ICCJ. Decizia nr. 2552/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2552/2010
Dosar nr. 38102/3/2008
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 6710 din 30 aprilie 2009 a admis excepţia prescripţiei şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC A.G. SA Bucureşti ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3 din acelaşi act normativ, termenul general de prescripţie este de 3 ani.
S-a constatat că la data de 27 iulie 2000 M.A.A. a emis pentru SC A.G. SA certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor iar prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor acestei societăţi, din data de 29 august 2000 a fost luată măsura majorării capitalului social cu suma de 3.595.247.515 lei (Rol).
De asemenea, la data de 26 martie 2002 M.A.A.P. a eliberat pentru SC A.G. SA certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor iar prin hotărârea adunării generale a acţionarilor acestei societăţi din 13 decembrie 2002 a fost luată măsura majorării capitalului social cu suma de 643.017.806 lei (Rol).
Dreptul la acţiune al reclamantei s-a năsut la momentul înregistrării în registrul comerţului a menţiunilor privind majorarea capitalului social, pentru prima majorare de capital social fiind data de 8 noiembrie 2000 când a fost dată încheierea nr. 1846 de judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi respectiv data de 30 iulie 2003 când a fost pronunţată încheierea nr. 1687 de judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Întrucât acţiunea a fost introdusă la 9 octombrie 2008 (data menţionată pe plicul poştal) iar de la momentul naşterii dreptului la acţiune au trecut mai mult de 3 ani, dreptul material la acţiune al reclamantei este prescris.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 28 din 21 ianuarie 2010 a admis apelul reclamantei A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 6710 din 30 aprilie 2009 dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a stabilit că în speţă nu operează dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 raportat la prevederile art. 3 şi art. 7 alin. (1) din acelaşi decret, motivat de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată nu este unul patrimonial, ci obligaţia „de a face" cuprinsă în art. 12 din Legea nr. 137/2002, respectiv majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au obţinut certificatele de atestare a dreptului de proprietate.
Împotriva deciziei comerciale nr. 28 din 21 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC A.G. SA care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi pe fond respingerea cererii principale cât şi a cererii accesorie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în principal, că dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 consacră prescriptibilitatea dreptului la acţiune cu privire la valorificarea drepturilor instituite de legislaţia privatizării.
Prin acţiunea sa reclamanta tinde să îşi realizeze un drept patrimonial, constând în atribuirea unui număr suplimentar de acţiuni, faţă de cota alocată la capitalul social al pârâtei.
Intimata reclamantă A.V.A.S. a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, raportat la criticile aduse de pârâtă prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.G. SA:
- obligarea pârâtei la majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferenţa dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social al societăţii şi valoarea reală a terenurilor pentru care a obţinut certificatele de atestare a dreptului de proprietate din 27 iulie 2000 emis de M.A.A. şi din 26 martie 2002 emis de M.A.A.P.
- obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere în executarea obligaţiei de a face.
Neîndoios că obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum s-a expus anterior, îl constituie obligaţia de a face, nefiind aplicabil cadrul legal specific operaţiunilor de privatizare, care îşi găseşte reglementarea în Legea nr. 137/2002.
Chiar şi instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 31/1990 care vizează majorarea capitalului social al societăţilor comerciale.
Este adevărat că prin demersul său juridic reclamanta A.V.A.S. exercită un drept conferit de lege în scopul dobândirii proprietăţii asupra acţiunilor rezultate din operaţiunea juridică de majorare a capitalului social, însă aceste aspecte nu sunt circumscrise dispoziţiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru aceste raţiuni, având în vedere că instanţa de apel a stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept se impune respingerea ca nefondat a recursului pârâtei SC A.G. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.G. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 28 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2550/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2553/2010. Comercial → |
|---|
