ICCJ. Decizia nr. 2263/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2263/2010
Dosar nr. 411/1/2010
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, la data de 4 iulie 2005, reclamanta SC S. SA a chemat în judecată pe pârâta SC A.E.C.G.C. SRL, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la refacerea, pe cheltuiala sa, a lucrărilor de construcţii - montaj care prezintă deficienţe, estimate la valoarea de 153.804.700 lei şi la plata sumei de 250 Euro pe lună, începând cu data de 8 septembrie 2004, până la data predării lucrării remediate, cu titlu de daune.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7718, pronunţată la data de 27 septembrie 2005, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 1195, pronunţată la data de 31 ianuarie 2007, Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâta SC A.E.C.G.C. SRL, pe care a obligat-o să refacă lucrările executate la sediul reclamantei şi să plătească acesteia suma de 1.000 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtele au încheiat contractul de prestări servicii nr. 005, la data de 23 februarie 2004, al cărui obiect îl constituie realizarea de către pârâtă, în calitate de prestator, a unor lucrări de amenajări interioare pentru reclamantă, în calitate de beneficiar, cu materialul acesteia şi că pârâta nu a respectat, întocmai, clauzele contractuale, încălcând, în executarea lucrărilor, norme de ordin tehnic, detaliate în raportul de expertiză efectuat în cauză, prin care s-au constatat o serie de deficienţe în realizarea pardoselilor din hală şi magazie.
Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 426, pronunţată la data de 26 octombrie 2009, a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, invocată de apelanta-pârâtă şi, ca nefondat, apelul formulat de această parte împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, cu referire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, că termenul de prescripţie reglementat de art. 5 din Decretul nr. 167/1958, începe să curgă de la data expirării termenului de garanţie de 18 luni, stipulat prin art.5.8 din contract, în raport de care acest termen, nu numai că nu s-a împlinit, dar nici nu a început să curgă.
În ce priveşte motivele de apel vizând fondul cauzei, instanţa de control judiciar a reţinut, în principal, că interpretarea coroborată a probelor administrate de către prima instanţă nu conduce la schimbarea soluţiei pe care aceasta a pronunţat-o, aceeaşi concluzie impunând-o şi examinarea probelor administrate în apel, şi a considerat că raportul de expertiză efectuat în cauză a lămurit situaţia de fapt prezentată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, stabilind că lucrarea efectuată de pârâtă, în temeiul contractului încheiat cu reclamanta, prezintă deficienţe.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta-pârâtă SC A.E.C.G.C. SRL, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea recurată este dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii în stabilirea termenului de prescripţie prevăzut de art. 5 din Decretul nr. 167/1958 şi a momentului de la care acesta începe să curgă, potrivit art. 11 alin. (1) din acelaşi decret, în raport cu data la care reclamanta a comunicat pârâtei sesizarea privind pretinsele vicii - aspecte ce se circumscriu motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - recurenta nedezvoltând motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., spre a putea fi analizate şi reiterând criticile aduse raportului de expertiză efectuat în cauză, fără a preciza relevanţa acestora faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Intimata-reclamantă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate, ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este fondat.
Astfel, având în vedere că lucrările executate de pârâtă în beneficiul reclamantei au fost afectate de vicii ascunse fără viclenie, faţă de obiectul acţiunii în răspundere pentru aceste vicii, se constată că termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune al reclamantei este cel special de şase luni, prevăzut de art. 5 din Decretul nr. 167/1958, care a început să curgă de la data descoperirii lor, potrivit art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Rezultă, aşadar, că, faţă de data descoperirii viciilor ascunse fără viclenie: 9 iulie 2004, când pârâta a fost notificată de reclamantă cu adresa nr. 1421 - cum chiar aceasta arată în cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 4 iulie 2005- menţionata cerere a fost introdusă cu depăşirea precitatului termen de prescripţie, care se împlinise la data de 9 ianuarie 2005 - instanţa de apel reţinând, greşit, incidenţa prevederilor art. 5.8 din contractul nr. 005 din 23 februarie 2004, încheiat între părţi, inaplicabile în stabilirea momentului de la care începe să curgă prescripţia, în speţă.
Aşa fiind, se constată că prin respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de apelanta-pârâtă, instanţa de apel a încălcat precitatele dispoziţii ale Decretului nr. 167/1958, inducând, astfel, aplicarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 1, alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia atacată, în sensul că va admite apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care o va schimba, în tot, în sensul că va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de apelanta-pârâtă şi va respinge acţiunea formulată în cauză, ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.E.C.G.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 426 din 26 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică, în tot, în sensul că admite apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei comerciale nr. 1195 din 31 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Schimbă sentinţa apelată.
Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei SC S. SA Bucureşti, formulată de pârâtă, şi, în consecinţă, respinge, ca prescrisă, cererea de obligare a pârâtei la refacerea lucrărilor de construcţii-montaj care prezintă deficienţe de calitate.
Înlătură obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2255/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2273/2010. Comercial → |
|---|
