ceea ce priveşte procedura convocării, cuprinse în Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi în Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare.
Cu toate acestea, prevederile cuprinse la pct. 9 şi 10 ale art. 135 alin. (1) din Regulament, prin natura înţelesului ocrotit şi anume unul particular sau individual, al unui acţionar sau grup de acţionari, imprimă un caracter relativ acestor dispoziţii legale.
Aşadar, când legea nu precizează felul nulităţii, este datoria interpretului să stabilească acest aspect, apelând la criteriul de clasificare a nulităţii în absolută şi relativă şi anume după natura interesului ocrotit prin dispoziţia legală încălcată la încheierea actului juridic.
Este relativă, acea nulitate care sancţionează nerespectarea la încheierea actului juridic a unei norme care ocroteşte un interes particular sau individual.
În principiu, pentru valorificarea efectelor pe care le presupune nulitatea unui act juridic este nevoie de darea unei hotărâri a unui organ jurisdicţional.
Pentru obţinerea nulităţii judiciare prin promovarea unei acţiuni civile, ca ansamblu de mijloace procesuale prin care se poate realiza protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile ocrotite de lege, cel care acţionează, pentru a dobândi calitatea de parte în proces, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii care sunt în acelaşi timp şi condiţii de exerciţiu ale acţiunii civile: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, interesul şi afirmarea unui drept sau a unei situaţii juridice pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie.
Aşadar, interesul, ca folos practic urmărit de cel care pune în mişcare acţiunea civilă şi care poate fi atât material, cât şi moral trebuie să existe în momentul exercitării dreptului la acţiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, la forma concretă de manifestare a acţiunii.
De asemenea, el trebuie să fie legitim, juridic, personal şi direct.
Dar, ceea ce este de subliniat vizează împrejurarea că, deşi regimul juridic al nulităţii actului juridic (nulitatea de drept substanţial) nu are nicio legătură cu noţiunea de „vătămare", valorificarea efectelor nulităţii judiciare are o componentă procedurală, întrucât presupune analizarea interesului sub aspect procedural, ca folos practic urmărit şi prin prisma prejudiciilor, vătămărilor suferite sau la care s-ar expune partea dacă nu ar recurge la acţiune.
Din această perspectivă, în mod corect s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit prejudicierea intereselor sale prin neincluderea în convocator a celor două puncte.
Potrivit art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, convocarea trebuie să cuprindă locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Aceste dispoziţii legale au fost corect aplicate de către instanţele de fond, atunci când au statuat că modificarea componenţei consiliului de administraţie nu a fost decisă fără includerea acesteia pe ordinea de zi şi deci, dispoziţiile legale nu au fost încălcate.
Se va reţine că, ordinea de zi a inclus prealabil adunării generale, informarea efectivă a acţionarilor, printr-o explicitare în limite rezonabile a acestei probleme inclusă pe ordinea de zi sub forma „modificări în componenţa Consiliului de administraţie".
Menţiunea cu privire la problema care urma să facă obiectul dezbaterilor este clară şi neechivocă.
În cazul măririi capitalului societăţii prin emiterea de acţiuni noi, legea recunoaşte acţionarilor existenţi un drept de preferinţă la subscrierea noilor acţiuni, proporţional cu numărul acţiunilor pe care aceştia le posedă.
Modificarea adusă actului constitutiv prin hotărârea adunării generală, criticată este următoarea: „Dacă în termen de o lună de la deschiderea subscripţiei nu sunt subscrise de fiecare asociat toate acţiunile corespunzătoare cotei sale de participare la capital, acţiunile rămase pot fi subscrise de ceilalţi asociaţi proporţional cu cota de participare la capitalul social în termen de 10 zile începând să curgă de la expirarea termenului de o lună".
Se reţine că prin aceasta nu s-au încălcat dispoziţiile art. 216 din Legea nr. 31/1990, care au următorul conţinut: (1) Acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă.
(2) Exercitarea dreptului de preferinţă se va putea realiza numai în interiorul termenului hotărât de adunarea generală sau de consiliul de administraţie, respectiv directorat, în condiţiile art. 2201 alin. (4), dacă actul constitutiv nu prevede alt termen. În toate situaţiile, termenul acordat pentru exercitarea drepturilor de preferinţă nu poate fi mai mică de o lună de la data publicării hotărârii adunării generale, respectiv a deciziei consiliului de administraţie/directoratului, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. După expirarea acestui termen, acţiunile vor putea fi oferite spre subscriere publicului.
(3) Orice majorare a capitalului social efectuată cu încălcarea prezentului articol este anulabilă".
Astfel, în cazul în care unii acţionari renunţă la dreptul lor de preferinţă ori nu-l exercită în termen, acţionarii care şi-au exercitat dreptul de preferinţă au dreptul să subscrie acţiunile rămase, proporţional cu numărul acţiunilor vechi deţinute şi în limitele cererilor lor.
Într-adevăr, în situaţia când expiră termenul stabilit pentru exercitarea dreptului de preferinţă, fără ca acţionarii să-şi valorifice acest drept, acţiunile emise pentru mărirea capitalului societăţii vor fi oferite publicului spre subscriere conform art. 216 alin. (2) teza finală din Legea nr. 31/1990.
Însă, aşa cum s-a reţinut mai sus, dacă acest drept a fost exercitat de unii acţionari, în termenul de o lună de la deschiderea subscripţiei publice şi au mai rămas acţiuni nesubscrise, acţionarii care şi-au exercitat dreptul de preferinţă îl mai pot exercita în termen de 10 zile de la expirarea termenului de o lună.
În ceea ce priveşte modificarea actului constitutiv prin care s-a hotărât că societatea poate decide prin hotărâre A.G.E.A. şi cu observarea exigenţelor legale în materie, emisiunea acţiunilor materializate pe suport hârtie, inclusiv în formă de titluri cumulative (cupiuri) şi evidenţiate în registru deschis, ţinut şi operat prin grija consiliului de administraţie, aceasta nu încalcă prevederile art. 147 din Legea nr. 297/2004 şi nici art. 36 alin. (1), art. 37 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2005, chiar dacă la momentul modificării acţiunile intimatei erau înregistrate la depozitarul central şi tranzacţionate pe piaţa reglementată.
Prin modificarea adusă, este dată în competenţa A.G.E.A. posibilitatea de a decide, în viitor emiterea acţiunilor materializate pe suport de hârtie, şi în formă de titluri cumulative, toate însă cu respectarea exigenţelor legale în materie.
Interesul recurentei cu privire la această hotărâre nu este născut şi actual.
Recurenta invocă încălcarea art. 215 din Legea nr. 297/2004 şi a art. 100 alin. (5) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind libertatea transferului şi a negociabilităţii acţiunilor.
Conform modificării actului constitutiv, „Dreptul de proprietate asupra acţiunilor se transmite prin acte voluntare între vii (inter vivos) în regimul şi cu efectele stabilite de dispoziţiile legale imperative incidente, dar cu respectarea dreptului de preemţiune al celorlalţi acţionari. Transmiterea pe cale succesorală urmează regimul prevăzut de lege în funcţie de calitatea acţionarului - persoană fizică sau persoană juridică".
Criticile recurentei vizează, de asemenea, aplicarea greşită a art. 216 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, socotind că suprimarea dreptului de preferinţă în cazul aporturilor în natură este ilegală, iar hotărârea instanţei de apel prin care apreciază că soluţia în această situaţie este anularea majorării de capital făcută cu încălcarea acestui drept, nu este una corectă.
Potrivit art. 216 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „Acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând, acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă".
Dreptul de preferinţă, recunoscut de lege acţionarilor existenţi în cazul măririi capitalului social prin emiterea de acţiuni noi, constituie un mijloc de protecţie a intereselor acţionarilor societăţii.
Cu toate acestea, prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor, cu îndeplinirea condiţiilor de cvorum şi a formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, în condiţiile art. 217 din Legea nr. 31/1990, dreptul de preferinţă al acţionarilor poate fi limitat sau ridicat.
Aceste măsuri sunt menite a asigura protejarea anumitor interese ale societăţii şi pot fi luate doar pentru motive temeinice, când interesele generale ale societăţii prevalează asupra celor individuale ale acţionarilor.
În consecinţă, limitarea acestui drept de preferinţă pentru situaţia majorării capitalului social prin aport în natură intră sub incidenţa prevederilor art. 217 din Legea nr. 31/1990 şi nu este nelegală, în măsura în care nu s-a invocat încălcarea condiţiilor de adoptare a acestei măsuri restrictive, ci doar nelegalitatea suprimării acestui drept.
În rest, motivele care au stat la baza adoptării unei asemenea decizii, fiind aspecte legate de oportunitatea măsurii, nu intră sub incidenţa art. 132 alin. (2), (3) din Legea nr. 31/1990, fiind însă obligatorie pentru recurentă, conform art. 132 alin. (1) din lege.
Recurenta critică de asemenea modificarea actului constitutiv prin hotărârea A.G.E.A., în ce priveşte convocarea A.G.A., în sensul încălcării art. 117 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 31/1990.
Astfel, susţine că legea nu permite convocarea prin scrisoare simplă, ci numai recomandată, care trebuie expediată cu cel puţin 30 zile înainte de data ţinerii adunării, termenul de întrunire neputând fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a.
Prin hotărârea A.G.A. s-a decis modificarea actului constitutiv, după cum urmează: „Convocarea poate fi făcută şi prin scrisoare simplă expediată la adresa fiecărui acţionar cu minim 15 zile înainte de data ţinerii A.G.A.
Data ţinerii adunării generale trebuie să fie cu minim 15 zile posterioară datei publicării convocării în Monitorul Oficial al României menţionând ora şi data".
Prin această clauză, adunarea generală a instituit o modalitate suplimentară de convocare a membrilor săi, fără ca prin aceasta să fie înlăturate dispoziţiile privitoare la convocare instituite prin art. 117 din Legea nr. 31/1990.
O ultimă critică se referă la încălcarea art. 237 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 conform cărora situaţiile financiare ale societăţilor admise la tranzacţionare vor fi întocmite conform reglementărilor contabile aplicabile şi auditate de auditori financiari.
Recurenta susţine că, în contradicţie cu aceste reglementări, prin hotărârea A.G.E.A. s-a decis modificarea actului constitutiv în sensul ca aceste operaţiuni financiare să fie asigurate de trei cenzori, desemnaţi de adunarea generală pentru un mandat de trei ani.
Nici această prevedere nu contravine obligaţiilor impuse de art. 237 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, opţiunea numirii cenzorilor nefiind în contradicţie, cu constatarea auditului financiar.
În baza considerentelor menţionate, nefiind fondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei nr. 464/2009 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2241/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2550/2010. Comercial → |
|---|
